CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





UN WEEKEND OBIȘNUIT
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În sâmbăta cu pricina, doctorul Simu ar fi vrut să se-arate ceva mai sensibil! Poate mai mult decât de obicei... Veneau Sărbătorile de iarnă şi spera ca şi soţia să-l vadă cum e, de fapt, nu rece, indiferent ca-n vremea din urmă.  
  
Coborâse din pat încetunel să nu-şi trezească brutal consoarta. Concomitent îl furnică şi-n cap, şi-n suflet întrebarea Oare i-a mai trecut?!  
  
Se culcaseră târziu şi nu-şi spuseseră nici Noapte bună! darămite altceva, cum se-ntâmpla pe vremuri...  
  
*  
  
Şi, ca om de bună credinţă, te-ntrebi în presupusul arţag cine să fi fost, daca nu el, vinovatul? Decretezi, venindu-ţi totuşi să te disculpi sau cam pe-aproape...  
  
Creezi mental cadrul hibernal din ajun, vineri şi parcă-l vezi pe-nvinuit intrând la căldura livingului.  
  
-Te pup, scumpete! ar putea spune.  
  
Şi chiar dacă soaţa nu-l gratulează cu nici o privire, pare că nu se prea sinchiseşte şi-i dă-nainte:  
  
-Ce frumos e când se apropie Crăciunul! Azi, când am ieșit din casă, am văzut pe cineva dăruind un mobil, un ceas și un portofel unui om care avea doar un cuțit… Deja se simte spiritul Crăciunului, dragă!  
  
Trezită la realitatea nudă - doar studia intens o revistă de modă - persoana reacţionă încărcată cu toată indignarea pe care o adunase în deceniul de coabitare cu... dânsul:  
  
-Tăntălăule! Vezi, de-aia nu te mai sufăr eu?! şi se întoarse cu privirea în paginile publicaţiei, vârându-şi-le acolo, aparent imperturbabilă.  
  
În loc să tacă, el se iţi, dar tot într-o tonalite amiabilă:  
  
-Bombonica mea, dacă voiam să fiu pe placul tuturor, mă nășteam bere, nu om! Nu crezi?!  
  
Neaşteptat de reactivă, nevestica-i replică vindicativ şi... clasificator :  
  
-Primul indiciu că ești prost e atunci când ai o părere despre orice.  
  
-Vai, vai! Cât eşti de dură cu mine, pisicuţa mea! Zi-mi cum vrei să mă schimb şi-o fac! mai adăugă dumnealui binevoitor.  
  
Şi-ar fi vrut să mai detalieze dar... nevestica i-o reteză drastic:  
  
-Asculta-mă, că te ştiu bine! Când ești convins că ai soluții la orice, deja te poţi considera extrem de prost! Şi-mi pare c-ai atins performanţa!  
  
*  
  
Omul făcu şi-n sâmbăta respectivă o cafea trăsnet! Constatase reuşita licorii după plescăielile de satisfacţie ale beneficiarei care-şi savurase porţia, cuibărită în fotoliul preferat dinspre fereastră.  
  
-Doamne, e bine să te îndrăgostești la prima vedere, glăsui soţul, dar n-ar strica să te mai uiți încă o dată la persoană!  
  
Cine m-o fi împins să trec şi-n acte atracţia de moment?! bombăni cam tăricel omul aidoma unei băbătii înşelate de... viaţă.  
  
Consoarta nu păru c-ar percuta dezamăgirea lui, rămânând pe locul favorit, dar cu expresia modificată cumva.  
  
El, intrat în dresing, continuă lamentourile, în vreme ce-şi punea veşnicul trening de casă.  
  
-Am o garderobă atât de săracă încât, după ce mă îmbrac, am impresia că mă mut, nu alta! declară autopersiflant.  
  
Tocmai când lansa dezamăgirea, o auzi pe scumpetea lui, care-i aruncă din uşa camerei:  
  
-Nu mai spune?! Ce?! Nu-i bine?! În caz că vrei să-ţi schimbi locaţia, te-ai descurca foarte confortabil, după care plecă triumfătoare... neştiind ce-avea să i se replice.  
  
-Îţi comunic, chèrie, constatarea în urma expertizei mele de posesor al Certificatului de Căsătorie! aproape declamă ’mnealui, căci utilizase ultracorect accentul frazeologic, aidoma unui ilustru actor, parcă!  
  
Subscriu părerii cum că femeia este asemenea țigării! Dă dependență și, dacă nu ești atent cu ea, te arde! mai adaugă privind înspre izvorul fericirii sale, ce reapăruse în încăpere.  
  
*  
  
Weekend-ul acela decursese deplorabil, ca mereu în vremea din urmă.  
  
După alergatul prin parc, bietul năpăstuit revenise la domiciliu şi-şi continuase traiectul bunelor intenţii.  
  
Îşi pusese căştile şi se plimbase cu aspiratorul prin toată casa, mai puţin iatacul marital unde i se retrăsese mirandolina.  
  
Abia când înşfăcase desprăfuitorul, se-ngrozise cât praf era! Doar aspirase peste tot?! se nedumerise.  
  
Verificând aparatul, constată că nici nu fusese pus în priză! Uitase!  
  
Şi-n loc să se-nfurie, cum ar fi procedat şefa, de-ar fi ştiut, începu să râdă-n hohote înfericit de păţanie.  
  
Şi ar fi râs îndelung, dacă n-ar fi sunat un pacient apropiat şi cam agasant să se plângă de una de alta şi, mai ales, de sfaturile primite.  
  
-Te salut, Doc! Ce mai e nou? mai aruncă, vădit neinteresat de răspuns. Mă prevalez de prietenia dintre noi ca să-ţi reclam ineficienţa prescripţiei tale!  
  
-Dar n-aţi urmat sfatul meu, să mâncaţi numai hrană de copii mici?! Cu deficienţele de masticaţie pe care le aveţi şi, la venerabila vârstă...  
  
-Am dat curs recomandărilor, Doc, desigur! Am mâncat nisip din litiera motanului, nişte muguri de mei, bobiţe de soia, chiar si nasturi din cutia de cusut a nevesti-mi, însă nu aş zice că mă simt mai bine.  
  
Doctorul rămase interzis auzind precizările…  
  
Când îşi reveni, vru să-i dea nişte sfaturi, dar nemulţumitul închisese.  
  
L-ar fi apelat, dar nu-i ştia numărul. Se linişti peste vreun sfert de oră, când acelaşi număr insistă printr-un şirag de sonuri:  
  
-Alo? se dădu apelatul afabil, dar, cumva, inoportunat.  
  
De dincolo, o doamnă se prezentă cu scuze. Era consoarta poznaşului:  
  
-Doctore, iartă-l, iartă-ne! Nu ştiu ce să mă fac?! Se copilăreşte de la o zi la alta...  
  
Avertizatul, evaziv cu dumneaei, nu se pronunţă privitor la presupunerile vis-à-vis de bărbatu-său, dar slobozi fără să gândească:  
  
-Să nu ne-ngrijorăm cu bătrâneţea! Nu ţine mult!  
  
*  
  
La tembelismul azvârlit nu primeşte feedback şi nici vreun salut. Laşul din sine, deşi teribil consternat, speră să se fi-ntrerupt legătura.  
  
Devine agitat... Are un tremurici cardiac crescător. Nu i s-a mai întâmplat… Un ceai de tei şi nişte picături de valeriană îl vor scoate din asta, îşi zice.  
  
Procesează ceaiul. Vine cu el în living. Îl pune pe-o măsuţă la răcorit. Ia din farmacia casei un flacon Dacia Plant, convins c-ar fi valeriana dorită.  
  
Revine turnând generos din elixir în ceai. Se aşează comod pe canapea să urmărească un film de pe ANIMAL WORLD. E fiert după animăluţe!  
  
Soarbe cu nădejde lichidul ţinându-şi respiraţia. Deşi medic, nu suportă mirosurile doftoriceşti.  
  
Nici nu termină bine, că-l apelează Piticul, un eufemism pentru toaletă, în amintirea pozei unui pitic de pe cutiuţa de coprol din vremea copilăriei care ducea un sfeşnic în drum spre... Alertă maximă! îi strigă ceva din vintre!  
  
Revine şi n-apucă să ofteze uşurat, căci urmează o... recidivă! O ţine aşa toată seara...  
  
Abia când se termină serialul, îi dă prin cap să vadă ce-adaos ar fi în prospectul tincturii c-un ambalaj renovat.  
  
Rămâne iarăşi consternat! Şi pentru-a câta oară în acea zi?! Zăreşte numele flaconului utilizat: tinctura de ardei iute pentru slabit… Nici vorbă de valeriană!!  
  
Şi-ncepe să râdă abulic. Dar nu mult, căci Morfeu ţine la el şi-l îmbrânceşte pe canapea, îl culcă şi-l priveghează credincios cum pluteşte în somn.  
  
*  
  
E duminică. Se scoală mai obosit ca înainte să se fi culcat. Nu se miră! Doar petrecuse o noapte tare agitată... Condusese ceasuri...  
  
În drumul spre neunde, să scape de stres şi responsabilităţi, accelerase ... zburând ca un nebun, indentificându-se cu N-aude-n-a-vede-n-a-greul-pământului! Și, unde mai pui, urmărit de... poliţie?!  
  
Până la urmă, zărind de aproape girofarul în oglindă, se lăsase păgubaş. Încetinise și trăsese pe dreapta.  
  
Poliţistul, salutându-l regulamentar, se-arătase cu simţ al umorului în plină beznă şi-l aburise:  
  
-Ce pot să zic, mi-a plăcut urmărirea. Așa că ziceţi-mi o scuză bună și vă las să plecaţi.  
  
Băgase de seamă că omul era bătrâior, burtos, c-un chip de pezevenghi aruncând vorbele cu haz de sub mustaţa ce-i dichisea gura.  
  
Prinsese curaj! Şi-atunci, speculase oferta explodând între glumă şi disperare:  
  
-În urmă cu ceva timp, nevastă-mea a fugit c-un polițist. Am crezut că vreţi să mi-o aduceţi înapoi!  
  
Răspunsul îi plăcuse grozav poliţistului hâtru! Slobozise nişte hohote, care-l treziseră pe infractor din vis…  
  
*  
  
Dup-atâtea momente de relaxare, hotărâse o plimbare cu metrupasul prin parcul din apropiere, un dejun frugal c-o Pizza Hut şi-o retirare pentru siestă în birou sorbind o cafea, ascultând la căşti ceva pian cu Yiruma...  
  
Referinţă Bibliografică:
UN WEEKEND OBIȘNUIT / Angela Dina : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3054, Anul IX, 12 mai 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!