CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





UNDERGROUND 12
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-Ce-a vrut să-i zică Doamna?! se-ntreba Ăl Mic intimidat întâia dată de când locuia în fermă.  
  
Ascuns dupa colţul casei, auzise perfect sfatul Stelianei, dar nu văzuse reacţia Duduii. Când ajunsese în alee, maşina demarase deja!  
  
Covârşit de gânduri contradictorii, se repezi către Hristea şi Niculin, adresându-le aceeaşi întrebare din ce în ce mai sonor, de-i băgă în toţi sperieţii pe-aceştia.  
  
-Ce-a vrut să-i zică Doamna cui? îl repezi Niculin.  
  
-Dar ce-a spus, măi, bolundule?! Că mai bine nu-ţi pot zice?! interveni Hristea  
  
Cât de puţin creier să fi avut, ca să te fi oploşit pe lângă noi?! se plânse privind chiondorâş la copil, simulând o mare părere de rău.  
  
Uitând de-ntrebarea urlată, Ăl Mic se dădu cu memorie maximă şi bun judecător, că de, tânăr nu era?! Şi şcolit?! Ce dacă-i lipsea diploma?! Absolvise liceul, era major!  
  
Însufleţit de motivele avute, mai preciză:  
  
-Minte, neminte, dar haz aţi avut când, păscându-mă, v-a plăcut de mine şi m-aţi luat al vostru... trăgând câte-un gât de vodculiţă cu care v-amăgisem într-o seară?! Ce s-au mai potrivit lucrurile! Tocmai vă dădeaţi apărătorii Doamnei, iar eu v-am propus reconstruirea unui triou legendar,...  
  
-Aşa-i, nemernice, se-nveseli Niculin. Iar nentu’ aci de faţă a dat aprobarea să fii tu Aramis!  
  
Şi îi apucă un râs care exprima frumos înfericirea... deşi se jucau cu răbdarea tânărului, nebănuit de ataşat celor doi, dar sensibilizat teribil în acele secunde.  
  
Destinul curios îl adusese laolaltă cu ei! Îi oferiseră în joacă supranumele de taină Aramis... el acceptase... şi oferta lor... şi prelungirea în timp a încercărilor sale înainte s-ajungă ce visa până să vină la Metrou... Oare ei ştiau ce avea să devină personajul din povestea lui Dumas?!  
  
Oricum fraternizarea cu el îi mângâia sufletul şi-i antrena mintea, mai ales, de când cu accidentul Doamnei şi cu ce urmase de-atunci...  
  
Cam aşa-i zbârnâise capişonul cât ăi mari se veseliseră.  
  
-Deci, numai abţiguiţi ţi-am dat girul, gâlgâi tot râzând Hristea.  
  
-Și?! De-atunci nu ne zicem făloşi Cei trei muschetari, mereu en garde, mai ales pentru Doamna, dar şi pentru... sora dumisale, nu nene?! punctă zelos băiatul aţintindu-l pe Niculin.  
  
Acesta, încălzit de adăugirea sugerată, c-ar fi şi apărătorii lui Miss Ellie, deveni îngăduitor şi reînnoi cererea:  
  
-Zi, aiuritule! Ce-a rostit şi către cine?  
  
Ăl Mic făcu lumină şi nu prea! Cei doi aşteptau să li se şi explice pe moment scenariul ce se putea ţese în jurul vorbelor: Duduie! Duduie! Nu te urca! S-ar putea să se răzbuneeee!!!  
  
-Acum vă cam întreceţi cu gluma! le aruncă sever muschetarul 3 şi, urcându-se pe skeatboard, demară în forţă, lăsându-i cu gurile căscate pe nenişori.  
  
*  
  
Martor la scena cu avertizarea fusese şi maestrul, aşezat dincolo de gardul de tuia ce mărginea grădina cu flori de aleea principală.  
  
Venise înaintea vizitatorilor şi aştepta să aşeze cap la cap constatările sale cu datele furnizate de ceilalţi, ca să pună diagnosticul, da, chiar aşa-şi zisese zâmbind plin de infatuare, diagnosticul...  
  
Încrezător în flerul său, bazat pe tot ce-nsemna expertiză, îşi spunea că în această duminică va-ncropi o primă configuraţie a ceea ce urma să transmită fiului Doamnei...  
  
Şi-ntr-adevăr, el singur observase cum vorbele Stelianei fuseseră însoţite şi de-o expresie stranie a chipului şi de-o gestică convulsivă. Şi încă ceva! Steliana parcă-şi alungise braţele nefiresc, atât dorea să-i stăvilească fetei pornirea!  
  
Abia când maşina ieşise-n şosea, sclivisitul observator se strecură de după verdele paravan privind absorbit în mobilul său.  
  
De i-ar fi luat seama cineva, ar fi fost uimit de metamorfozarea feţei privitorului, care părea că trece de la o imagine la alta, flagrant deosebite una de alta.  
  
Imaginile diversificate îl absorbiseră total pe socotitul d’Artagnian, slăbindu-i auzul, încât să nu-l repereze pe Ăl Mic apropiindu-se cu pas hotărât ca să-l anunţe:  
  
-Să trăiţi! Am ceva nou, dar îl ofer numai la schimb!  
  
Luat prin surprindere, sfrijitul detectiv replică scurt:  
  
-Desigur, desigur! Şi-l trase la fereală dincolo de gardul vegetal.  
  
*  
  
Promisiunea lui Miss Ellie, făcută în ajunul weekend-ului, îl adusese pe Ăl Mic la o stare de funcţionare excelentă, după cum le spusese celorlalţi.  
  
Avea să rămână la fermă, să lucreze la cai. Va primi un salariu mulţumitor, dar, fiind confidenţial, nu le preciză celor doi cifra!  
  
Semnase un act prin care consimţea să ia în mâna doar 40 de procente, restul să i se depună într-un cont personal. Iar contractul era doar pe un an!  
  
De la-nceputul săptămânii, adică după perindarea musafirilor pe la fermă, Ăl Mic intră în pâine.  
  
-Toata ziua să vă fie luminată! Să uitaţi că-i toamnă afară şi-n vieţile voastre şi să vă bucuraţi de veselia mea ca de-o primăvară! le urase cu noaptea-n cap procopsitul lui Hristea şi lui Niculin când intraseră la spălător.  
  
El era gata, ferchezuit! Îşi înjumătăţise chica pieptănând-o peste cap cu multă apă.  
  
Îşi cuminţise părul pe după urechi, acum văzute întâi, camuflate de obicei de căpiţa aspră şi gălbie ce-l apărase de soare, de ploi, de când îl cunoscuseră.  
  
Şi, spre bucuria ambilor, descoperiră la ţângău nişte ochi albaştri, mari, mari, uşor încercănaţi de la Dumnezeu, apăraţi de năvala soarelui cu nişte gene dese, adevărată podoabă, cum nu văzuseră în viaţa lor la un bărbat.  
  
-Aoleu, Hristeo! se văicări artistic Niculin neluându-şi privirile de pe băiat şi zâmbind larg, larg dezvăluind prin bucuria momentului un ataşament pentru loaza cu care se-ntovărăşiseră!  
  
În concordanţă cu părerea confratelui, impresionat, chiar uluit, Hristea găsi de cuviinţă să eludeze explicitul şi disimulă:  
  
-Văd, omule, ce făcu Miss Ellie şi cu alt muschetar din formaţie!! Şi, imediat, îl atacă şi pe micuţ:  
  
-Te gătişi ca pentru-ntrevedere, ai? Miroşi a cu-rat cum nu te-am simţit vreodată!  
  
-Ce-ce-ce? se bâlbâi Niculin vădit interesat. E vreo soluţie, cumva? Îşi duse căutarea mai departe, pesemne, obsedat încă de suferinţa lui...  
  
-Stai liniştit! îl potoli Hristea pe fostul scârbavnic. Ţi s-a dus mirosul... Ţi l-au şutit peroanele... Iar, de când cu-ndrăgosteala, miroşi inclusiv tu a cu-rat! încercă să-l convingă.  
  
Apoi, îi trecu prin cap o grijă pe care o adresă piciului:  
  
-Ascultă, cred că nu ţi-ai dat cu ceva puturos pe cap ori pe haine, ai?! Cabalinele se scârbesc de chestiile astea! Să bagi la ţeastă! Auzitu-m-ai?!  
  
Ăl Mic îşi plecă ochii genaţi şi, deşi nu poseda ceas, ci doar o brăţară subţirică de piele, nou achiziţionată de când sosise la fermă, mimă venirea timpului pentru momentul următor al zilei.  
  
Nici el, nici nen’su Hristea nu băgaseră de seamă dispariţia lui Niculin.  
  
Când şi-a dus lucrurile-n dormitor? se trezi mormăind Hristea, scăpând la repezeală periuţa şi prosopul în compartimentul dulăpiorului rezervat lui.  
  
Îşi luă şepcălia de pe masă, abandonându-şi pe aşternut băsmăluţa frumos chitită, căci o socotea exclusiv podoabă de weekend.  
  
În sala de mese îşi făcuseră apariţia zorită şi alţi lucrători, cei vechi, şapte la număr, stând la o masă, cea dinspre ferestre fiind a muschetarilor.  
  
Ajuns aici, Hristea trăi a doua mirare a zilei! Miss Ellie îi închidea pe stânga Ălui Mic brăţara unui ceas cât roata carului, colorat ca un curcubeu şi cu efect covârşitor pentru cadorisit. Apucă s-audă pe sfârşite urarea:  
  
-... şi să te ţii ceas de program, şi să te-ndrăgească mârţoagele, că tare-s pretenţioase bietele! Dar şi dacă le respecţi, ţi se supun şi te-ndrăgesc, împlinindu-ţi viaţa!  
  
*  
  
-Cum vă ziceam, Mr. Despot, îşi exprimă părerea maestrul. La dumnealor e, într-adevăr, o împletire a destinelor ca la gemeni, firesc?! Ce să ne mirăm?!  
  
Între timp, aflaţi, m-am plimbat prin universul cercetat al celor născuţi aşa, de unde, v-aş reproduce unele informaţii.  
  
Încă de mici, posedă un limbaj propriu, chiar unic, neaducând cu gânguritul altor bebeluşi. E ceea ce se numeşte cryptophasia şi prin care comunică între dânşii, continuând acea interacţiune începută din uterul mamei...  
  
Chiar de gemenele în discuţie au trăit peste jumătate din viaţă separate, legătura dintre dumnealor s-a păstrat. Fiecare a văzut cu ochii minţii ce-a întâmpinat cealaltă!  
  
Dacă o confruntare de orgolii a trasat fizic hotar între mama Dumneavoastră şi sora ei, psihic s-a menţinut liantul ştiut, simţit doar de dânsele.  
  
Aşa se poate accepta şi descrierea în amănunt a accidentului, după cum mi-a spus sora.  
  
Apoi, avertizarea adresată Sulfinei plecate cu Doctorul Putere de care v-am pomenit?! Duduie! Duduie! Nu te urca! S-ar putea să se răzbuneeee!  
  
Nu e pe deplin certificat acest formidabil transfer de viziuni, de sentimente?!  
  
-Serios?! Nu m-aş fi gândit... îşi mărturisi fiul Stelianei profunda inocenţă privind problema.  
  
-În concluzie, cele două n-au fost nicicând rupte una de alta! În baza acestui considerent, vom antama şi discuţia noastră! Dixit!  
  
Şi, dac-aveti smarthphonul în faţă, priviţi video-mesajul meu! Le notăm A/Sultana şi B/Doriana. V-am schiţat traiectele amândurora. Mă urmăriţi?  
  
-Cum de nu?! îi strigă-n cască Despot. Şi?!  
  
-Acum priviţi atent punctul roşu, notat M, adică Metrou! E joncţiunea înspre care converg şi Sulfina Barbu, şi Sebastian Putere, pe care-i distingem şi-n prima schiţă, reunindu-se înspre punctul central , avându-le în centru pe S@D. Aşa-i?!  
  
-Mda! afirmă sceptic întrebatul, pesemne încurcat în semnele şi direcţionările înveşnicite în ecranul telefonului, dar dornic să afle misterul amneziei mamă-sii.  
  
-Ei bine, chiar de n-a dat semn că-i recunoaşte când au venit s-o vadă, mama Dumneavoastră şi-a contrazis presupusa uitare cand i-a striga Sulfinei să nu se urce în maşina Doctorului, să se teamă de răzbunarea lui!  
  
Să mă fac bine înţeles! Cunoaşte perfect cum s-au întâmplat lucrurile în ziua aceea, inclusiv persoanele implicate! Mi-a confirmat însăşi Doamna Doriana, ce mai?!  
  
Coroborând datele mele cu observaţiile unui tânăr isteţ, tovarăş de la Metrou, interesat şi el ca Doamna Steliana să se-ntoarcă la realitatea noastră, pot concluziona că distinsa e în toate facultăţile, că doar simulează uitarea... Dar nu depistez pri-ci-na, stimabile! Aveţi idee care ar putea fi?!  
  
Dinspre Despot nu se mai auzi nimic. Lui însa îi trecu prin minte ca acea temere a mamă-si, neluată-n seamă de dânsul când îi vorbise despre ameninţarea prin SMS, ar putea fi motivul teatrului jucat! Și ce teatru?! aprecie fiul zâmbind laaarg şi bucuros, simţind aprig îndemnul de a reveni în ţară să pună lucrurile la... punct, s-o protejeze pe drăguţa de mamă!  
  
*  
  
Încă ceva îmi pare bizar! medita Steliana după cei doi buni samariteni o vizitaseră.  
  
N-au dat defel semn că s-ar cunoaşte?! Ori mie îmi pare că-i cunosc dinainte să le iau seama venind cu mâncarea?! Sunt întruchipări ale celor doi implicaţi în accidentul de aici, despre care i-am confirmat şi soră-mii la Cafeterie, cred!  
  
Şi Doriana?! Ce-a fost cu ea? Cum s-a purtat, vădea clar că-i ştie! Şi ei la fel. Mă-ntreb atunci de ce n-au strecurat nici o aluzie?! Însă atitudinea între Duduia şi Doc era exclusiv politicoasă, nereieşind că s-ar fi întâlnit vreodată înainte să fi ajuns la mine acum?! Da! Da! Chiar nu-şi aminteau că fuseseră implicaţi in accident?!  
  
Şi tot aşa tricotă gânduri Steliana până-n târziul nopţii.  
  
*  
  
-Alo, Sulfina! Ai ajuns cu bine?! Cât mă bucur că ne-am văzut, drăguţo! Ne-a reunit necazul soră-mii!  
  
-Nu ştii că tot răul e spre bine?! reacţionă bucuroasă, dar cu lacrimi în gât fata!  
  
Te-aş ruga sa-mi ierţi nerozia ca n-am dat nici un semn după... Am trecut prin clipe groaznicee, mai ales, c-a murit şi bunica... Cele doua încercări, una dupa alta, m-au copleşit! Și-nţelegerea... şi memoria...  
  
Știi, mi-a fost şi-mi este imposibil să reconstitui cele petrecute!  
  
-Șocul! Ce vrei?! îi sări în ajutor Doriana.  
  
-Nu-i reţin nici chipul celui lovit! Doar l-am privit după lovitură?! Și-apoi la-ntâlnirea pentru înţelegere, nu?!  
  
-Ce te plângi? fu certată formal de binefăcătoarea ei. De multe ori subconştientul reacţionează ca un înger păzitor. Nu crezi?! simulă ea convingerea că ce-i mărturisea fata s-ar numi normalitate...  
  
E, desigur, o stare amnezică! Și ea? se contrarie brusc. Steliana, Sulfina, chiar şi Doctorul, după cum se purtaseră duminică, erau loviţi de amnezie provocată de... şocuri, clar! Dar tulburarea circulatorie a soră-mii e tot un şoc?!  
  
Doamne, de n-ar fi de plâns, cum se zice, ar fi de râs?! Ce trofee de uituci avem aici?! îşi mai zise repede-n gând. Apoi, tare, o-mbărbătă pe tânără:  
  
-Nu-ţi face griji, fetiţo, doar te ştiu de mică! Să fie liniştiţi ai tăi acolo sus că eşti bine! mai zise Doriana.  
  
-Bine, bine şi nu prea! punctă Sulfina ceva mai puţin lacrimogenă. Vorbim când voi reveni la fermă să le-mbrăţişez pe frumoasele mele gemene!  
  
A! Ştii, m-a impresionat plăcut Doctorul Putere. Pe lângă latura noastră creştinească, ne-am găsit mai multe puncte comune. Printre altele mi-a vorbit înflăcărat de roibul sau April, pe care în viitor mi-l va prezenta, dac-ai fi de acord să vin la fermă şi eu când va fi şi Doc.  
  
Totuşi, paloarea şi tristeţea chipului, vocea şi privirea alunecând pe lângă cel cu care vorbeşte îmi par semne ale unei tristeţi provocate de o pierdere… I-a murit cineva? Nu?!  
  
Doriana nu se mai putea concentra... Nu, nu şi nu! îşi refuză ea constatarea amneziei la Sulfina.  
  
-Ce tot spui?! Nu te pricep! minţi Doriana. Acum închid c-au nevoie de mine… naşte o iapă… e prima oară şi, până vine veterinarul se impune să fiu de faţă.  
  
Pa! sună-mă curând, Sulfina!  
  
(continuarea... săptămâna viitoare)  
  
Referinţă Bibliografică:
UNDERGROUND 12 / Angela Dina : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3005, Anul IX, 24 martie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!