CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





UNDERGROUND 10
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-Să stăm strâmb şi să judecăm drept, nenicilor! îi îmbie Ăl Mic, după ce Doriana li se plânsese că soră-sa nu da semn c-o recunoaşte.  
  
Noi ce-am avea de făcut?! Că doar n-am uitat de Doamna?! Nu prin suferinţa sa ne-am ajuns?!  
  
Îi abordase în timpul mesei de prânz. Socotise că-n pauza de-un ceas ar putea pune la cale vreun plan de-nţelegere a lucrurilor, o strategie venită dinspre oameni cinstiţi, recunoscători pentru binefacerea primită.  
  
-Hai! fu de acord pe scurt Niculin fixându-l pe Hristea care tocmai îşi umpluse gura c-o bucată de pâine pe vatră depăşind volumul cavităţii sale bucale.  
  
-Îhîîî! se repezi şi mâncăciosul, care moflăia la pita ce nu se lăsase încă înmuiată.  
  
-Aoleu! Dar ce ţi-e şi cu bătrâneaţa?! Când e aproape, nu măsori îmbucătura, de teamă să nu i-o laşi ăleia cu... coasa?! punctă băiatul despre flămânzilă ca să-l şicaneze, timp în care omul să-nghită dumicatul.  
  
Şi făcuse bine, pentru că Hristea, cum scăpă de dulceaţa colcovanului încăput în malaxorul gurii sale harnice, se repezi către bolul din care ieşeau tremurând aburi speriaţi, pesemne, c-apucă şi dumnealor drumul hăului deschis cu poftă înspre borşul de fasole verde, bătut cu smântână, dinspre care se ridicau săracii.  
  
Dar de ce le fusese frică nu scăpaseră! Papilele gustative ale mâncăului nu se sfiiră de fierbinţeală, fiind satisfăcute de acreala proaspăt-dulceagă a multelor linguri de ciorbă azvârlite pe gât în căutarea pâinii, poate, încă nemoleşite!  
  
-Acum, că tot m-ai întrerupt, zi! Pe cine tocăm azi?! vorbi răspicat Hristea, chiar răspândind un aer de mulţumire...  
  
Era clar! Zeama îi mersese la inimă, i-o înmuiase mai ceva decât pe pâine şi era disponibil trăirilor îngăduitoare...  
  
-Se cere un plan! Musai! deschise imperativ detalierea Ăl Mic.  
  
Iote cum văd eu traseul acţiunii! Şi, smulgând o gogeamite bucată de pâine din coşul ce aveau pe masă, îi prefăcu miezul în fărâmele distincte, iar din coaja rămasă muşca-nainte, îndemnat parcă de zelul misiunii la care urmau să ia toţi parte, îngăduind iertare numai câtorva bucăţele şi punându-le deoparte.  
  
Din firimituri făcu o podea frumos aromitoare şi din bucăţelele cojoase nişte puncte de reper identificabile, numindu-le, împungându-le:  
  
- Io, H şi N, adică voi, M, adică filfizonul! Pe urmă, împunse cu o scobitoare covorul alb încolo şi-ncoace, dar tot chibzuit.  
  
Văzuse odată la TV pe Ministrul de Finanţe cum explică repartizarea bugetului propus pe-un flip-chart încotro avea s-o ia parnosul ţării pentru anul în curs.  
  
Tare încântat fusese! Acum exploata experienţa vizuală şi trasa rute cu scobitoarea pe post de laser pointer. Teribil de mândru de sine dorea o ilustrare convingătoare à la il grande ufficiale, cum şi-amintea dintr-un film...  
  
Mai sugera ca el să centralizeze cele aflate de fiecare în parte şi, în calitatea sa de activist la Courier Fan-ul metrorexian, să predea concluzia stimatei Miss Ellie, care, săraca, se afla nelămurită şi chiar bănuitoare faţă de uituceala Doamnei.  
  
-Că bine te gândişi, aprecie Hristea adunând ultimii stropi din bol. Dar n-ar trebui aruncată câte o vorbă şi binefăcătorilor noştri, Duduia şi Doc?!  
  
-Ezact! uită să mai pronunţe Niculin vorba corect, grăbit să se-afilieze coparticipant la propunerea din urmă.  
  
Îl zorise gândul că şi ciorba de post, şi pâinea caldă aduse de Doc, i se păreau miere, nu alta! Era mare ciorbar la viaţa lui! Iar dacă însoţea fiertura şi cu cevaşilea tărie, cum preciza, îi mergea la inimă.  
  
-Dară, bine că mâncarăm! constată Hristea plăcuta finalizare. Da’ ştiu c-aveam mare jale-n stomac!  
  
Puse lingura pe masă ca semn că terminase.  
  
Însă, văzând furculiţa, încă nefolosită şi aşteptând să-i vină rândul, oftă îndelung, după care se mişcoti pe scaun încolo şi-ncoace, zgâlţâind parcă un sac prea încărcat în care ar mai fi vrut să mai încapă oarece şi, apucând grabnic încă un coltuc, îl mută din coş lângă tacâmul sau, căzând uşor pe gânduri...  
  
Uitase, pesemne, despre ce începuseră vorba.  
  
Ăl Mic, foarte bun observator, îl taxă pe hămesit:  
  
-Ai nenişorule, când zărirăţi furşetul, uitarăţi c-aţi halit prima tranşă! D-aia vă frecaţi jeans-ii de scaun? Să mai strecuraţi ceva?!  
  
-Tacă-ţi leoarba, pişpirică! îl puse la punct Niculin. Mai în vârstă, poate nu mai deştept, dar cu expertiză, îl stopase pentru a preaslăvi zilele de frupt ale săptămânii când...  
  
Iniţiatorul adunării începu să râdă ca un zăltat şi să bată darabana în masă cu pumnii strânşi.  
  
-Gând la gând cu bucurie, verişcanilor! zise destul de tăricel. Chiar vine cărniţa! Mmm! mai mârâi el înghiţindu-şi saliva emisă.  
  
Provocatoare şi binecuvântată cărniţă în sos usturoiat, mi-aduseşi aminte de draga noastră...  
  
-Duduiaaaa! îi preluară ceilalţi precizarea, sumeţindu-şi grozav nările ca să-ntâmpine aromele, mai ceva decât nişte ogari lămuriţi de-apropierea vânatului şi adăstând nerăbdători înlesnirea dinspre stăpân.  
  
-Haiderăţi! rosti băiatul şi-şi ridică braţele în sus, semn că le dă liber la-nfulecare.  
  
Degeaba croieşti la planuri, dacă nu eşti flămând... aruncă vorbe de fake regret sufletul colectivului decizional, pe jumătate îndoit că, îndestulat cu bunătăţi, va pune bazele proiectului uituca/neuituca, sugerat de necazul Dorianei care nu pricepea de ce tocmai propria-i persoană intrase în conul amnezic al gemenei sale...  
  
*  
  
A doua zi, vineri, când ajunse la cuibul metrorexian, cum botezaseră migranţii locul odihnei lor cu ceva timp înainte de-a-l părăsi, Ăl Mic se bucură să-i vadă pe gemeni şi pe Doc. Era ora cinei şi fraţii cu urechile-alungite îi aşteptau cuminţi, aliniaţi.  
  
Băiatul îl trase deoparte pe doctor, vrând să-i lămurească absenţa Doamnei şi a celorlaţi, dar acesta i-o lua înainte:  
  
-Bine, copile, aşa procedaţi voi cu familia voastră? O lăsaţi să-şi dea cu presupusul? Poate ar fi trebuit...  
  
Ăl Mic îngădui mustrarea, dar nu reacţionă, fiindcă-l zărise pe uscăţiv ridicându-se dintre înflămânziţi: Tot pe-aici, tot?!  
  
Omul îi făcu semn cu mâna, adică să se oprească. Ca niciodată, băiatul îi dădu ascultare, îndepărtându-se...  
  
Uşor contrariat de reacţia copilului, Doc se lăsă lămurit, arătându-se disponibil s-o vadă pe Doamna cât de curând. Îi dădu numărul de telefon şi plecă escortat de cei doi ţigănuşi.  
  
*  
  
Şi abia plecă Putere, c-Ăl Mic îl trase deoparte pe duşmanul său, nelăsându-l să se bucure de borşul de cartofi primit. Reuşise doar să-şi rupă un colţ din pâinea caldă şi muşca cu poftă din el când băiatul îl şi luă la rost:  
  
-Pesemne flămânzişi, ai? Nu te duse Cooper-ul astăzi pe la vreo locantă să-nghiţi cevaşilea soft! Ori bagi biştarii câştigaţi de la Miss Ellie la şosetă, aşa ca să strângi pentru vreun şoşon de-al său ori chiar pentru un recotech?! Nu de alta, dar s-ar putea să te lase, că doar nu e geamăn cu mine!  
  
Insul se holba la băiat, dar pâinea nemestecata îi obstrucţiona pornirea dintâi. I se văzuse uşor pe figură expresia înfuriatului snob, atins de muşcătura unui fitecine.  
  
Clipele trecute până la transformarea pâinii în bol alimentar îi clătiră minţile infatuatului şi-l făcură să treacă de la el atacul obrăznicăturii. Aşadar, îl chemă la ordine cu diplomaţie, invitându-l să facă împreună doi paşi şi punctând:  
  
-Băieţică, ce fac e o componentă a strategiei mele, concepute în scopul reîntoarcerii Doamnei în societate! Clar?!  
  
-Ce spui?! se iţi înrăit de concurenţă Ăl Mic. Dar în sine, înţelegea ceva, ceva...  
  
-Nu cred că voi trei beneficiaţi de un alt statut înaintea Doamnei fără mustrări de conştiinţă? Şi, după cât v-am priceput, nu sunteţi chiar nişte neciopliţi tâmpi! Vă mai dospeşte câte ceva mintea, mai ales, în legătură cu Doamna, respectata voastră binefăcătoare.  
  
-Apăi, de aşa e şmerchezul, te slăbesc din chingi şi-ţi dau liber la fapte! Îmi place direcţia ta, să ştii! Chiar dacă se-ntretaie cu planul meu!  
  
Oricum, văzuşi că-l convocai la vedere cu Doamna pe Doc. Mâine trec s-o atac şi pe Duduia... Poate, poate, se descoperă noutăţi în purtarea suferindei noastre dragi... mai zise salutându-şi cu două degete colocutorul şi dând să plece.  
  
Simandicosul alergă binevoitor după Ăl Mic, precizând că luase legătura cu binefăcătoarea domnişoară şi, la fel, că invitaţia la fermă fusese acceptată.  
  
Terminând lămuririle, detectivul reveni la culcuşul său unde îl aşteptaseră răbdătoare ciorba şi pâinea, oricum ceva mai răcorite.  
  
*  
  
Peste două zile, duminică fiind, în amurgitul soarelui, Duduia dădea să intre pe poarta fermei larg deschise ca pentru primiri.  
  
La herghelie încetaseră acţiunile şi conacul Dorianei se înconjurase de o linişte de sărbătoare.  
  
Muschetarii încheindu-şi lucrul prânziseră în grabă luând măsuri de igienizare.  
  
Se se gătiseră frumos, arborând la gâturi şi băsmăluţele din dotare personalizate ca şi şepcuţele.  
  
Se-nţeleseseră, la sugestia Ălui Mic, s-aştepte cuminţi în curtea din spate a conacului pân-ar fi putut s-apară şi ei, de li s-ar fi permis, ca să le ureze bun sosit musafirilor Doamnei.  
  
Numai micuţul strateg ţâşnea din când în când în aleea mare să vadă de-şi fac apariţia prietenii lor.  
  
N-aflaseră ora sosirii, ştiau doar ca dup-amiază va fi. Şi, de la clipă la clipă, fierberea lor creştea şi tot creştea...  
  
-Măi să fie, sparse tăcerea Niculin. N-au de gând s-apară?!  
  
-Ce, te-ai încins?! îl întrebă confratele. Ţi-e dor de’mnealor?! Nu ţi-ajunge c-o vezi întruna pe Miss Ellie?!  
  
-Ba da! dădu răspuns fericitul. Dar mă roade curiozitatea, adăugă fără să se prindă că fusese prins în laţ de Hristea.  
  
Abia când l-auzi pe băiat râzând, îşi luă seama. Era târziu şi-nţelese că nu mai avea rost nici o împotrivire...  
  
Ce?! Îmi stă mintea doar la Miss Ellie şi basta! N-am dreptul să râmnesc şi eu?! Doar îs om, cruce de voinic... cam trecut de patruzeci, dar om în toată legea, n-are nimeni ce să zică! îi trecură fără falsă modestie prin cap lui Niculin consideraţii egolatrice.  
  
(continuarea... săptămâna viitoare)  
  
Referinţă Bibliografică:
UNDERGROUND 10 / Angela Dina : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2991, Anul IX, 10 martie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!