CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





ALERTĂ MAXIMĂ
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Agitaţie mare la Vâlcea în staţia de maşini interzonale. Peroanele renovate, cu dimensiuni mărite, sunt la fel de neîncăpătoare ca totdeauna.  
  
Pasagerii?! Oameni de rând, ar zice un glumeţ, doar s-au înşiruit la coadă în faţa ghişeelor pentru tichete.  
  
Unii, mai vârstnici, respectă ordinea, deşi nerăbdători.  
  
Tinerii, cumva agitaţi, se frichinesc nestând locului. Ies mereu către lărgime, ba pentr-un sandviş, ba pentr-un ness, ba pentr-o ţigară.  
  
Între ăştia e şi Tache Bolovan, consătean cu mine.  
  
În Râvnita i s-a dus buhul! N-are stare, neam! Călătoreşte la oraş după cai verzi pe pereţi...  
  
Nu lucrează nimic, n-a făcut armată, iar pe la şcoală a dat cam răruţ, dar e diplomat, după cum se făleşte... având atestat pentru opt clase terminate la şcoala din sat. Şi-atât.  
  
S-a nimerit să fim călători simultani în acea zi.  
  
Eu sunt la rând înaintea lui cu vreo patru persoane. Tache se tot trage la câte o pauză de aer. Când revine, se-alipeşte de mine. Nu-mi zice nimic, doar mă ciupeşte de cot, semn că se impune să tac, să nu atrag atenţia.  
  
Strategia-i nu e digerată, căci o voce ascuţită îl amendează. Atunci improvizează:  
  
-Oooo, iertaţi! Am încurcat locul, grăieşte ocupându-şi spaţiul din spate.  
  
Dar, nevricos cum e, Tăchiţă recidivează. Când e admonestat, ia-n gură aceleaşi vorbe de scuze.  
  
-Nu face, tinere, aceeași greşeală de două ori! Sunt atât de multe greșeli noi de făcut, nu?! îl îndeamnă în doi peri o voce baritonală de undeva.  
  
-Ha! Ha! Ha! se râde la unison. Refulează toţi.  
  
Casele nu s-au deschis, dar dincolo de ferestrele ghişeelor e mare vânzoleală. Oficianţii se mişcă de colo, colo, râd, fac glumiţe. Toţi cu cafele-n mână.  
  
-A căzut reţeaua! Nu merg calculatoarele. Mai durează! avertizează un angajat subţirel, vesel, încântat de amânare şi lăsând deschis geamul dinspre unul din ghişee.  
  
-Vaaaai! disperă gloata umilită.  
  
D-aia mulţi din şirul de-afară îşi umplu timpul înjghebând grupuleţe, făcând presupuneri, pariuri şi haz de necazul întârzierii.  
  
-Să vezi şi să nu crezi, aud în spatele meu o voce văicăreaţă. Cică să te înfericeşti de învăţătură?!  
  
-Ce vreţi să insinuaţi, domnule? graseiază o doamnă soprană de lângă vocea de adineauri!  
  
-Mai nimic, mai nimic! Dar să vedeţi ce mi s-a întâmplat sâmbătă când făceam ordine în camera lui fiu-meu! o întărâtă insul pe doamnă.  
  
-Ce? întrebă sec persoana adresantă.  
  
-Păi, pe birou se lăfăia un Dicţionar de sinonime...  
  
-Și?! monosilabisi apatică partenera de discuţii, ori neştiind cu ce se mănâncă spusa, ori plictisită...  
  
-Păi, era deschis la... făcu o pauză vorbăreţul. Şi, să vedeţi, stimata mea, eu ştiam că sunt sărac, dar volumul m-a lămurit că, de fapt, sunt şi nevoiaș, sărman, oropsit, precum și necăjit!  
  
Speculaţia fusese auzită volens-nolens de mai mulţi, aşa că izbucniră în râs, dându-se drum liber comentariilor de tot felul, cu aluzii sau afronturi la starea de lucruri din ţară, la politică, la tot...  
  
*  
  
Din vorbă în vorbă, timpul trecuse. Căpătaserăm fiecare tichete pentru ce destinaţie alesesem.  
  
Tache şi cu mine urcaserăm în autobuzul Vâlcea-Horezu-Novaci, urmând să coborâm în satul nostru Râvnita, la penultima staţie.  
  
Nici nu ieşiserăm bine din Vâlcea, că nasurile beneficiarilor mijlocului de transport, de altfel, modern şi curăţel, le-au fost mutate din loc de un miros greu şi puturos à la ceva intrat de multişor în putrefacţie.  
  
Mai toţi se mişcară pe locurile ocupate, rotindu-şi capetele ca pe adevărate girofaruri, porniţi să detecteze sursa duhorii.  
  
Eu, stăpân pe mine în orice situaţie, pretind c-am scăpat din mâna mingiuca de care nu mă despart la drum, căci îmi este prielnică menţinerii circulaţiei palmelor, mă plimb în lungul culoarului, liber, căci sunt luaţi doar atâţi călători câte locuri sunt.  
  
Ajuns în dreptul unui tânăr aşezat în spate, mi se blochează efectiv respiraţia! Duhoarea mă izbeşte în faţă, dar nu-mi afectează raţiunea.  
  
Înjghebez mental o intrigă şi, după un performant raţionament criminalistic, sunt încredinţat că omul ţine în sacul de pe genunchi neapărat trupul unei victime ciopârţite.  
  
Semnalez concluzia mea încetişor la urechea şoferului. Şi el tare în conexiuni, m-asigură că va acţiona.  
  
Şi se ţine de cuvânt! Nu trec nici două-trei minute şi autobuzul întâlneşte o maşină a poliţiei către care emite semnale intermitente cu farurile.  
  
Avertizarea interceptată, oamenii apărării securităţii ne opresc şi doi se legitimează în faţa şoferului, cerând, chipurile, permisiunea să percheziţioneze bagajele pasagerilor, invocând un furt în spaţiul de plecare.  
  
Cum nu sunt decât sacoşi de plastic uşor de cercetat, controlorii ajung repede la suspectul meu care-şi ţinea pe genunchi rucsacul, deschis, deci pregătit de control.  
  
În clipele acelea, damful se acutizase, devenind aidoma unui gaz letal, împingând asistenţa la reacţii de autoapărare.  
  
Şi, în vreme ce unii-şi acoperiseră feţele cu batiste, pe alţii starea de vomă îi îndemnase să coboare şi să dea curs reacţiei organismului.  
  
Se remarcase un cuplu de seniori care, prin presopunctură la încheieturile mâinilor luptau siguri de reuşită contra greţii.  
  
Poliţistul care lărgise gura rucsacului se legănase pe picioare, gata-gata să leşine.  
  
Atunci eu, stăpân întotdeauna pe acţiunile mele, îl apuc uşurel de umeri aşezându-l pe banchetă să-şi revină.  
  
Trăgând cu ochii la încărcătura fetidă, izbucnesc într-un râs nebunesc şi, smulgând punguţa transparentă, puturoasă, fac doi-trei paşi pe culoar, agitând-o ca pe o limbă de clopot, în fapt, un cogeamite colcovan de brânză, întovărăşită şi de niţel zer şi răcnesc în culmea extazului:  
  
-Păi bine, băiete, dar aici… e doar telemea de Sibiu!  
  
Tânărul, pricepând, în sfârşit, că el prejudiciază viaţa celor de faţă, dă să coboare, dar ameninţaţii cu moartea de adineauri, îl împiedică precum nişte buni samariteni acoperind bombăneala consăteanului meu Tache:  
  
-Rămâi! Rămâi dacă e vorba numai de-o brânză, acolo!  
  
Referinţă Bibliografică:
ALERTĂ MAXIMĂ / Angela Dina : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3047, Anul IX, 05 mai 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!