CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





UNDERGROUND 16
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Rămaşi în mijlocul aleeii se grupaseră şi mai sporovăiau între dânşii, unii intrigaţi, alţii, lămuriţi se îndepărtaseră colportând cele urmărite...  
  
Şi-n această surprizatoare normalitate, un ropot puternic de copite răsună trezirea pe aleea centrală a moşiei Dorianei.  
  
Mulţi văzură arăbescul falnic înaintând înspumat înspre dânşii, dar nu se lăsară speriaţi de apariţia intempestivă!  
  
Cu toţii se frecară la ochi, căci luciul negru al armăsarului părea acoperit de irizări smaraldine ce se desfăceau în lături ca o pelerină de funigei contaminaţi de-un verde germinativ.  
  
Apăruse un cal de... poveste! îşi spuneau cu siguranţă dânşii. Şi chiar aşa era! April evadase de la grajduri, însetat de libertate, atras de spaţiul său...  
  
Ghemotocul de inşi perplecşi, rămaşi în drum, pesemne îi păru adevărat furnicar minunatei cabaline, care se înduioşă de nimicnicul obstacol şi-şi înfrână galopul rămânând majestuos doar în două picioare, precum o statuie vivantă.  
  
Nechezatul său însă nu-ţi sugera vreo ameninţare, nu! Şi aşa îl percutară şi persoanele, care, în loc să-i zădărnicească fugarului apetitul, căzură-n admiraţie, totuşi nutrind în sine viclean să-l stopeze fiindcă erau de-ai casei…  
  
Poziţia luată de April îl ademeni pe Ăl Mic să-l încalece. Şi-o făcu rapid.  
  
Uşor, de-ai fi zis că e din abur făcut, băiatul săltă priceput apucând un smoc din coama deasă şi zbicind călcâiele ca să-l îndemne pe April încotro s-o ia.  
  
Eliberaţi în tandem, nestopaţi de vreo adiere, tânăr şi cal erau ca o imagine de film, un pădurean şi-un armăsar... ori chiar un Zburător călare desprins din mitul românesc, Ălui Mic, părul corbiu răsfirându-i-se în vânticelul pornit, iar coama calului agitându-se ca-ntr-o maree smolită.  
  
Simţindu-şi chematu-n spinare, calul galopă, ieşind din ograda moşiei, trecând şoseaua şi afundându-se cu tânărul în marea desişului de peste drum într-un nor de sclipiri verzii.  
  
Şi, poate, unora li se prinseseră în priviri o bulă ca dintr-un alt spaţiu, în care om şi cal îşi disipau armonios cu iuţeala clipei contururile, răsfirându-se împrejur şi cufundându-se în verdele vieţii din preajmă...  
  
Dar, ce sigur nu ajunsese la percepţia nimănui, şi păcat este, fusese imaginea Ălui Mic, înfericitul trăind la paroxism minuta, dematerializându-se în extaz şi confundându-se cu verdele calului, pentru că împreună să se disipe în marele spaţiu...  
  
EPILOG  
  
 
  
Un amurg de toamnă târzie şi caldă. Sfârşit de weekend... un liber prea scurt pentru Hristea şi Niculin, marcaţi de preaplinul muncii de peste săptămână.  
  
Stau aşezaţi pe marginea padocului unde se mişcă în voie mânzul născut în Sâmbăta revederii. Mamă-sa, Luna, la ceva distanţă trage cu ochiul înspre intruşi, dar pare liniştită.  
  
În straiele de sărbătoare cei doi visează la câte ceva cu ochii deschişi. Tihna după-amiezii acesteia îi predispune la duioşii...  
  
-Auzi, frate, fac ce fac şi-mi trece prin minte un film! se destăinui în cea mai sinceră tonalitate Hristea.  
  
Iniţial, Niculin nu păru că-l aude. Privea slăvile urmărind, pe cerul înalt, înalt al şesului, zborul rotat al unor cocori. Şi, deodată îşi surprinse tovarăşul:  
  
-Îi vezi?! Recunosc în rotocoalele împenatelor ăstora frământarea Ălui Mic din ziua plecării.  
  
-Bravos, naţiune! Că şi pelicula mea tot la el căta! Ca să vezi! E greu fără Ins, nu?! se bucură Hristea că-i gând la gând cu neamul său, uşor înmuiat de regrete.  
  
-Păi, cum dar?! rezonă şi Niculin. Îl îndrăgisem şi-l simţeam la inimă lipit ca marca de scrisoare, ce mai?!  
  
-Și cum ne-a lăsat?! Pe nepusă masă! Îl ardea pesemne ceva... bombăni a îngrijorare Hristea.  
  
-Să ştii! fu de acord Niculin. A simţit zvâcul aşa, dintr-o dată...  
  
-Și ce zvâc?! îi preluă ideea celălalt. Că se minuna şi Miss Ellie că n-a luat nimic... şi-a plecat cu ce-avea pe dânsul... nici placa, lăsată-n drum...  
  
-La ce s-o fi luat?! Doar avea calul! Încotro s-or fi dus?! se posomorî curios Niculin.  
  
-Păi, prin lumea adevăraţilor muschetari, prietenii săi sau după vreo...  
  
Dar Hristea n-apucă să zică vreo dorită poveste despre băiat, că Miss Ellie îi surprinse:  
  
-Și eu mă-ntreb pe unde-o hălădui? De câte ori nu vorbesc şi cu sora mea, adăugă pronunţând mai altfel sora mea, mai cald, mai nu ştiu cum...  
  
Îşi revenise din starea de buimacelă trăita la Metrou, de altfel, ca şi voi! Îi plăcea munca. Era o sare şi-un piper printre cei varstici, aducând acea notă de tinereţe care se bucură şi bucură în acelaşi timp şi pe cei din jur...  
  
Ştiţi ce-i acela un puzzle?  
  
Întrebaţii, atotştiutori, mârâiră concomitent ca doi şcolari în competiţie, i se păru Dorianei.  
  
-Ei bine, după sâmbăta tuturor dezlegărilor de taine şi de suferinţe, mă gândeam ca în ograda casei mele vieţuieşte o... fa-mi-li-e!  
  
Ăi doi dădeau din cap ca o jucărie cu gemeni, bucurându-se de ce auzeau, dar mai mult, se părea că Niculin.  
  
-Când nu l-am găsit pe Al Mic, mă gândeam c-ar fi el acea piesă care dă sens poveştii noastre...  
  
Dar, sper că se-ntoarce! Ce ziceţi? le-aruncă din mers Doriana îndreptându-se către grajduri.  
  
În vremea asta, mânzucul se apropiase de Hristea şi-i căta cu botul mâinile în care acesta, în joacă, frecase un smoc de iarbă.  
  
-Ce-i, harapule?! susură întrebarea pusă de cel cercetat. Vrei prietenia mea?! Ţi-o dau! Și-i întinse mâna micuţului cerşetor.  
  
-Auzi, i se adresă lui Niculin, ăsta e băgăcios ca şi Ăl Mic! Nu crezi?!  
  
-Hai să-i zicem Ăl Mic precum piciului, că tot ne seacă-n suflete de fugar! sugeră Hristea şi-ncepu să râdă înfericit de-aşa idee.  
  
Prietenul se contamină de veselie şi scoase un chiot ce-l sperie grozav pe căluţ, adică pe Ăl Mic. Se îndepărtă în grabă, căutând pavăză de rele la mamă-sa.  
  
Dar în momentele acestui crepuscul de seară, cei doi nu băgară de seamă strălucirea verzuie care- înfiorase trupul căluţului când se apropiase de Luna...  
  
Referinţă Bibliografică:
UNDERGROUND 16 / Angela Dina : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3033, Anul IX, 21 aprilie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!