CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





UNDERGROUND 11
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-Ce zi! Ce zi! se plânse în sine Ăl Mic. Se pusese la somn înaintea nenicilor. Nici nu se-atinsese de felia de tort adusă de Miss Ellie...  
  
Ăilalţi doi îşi înfulecaseră lacomi porţiile dulci, după care-şi topiseră hrana rece, dată pentru masa de seară.  
  
Îi uşuraseră pachetul piciului de pâinea rotundă cu cartofi, o delicateţe primită pentru cina de duminică, că se-ntărea până luni, nu?!  
  
Rola de brânză topită şi macroul marinat pretinseseră mai mult absorbant pentru cât salivaseră ei de plăcere.  
  
Intraseră târziu la priciuri şi, crezându-l pe cel mic adormit, se aşternuseră tăcuţi la somn.  
  
Neadormitul răbdă ce răbdă şi deodată sări din patul său proţăpindu-se dinaintea celor doi, agitând o lanternă frontală cu trei leduri al cărui flux îi împungea ca nişte adevărate undrele pe semiadormiţi.  
  
-Ce-i nichiperceo? Ţi se pierdu somnul şi-l cauţi cu lumânarea, păru să glumească Hristea, cu ochii-nchişi, nu atât de frica luminii, cât de nemulţumire…  
  
-Chiar aşa! Ţi-o fi de alte ielea, de-aţipişi în scurt şi te săltaşi viguros?!  
  
Ai vrea să te-nsoţim la Club? E unul dichisit la o staţie de maşină înspre Capitală! întări Niculin zavistios în sine pe ţânc.  
  
Ce n-ar fi ars un tangou şi el cu... Dar nu-o numi pe jinduita parteneră... pesemne mai vârstnică, dar atât de bine păstrată... că nici nu-i dai cincizeci... şi subţirică... şi ce călcătură... şi cum se ţine-n şa la padoc în vreme ce lucrează cu bidivii...  
  
Noroc avu cu Hristea, care-i şterse lacrimile imaginare c-o palmă după ceafă, fiindcă ştia el de ce!  
  
În vremea din urmă, Niculin cădea pe gânduri când ţi-era lumea mai dragă şi zâmbea tâmp, mai tâmp decât era el de fel, ar fi specificat Hristea... Dacă erau amândoi, îl pocnea cum făcuse adineaori să nu-i mai sară inima, bietul având-o şi aşa sărită...  
  
Tot Hristea îl cercetă şi pe somnambul:  
  
-Și ce, supărăcilă?! Aşteptaşi nopticica să defilezi prin faţa noastră cu ledurile? Bag seama la ce visezi! Şi nu-i rău, nu-i rău deloc! Dar să ştii, ai nevoie mare de-o muncă stabilă! Aşa, ca s-ai bani pentru scule d-astea performante, mai adăugă privind înspre lanterna băiatului.  
  
Apoi, ca să destindă atmosfera, minţi c-ar fi auzit c-Ăl Mic s-a înscris la un concurs interzonal de rezistenţă pe skatebord-uri. Și se feri să râdă cum ar fi trebuit!  
  
-Denunţul ăsta crezi că m-ajută să mă scutur de draci? Ai, nene?! Păi cum să pot?! Să fi uitat toţi de noi?! Nici Miss Ellie n-a catadicsit...  
  
-Ai fi vrut să-ţi dea raportul cineva, să-ţi zică ce? Că Doamna e sănătoasă ori nu?! Dar care de-acolo e doctorul specialist în uitare? vorbi cu glas liniştitor Niculin.  
  
Haideţi la culcare, că i s-a scârbit şi Moşului de-atâta insomnie! Acuşi pleacă şi ne lasă, de, cine ştie când mai dăm nas în nas cu ’mnealui. De mâine la sere...  
  
-...facem bieţii metanii printre răsadurile cu varză, îi duse mai departe presupunerile prietenul său.  
  
-Bine! Mă culc, dar, drept e c-ăştia născuţi cu linguriţa de-argint ne bagă în seamă când îşi aduc aminte c-ar avea nevoie de noi.  
  
Şi-ar mai fi zis el multe, de supărare, fiindcă începuse de ceva timp să creadă că-i în familia de care n-avusese parte... Şi nu se făcea s-o-ngroape în... negreli, nu?!  
  
Se săltă în prici şi-ndelung se munci cu gândul că poate greşeşte crezând că şi lui Miss Ellie i-ar păsa de un făr’de mamă şi tată ca el, chiar de s-a purtat cinstit şi la Metrou, şi după, cu toţi.  
  
Nu adormi până nu-şi croi un plan: să facă orice pentru cei din jur, doar, doar să-l recunoască apropiat.  
  
Gândul povăţuitor îi înmuie sufletul şi-l afundă în somn..  
  
*  
  
Dacă muschetarii s-ar fi aflat dincolo de uşa camerei Stelianei, ori măcar pe sub ferestre, s-ar fi înspăimântat, nu alta!  
  
Vizita celor doi n-o scosese pe Doamna din uituceală. Acum îi cufundase în negură şi pe Duduia, şi pe Doc?!  
  
Se purtase politicos, conformându-se liniei impuse discuţiei şi curând dăduse oarece semne de oboseală subliniate de căscături şi priviri înceţoşate spre cel care i se adresa...  
  
Doctorul Putere recunoscu mesajul Stelianei şi, în câteva clipe, ajutat şi de un SMS intervenit la ţanc, se scuză şi plecă.  
  
Nici în momentul final al vizitei, Doamna nu dădu vreun semn c-ar şti de cine se desparte?!  
  
Și, când Sulfina ieşi, aceeaşi nepătrunsă atitudine îi ului pe toţi, excepţie făcând Doriana, acum, ceva, ceva mai liniştită, că nu era unica învăluită în uituceala soră-sii.  
  
Mintea îi dicta speranţa că-n ceva timp geamăna se va zvidui, înconjurată de căldura celor în preajma cărora trăise în timpul din urmă. Spera ca şi reîntalnirea cu ea să-i fie de ajutor.  
  
Miss Ellie mai zăbovea prin cameră, simulând grijă pentru aspectul odăii, fie îndreptând în vază florile primite de la musafiri, fie netezind cu palmele cuvertura dormezei şi tot aşa.  
  
Deodată, se trezi atenţionată:  
  
-Ascultă drăguţo, ce mai zăboveşti pe-aici? Musafirii m-au cam obosit. Mi-a plăcut să văd oameni cu totul noi, dar conversaţia...  
  
Aici se opri, inhibată, cine ştie de ce?! De plictiseală ori de vreo dorinţă născută pe loc?!  
  
Doriana se conformă, nu înainte să-ntrebe:  
  
-Cam ce-ai dori la cină, soră-mea?! rosti cătând iscoditor înspre Steliana, doar, doar să vadă vreo tresărire după apelativul rostit?!  
  
Dar, n-ai să vezi! Geamăna era mai artistă, motivaţia, de mult construită, se dovedea superior calitativă.  
  
-Tare-aş mânca o felie de pepene verde, un pic de telemea şi ceva pâine, dacă se poate!  
  
Uimi grozav tonalitatea răspicată şi zâmbetul afabil afişat, dar… cam distant.  
  
Pesemne, e convinsă că-s vreo angajată, vreo hostess, cine ştie?! îşi mărunţi din buze nemulţumirea Doriana, totuşi îngăduitoare faţă de soră, de pofta ei mâncare. Era o dovadă a stării de bine spre care se-ndreapta, desigur!  
  
*  
  
-Domnişoară, domnişoară! o apelă Sebasian Putere pe Duduia, când o ajunse din urmă. Sunt Doc! Îi vizitez în zilele de post pe hrăniţii de la Metrou!  
  
N-am avut onoarea să mă prezint. Am fost absorbit de revederea cu Doamna, să constat că şi-a revenit în parte.  
  
Şi, încă ceva! Iertaţi-mi lipsa de curtoazie, fiindcă am strigat după Dumneavoastră.  
  
Înainte am făcut o scurtă vizită şi unui altfel de amic… gest neprogramat, ivit, deci, fugitiv... dar, în acelaşi timp, dorind să vă cunosc, mai adăugă atât de convingător distinsul domn, cum îl percepu Duduia.  
  
-Sulfina Becheru sunt! Veterinar de meserie şi prietenă cu aceiaşi agreaţi şi de Dumneavoastră, Domnule Doctor.  
  
Şi vă rog să nu vă faceţi griji despre cum aţi intrat în vorbă cu mine! Da! Vă rog! Generaţia mea n-a înscris în Îndreptarul de Comportare Civilizată şi aceasta normă invocată de Dumneavoastră, spre regretul meu, eludând multe altele... Dar, graba...  
  
Lui Doc îi plăcu tânăra, o persoană agreabilă, nu doar ca prezenţă, ci şi ca fel de a fi. Îi apreciase inclusiv modul în care conversase cu Steliana. Avea o deschidere parcă afectuoasă spre colocutor.  
  
Aşa o fiică mi-aş fi dorit, dacă Domnul mi-ar fi dăruit! Ce vârstă să aibă bălăioara?Şi nasul în vânt şi gura deschisă zâmbetului?! Iar privirea? Ochii îţi limpezesc gândurile, îţi încălzesc sufletul, aşa de cafenii şi lucioşi, ca la o căprioară!  
  
Şi unde mai pui, e veterinar! Pesemne că-i sunt dragi animalele?! îşi mai zise cu plăcere Sebastian Putere.  
  
Ajunşi în parcare, Doc o invită să se urce-n maşina lui.  
  
Sulfina, bucuroasă că nu trebuie să se-ntoarcă în Capitală cu microbuzul traseist 7, tocmai era gata, gata să se urce, când auzi:  
  
-Duduie! Duduie! Nu te urca! S-ar putea să se răzbuune!!!  
  
Sulfina, rămase împietrită, nu înainte să identifice vocea Stelianei apărute în capul aleii...  
  
Referinţă Bibliografică:
UNDERGROUND 11 / Angela Dina : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2998, Anul IX, 17 martie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!