CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





UNDERGROUND 15
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Între timp, Ăl Mic se simţea plin de importanţă. Puţin egolatru se arătase întotdeauna şi faţă de metrorexişti, mai ales, de când fusese acceptat de Hristea şi Niculin.  
  
Acum, fiind iluminat de către April, dădea pe-afară de convins că-i cineva.  
  
Simţea nevoia grabnică să-i lămurească pe toţi de adevărul văzut de dânsul datorită calului.  
  
Şi, de-ar fi ştiut mai multe, şi-ar fi zis că e însuşi Hipocamp, legendara cabalină mitologică având cap şi corp de cal cu picioarele din faţă şi coadă ca peştele, în stare să treacă prin spaţii - pământ, aer şi apă!  
  
Oricum, era ceva în sine schimbat! Şi inima-i bătea mai sacadat şi mai gălăgios, de-i era frică să nu i-o audă careva! Cu ochii netezea ori apropia ţintele privirii... urechea-i prindea, parcă, şi pasul furnicii... iar nările, da, ele, aspirau întreaga atmosferă ca pe un puzzle alăturând pe lângă mirosurile moşiei, padocului, grădinii, crângului şi pe cele crezute uitate, de-acasă, de la şcoală... Metrou!  
  
Şi ceea ce-l sălta mai sus, tot mai sus în lăuntrul său era o deplină putere de-a desluşi lucruri neînţelese înainte ori ivite de curând, ca şi când aşa, dintr-odată, ar fi devenit cugetătorul de la... (ştiuse, dar uitase că era de la Hamangia)... găsind răspunsuri la-ntrebările celor din preajmă şi remedii pentru suferinţele permanente ce le ţinteau trupurile ori gândurile.  
  
Toate astea le trăia de când se găsea în preajma cailor, de fapt, a lui April, în care vedea un trimis fantastic, învăluit în ceaţa verzuie cum îi apărea deseori, împrietenit cu omul, cu el!  
  
Şi, de când devenise omniscient, simţea că le datorează explicaţii, lămuriri, ajutor celor ce alcătuiau pentru el… familia!  
  
*  
  
I se adresase întâi cu precizări Doamnei. Dezvăluindu-i acesteia identitatea lui Despot, gândea c-o dăruise cu fiul, în care se inclusese parcă şi pe sine, copleşit de sentimentul filial pe care nu mai avea cui să-l arate… nebănuind că Doamna ştia… ce ştia.  
  
Acum, văzându-i pe Duduia şi pe Doc discutând în faţa unei ceşti cu ceva, oferit de Maica, stătea în espectativă, dar ca pe ace.  
  
S-ar fi repezit să-i lămurească şi pe dânşii ca să ia aminte bine că se cunosc, doar au făcut împreună accidentul aici la fermă... că s-au rânduit cu de la Dumnezeu imbold să-i îndulcească cu de-ale gurii pe nişte oameni mai puţin flămânzi de hrană, cât de-o privire, de-o atenţie din partea ălorlalţi, mai deştepţi şi mai norocoşi... dar că nu le-a fost dat să se vadă, trecând în contratimp pe lângă Doamna, căreia-i păreau cunoscuţi, fapt de care se convinsese că aşa era, abia în prezenţa Dorianei, dar, din păcate... făcuse atacul şi rămăsese fără unele amintiri...  
  
Văzând că cei doi prelungesc vorba, se gândi să le scrie tot. Făcu rapid rost de-o coală tot de la Maica, dotată cu toate celea.  
  
Aşa îl găsiră nenişorii lui, care îl luară peste picior mai în glumă, mai în serios, mai ales că ei înşişi nu mai ţinuseră-n mâini de mult scule de scris:  
  
-Vezi, fratello, ce văd şi eu?! azvârli Hristea. Pişpirică se crede la vreun birou, nu la Herghelia Dory din Voluntari!  
  
E de tot hazul, nu crezi?! mai spuse râzând mânzeşte şi holbându-se în continuare la băiat.  
  
-Te cred că-ţi vine a râde, când ştii bine că-i un biet copil de cai, sărăcuţul, fu de acord confratele.  
  
Băiatul îi lăsă în plata Domnului. Împături foaia frumos întinzând-o Maicii:  
  
-Dă biletul ăsta Domnului Doctor, te rog! Cele cuprinse le vor fi amândurora de ajutor! mai şopti la urechea bătrânii, căreia îi sărută dreapta.  
  
Apoi îşi luă tălpăşiţa iar înspre alee, lăsându-i cu gurile căscate pe râzăreţii, care nu prinseseră din zbor nimic din ce-i grăise el femeii.  
  
-Măi şi tu, Hristeo?! Câteodată le faci de oaie, nu crezi?! Iar eu, prost, mă iau după tine?! se căi Niculin.  
  
-Chiar! Ce-avurăm noi cu sărmănelul nost’mezin?! regretă şi celălalt.  
  
Rămăsese cu ceva dator la noi, să-l mâhnim aşa? Ce nătărău mai sunt! Iar tu-mi ţii hotărât isonul!  
  
Să mergem, dar, pe urmă-i şi să-l îmbunăm!  
  
*  
  
Ăl Mic făcu pe skateboard vreo trei ture dus-întors către poartă, parcă îngrijorat de ceva.  
  
Chiar îl muncea gândul cum s-o hotărască pe Doamna să rămână la Miss Ellie. O voce îi susura ori de câte ori o vedea cu acea durere nedezlipită pe chip Vei muri la ora 17, dar nu azi şi nici aici, ci la tine acasă!  
  
Ştia că-i glasul destinului şi-ncerca pentru înspăimântată să ocolească previziunea.  
  
Recurse la o stratagemă. Tot ajutat de puterile căpătate, o făcu să nu vadă ora 17! O vrajă-l cuprinse inclusiv pe sine! Privindu-şi ceasul, constată lipsa orei 17 de pe cadran.  
  
Rezultatul prea lesne apărut îl puse pe gânduri, totuşi...  
  
Şi, dacă nu mă crede când îi arăt ceasul meu? O rog să privească oricare ceas din locul ăsta! Chiar aşa! Începând cu orologiul de pe frontispiciul conacului!  
  
O voi convinge apoi să facem câţiva paşi, ca să nu se prindă ceilalţi. Şi, făcându-ne că cine-ştie-ce admirăm, o să vadă în clar că nu doar de pe cadranul ceasului meu lipseşte ora 17, ci de pe ale tuturor din locul ăsta!  
  
Odată ajuns aici, fu răscolit iar de-o temere! Se hotărî. Va da o târcoală prin saloanele casei. Dacă şi ele au pierdut ora, o poate lămuri şi pe Doamna...  
  
Ce va zice când va observa că n-o amăgesc?! cugetă el simţindu-se înfiorat.  
  
Întoarse brusc placa şi se opri exact în faţa ferestrei de unde tocmai observase că Steliana îi lua seama.  
  
Îi era greu s-o roage să iasă, c-ar avea să-i zică ceva, când aceasta îi strigă un Aşteaptă! şi dispăru în spatele perdelelor...  
  
Rămas mofluz, băiatul părăsi grădina cu skateboardul în mână, când auzi sunând minunea de talki-walkie agăţat în bandulieră.  
  
-Bine copile, spune-mi ce nu ai putut să-mi zici adineauri! Cum tot n-am sporovăit noi nicicând pe telefon, s-o facem acum! îl îmbie veselă Doamna.  
  
-Să mă iertaţi, dar puteţi să rămâneţi aici la moşie! Pentru Dumneavoastră binele, viaţa sunt aici! Credeţi-mă, vă rog!  
  
-Ce vrei să zici?! Nu înţeleg! Ce-ţi veni?! se nelinişti Steliana, gata, gata să-nchidă.  
  
Simţindu-i tulburarea, Ăl Mic se decise. Îi va zice pe scurt, hotărî:  
  
-Vă rog să luaţi seama prin toate odăile că nici un ceas n-are înscris pe cadran ora 17! Nu din cauza ei aţi plecat la... Metrou?!  
  
Întâi perplexă, apoi minunată, Steliana îşi întoarse gândurile spre-acel 1 Octobrie când un SMS rău-prevestitor o tulburase! Şi-i plăcu de cum reacţionase întâi, când crezuse că totu-i o farsă.  
  
Liza şi Rada fuseseră chiar înspăimântate de predicţia funebră, ea o dăduse pe glumă... Reiterat, mesajul o deturnase de la optimismul ei... Şi-ncepuse frica!  
  
De câte ori nu-şi judecase gestul?! Ea însăşi nu-nţelegea aceasta temere! Şi se miră cum de uitase, om zdravăn la cap fiind, că orice, lucru ori fiinţă are sfârşit?! N-acţionase nici ca bună creştină...  
  
Poate că funcţionase şi mimetismul?! Prietenele sale... ori slăbiciunea vârstei... vulnerabilizată şi de reacţia lui Despot?!  
  
Nu, nu el era vinovat!! Doar ea-l crescuse! Şi nu se mirase de răceala fiului faţă de ea?! Dar se obişnuise... Şi-atunci?! De ce a fugit?! Parc-ar fi contat locul sfârşitului?! În fine, aşa făcuse!  
  
Iar acum vine acest copil! Ce era gestul său?! E vreun magician, vreun şaman?! Sau e, de fapt, un înger păzitor?!  
  
*  
  
Uluitoare zi, sâmbăta de azi! gândea Doctorul Putere.  
  
Am revăzut-o pe tânăra bălăioară cunscută de curând. I l-am arătat pe April, l-a jucat puţin la padoc şi... nici una, nici două, am avut o revelaţie…  
  
Îmi era neplăcut de cunoscută… Cu greu am izbutit să nu deviez de la o comportare civilizată…  
  
Ieşea pe poarta mare, parcă, şi călărea un roib... cam nedat la zăbală, mi păruse... cât aşteptasem să văd încotro îl ducea... Şi-apoi, ca prin farmec, năvala spre mine aidoma unui asalt dictat de călăreaţă... şi ea în cădere izgonită... eu, frânând o maşină cu extra sistem de siguranţă, şi, totuşi lovit... şi ad-hoc pedepsit, păgubit de-acel har...  
  
Toate astea, până când am primit biletul de la puşti... Atitudinea de respingere a diminuat încet, încet.  
  
A fost uluitor! Aproape că mi-era ruşine... de ce mă prefăceam că n-o ştiam?!  
  
M-a copleşit concomitenţa! S-a petrecut ceva senzaţional şi domnişoarei!  
  
Un tremolo vocal, mai întâi... Apoi, scuze că nu conştient m-ocolise, recunoscând că numai preţ de-o clipă îşi amintise de mine...  
  
În sfârşit, un remember ensemble… şi-o discuţie avântată... Şi-o dezvăluire! Vindecarea unei teribile şi de necrezut deviaţii oculare instalate nu de mult!  
  
Dar a venit Doriana şi mi-a răpit-o! Merg să le caut!..  
  
*  
  
Miss Ellie tocmai ascultase povestea Sulfinei, zviduite de strania suferinţă.  
  
Îi explicase de ce purtase ochelarii aceia curioşi şi se arătau bucuroase, dar şi nedumerite datorită cărui fapt scăpase!  
  
Şi, ca s-o lămurească, scosese din buzunarul bluzei ochelarii, îi plimbase prin faţa lui Miss Ellie, explicându-i:  
  
-Și cum vorbeam eu cu Doctorul, ne parvine o ţidula semnată de Ăl Mic ce ne-ndemna să ne recunoaştem, motivând că ne uitasem după ce pătimisem în acel accident.  
  
-Ei, nu spune! se ului Doriana.  
  
-Da! Da! Şi nici una, nici două, îmi scot ochelarii să-i şterg, cu gând să citesc şi eu rândurile... Iar când i-am dat jos, Doctorul nu mai purta o căpăţână de cal, cum mi se arăta privindu-l fără lentile! Şi-atunci am înţeles pe loc...  
  
Tocmai se pregătea fata să-nceapă raţionamentele când prin staţie răsună:  
  
-Gata! A-nceput naşterea! Doamnă, poftiţi!  
  
-Iarta-mă, dragă! Naşte Luna! De câteva zile se tot pregăteşte biata! Şi, ca un făcut, veterinarul nostru e-n liber! Vii s-o asişti tu?!  
  
-Cum nu?! tresăltă binevoitoare Sulfina, luând-o de mână pe Miss Ellie şi-ndreptându-se către grajduri.  
  
(continuarea... săptămâna viitoare)  
  
Referinţă Bibliografică:
UNDERGROUND 15 / Angela Dina : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3026, Anul IX, 14 aprilie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!