CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





UNDERGROUND 8
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pe culoarele de la Urgenţă nu ţi-ar fi plăcut să staţionezi, în pofida aerului condiţionat activat la vreme de vară… Plutea în atmosferă un amestec de izuri: dezinfectante, deodorizante şi exhalări care nu dominau aburii suferinţelor…  
  
I se făcuse rapid un consult Eco Doppler Stelianei, apoi o transferaseră la etajul de Cerebrovasculare.  
  
În ascensor, asistenta însoţitoare o întrebase maliţioasă pe Doriana:  
  
-Şi sunteţi responsabilă de 'mneaei?  
  
-Desigur, afirmase chestionata cam nedumerită. Doar aţi auzit că suntem surori!  
  
-Da’ ce hram poartă bolnava? urmase însoţitoarea.  
  
-Îîî? se-mpiedicase interjecţional Doriana. Nu ştiu ce insinuaţi?! Ce-a fost, a fost! Acum e om al străzii! În plus, internată la... Urgenţă în stare comatoasă...  
  
Şi-i dăduseră lacrimile de părere de rău, de oboseală, de toate... şi de ciudă că există oameni precum aceasta inumană soră de caritate, imună în faţa suferinţelor, cârcotaşă de doi bani.  
  
-Nu, nu, nu m-aţi înţeles... făcu indignată şi bănuitoarea. Prea e totul ca la carte, dacă mă gândesc bine!  
  
A ştiut cum să invoce statutul de om al străzii... e înregistrată... are şi card numeric de recunoaştere în Capitală... beneficiază de gratuitatea serviciilor medicale... Parcă şi-ar fi hotărât încadrarea doar în urma unei informări amănunţite... Deşi, amnezică?! Și, pe deasupra, cu afazie... reală ori... simulată?!  
  
-Nu ştiu ce insinuaţi! Și, chiar de-aş vrea, nu pot pricepe, se-nfuriase Doriana. Doar nu a perfecţionat ea însăşi încadrările de care ziceţi că beneficiază, nu?! Singurul merit al său şi doar al său este că... a devenit om al străzii!  
  
Nu sunt nici douăsprezece ore de când am descoperit-o la metrou, unde, se pare, locuieşte de ceva timp... Nici n-am avut răgazul s-aflu când şi cum s-a-ntâmplat necazul! Iar Dumneavoastră...  
  
Ar fi vrut să-şi ducă la cap pledoaria intrigării, că girafa de asistentă, c-o faţă à la Toma Necredinciosul, se şi-nfipsese cu mâinile pe bara tărgii punând şi frână cu piciorul, chiar dacă liftul staţionase, iar uşile se deschiseseră:  
  
-Lăsati, lăsaţi! C-am tot văzut şi de-astea! Simulări şi disimulări... Transfer de apartenenţă socială... Trucaje de atitudine... Şi câte şi mai câte...  
  
Mă mir că Doctorul a băgat-o în fluxul spitalicesc! Nu şi-a dat seama oare?! Aşa-s de naivi seniorii noştri de azi! Chiar inocenţi, cât ar fi de şcoliţi...  
  
Nu cumva e om al Serviciilor?!  
  
Acum să vă conduc la salon! anunţă bâjbâind printre aburii unei minţi insuficiente, dar subjugate prejudecăţi politice auzite.  
  
Voi acţiona când ajung iar la Triaj! Suntem sătui de abuzuri!  
  
Ce-au ajuns centrele medicale de prestigiu?! Nişte nişe, unde Serviciile să-şi facă mendrele?! mai completă listing-ul proiectului său fantasmagoric.  
  
Ce grozav, că Steliana e încă adormită?! Altfel cum ar fi reacţionat la obsesiile frustratei ăleia?!  
  
Pe vremuri, ar fi luat-o la întrebări ca un adevărat funcţionar în slujba siguranţei şi apărării poporului, iar, mai apoi, ar fi tăvălit-o prin focurile ironiilor celor mai şfichiuitoare, după cum reacţiona totdeauna faţă de proşti şi de băgăcioşi...  
  
Rostise ultimele gânduri în vreme ce îi aranja soră-sii cearceaful, să nu-i fie rece, că umidificatorul funcţiona chiar pe o măsuţă alăturată, negândindu-se o clipă c-ar putea fi auzită.  
  
Steliana se trezise încă de pe vremea interogatoriului din lift. Şi tare ar mai fi râs...  
  
Ce poate plăsmui o voce a unuia înnebunit de politica psihologiei maselor în nişte vremuri... nu tocmai clare... dar numai de tranziţie nu... cum preferă oportuniştii să le zică... se gândise.  
  
Vorbele îi plăcuseră. Îndeosebi cele rostite în salon. Chiar simţise o căldură învăluindu-i inima şi... obrajii. Dar, ca maestră a disimularilor - aici nu greşise calul alb - se abţinu să mai gândească subiectiv.  
  
Ce rost ar fi avut o clipită de slăbiciune până să nu-mi pun la punct planul ce-aş avea să urmez?!  
  
Tare n-ar fi destăinuit nimănui cauza bejenirii sale pe străzi!  
  
Reta şi Liza ştiau şi era destul. Nu dezvăluiseră nimănui taina. Era clar că fuseseră de încredere, adevărate amice de-o viaţă! Mai rar printre femei...  
  
Şi dacă Doriana mă va lua în custodie? Ce-aş avea de zis?! Oi fi bolnavă tare? În fine, nu mă grăbesc la vreo decizie...  
  
*  
  
-Buna dimi, Steliana! îi spuse pe la ora nouă geamăna.  
  
Avea o mină veselă şi o privire duioasă, observă bolnava neclipind, nerăspunzând.  
  
Steliana dădu din cap a răspuns, focusată pe autocontrol:  
  
Doamne, de-aş putea să m-abţin! Să fiu stăpână pe reacţiile mele, până aflu ce hotărâre voi lua! se autocontrolă ea.  
  
Nici la Metrou, nici aici nu-i acasă! Poate întârzii faptul anunţat de amărâtul de SMS?  
  
Soră-sa îi adusese un pahar cu juice de caise. Oscilase între a i-l oferi şi a-l pune pe măsuţa din stânga dormezei. Şi ea îşi dedubla gesturile fiindcă mirosise ceva, ceva la musafiră, parcă o ezitare, ca şi când i-ar fi lipsit... curajul?! Ori chiar nu putea vorbi?!  
  
Trecuseră zece zile de la externare, asigurările medicilor fuseseră favorabile, c-un amendament! O amnezie disociativă era clar c-a dobândit! Ar fi posibilă şi o afazie datorată unei disfuncţii...  
  
Nu fusese nici un accident cerebral. Fizic, nu prezenta nici o modificare. Organismul nu-şi arăta vârsta, subliniaseră, doar apetenţa pentru comunicare era diminuată... Şi se interesaseră de ce ar fi fost bolnava stresată?  
  
Doriana n-avea de unde să ştie! Steliana?! Avea memoria intactă, dar nu voia să zică nimic.  
  
Sărmana! Cât de greu s-o fi simţind că i s-a rupt filmul?! Ea chiar pare căzută din cer! gândea soră-sa.  
  
Ziceau medicii c-ar avea sentimentul că ceva nu se leagă... Că nu-nţelege unele lucruri neştiind în care circumstanţe să le încadreze...  
  
Ori uitarea e ceva obositor, iritant... chiar devine obsesivă...  
  
Ca s-o extragă din elucubraţiile sale - căci le percepea perfect - Steliana îi preluă corvoada frământărilor folosindu-se de răcoritoarea primită.  
  
Luă paharul şi-l bău pe nerăsuflate scoţând un aaah! sonor ca o convingătoare mulţumire, încât îşi distrase cu brio sora din starea în care fusese.  
  
-Peste puţin timp aduc şi gustarea! Un ou poşat, un croissant şi fructe. E bine? se interesă.  
  
Primi tot un răspuns mimat. Fu încântată şi se simţi optimistă.  
  
Steliana aproape se hotărî: Nu voi dovedi că-mi revin decât peste ceva timp. Voi vedea eu! De-aş putea convinge că-mi va reveni memoria cu totul şi cu totul întâmplător?! Va fi vorba şi de un vis! Voi pomeni de un vis adevărat şi repetat... pe care-l voi povesti şi din care să se vadă că nu mai sunt amnezică!  
  
Făcu o pauză, apoi, zâmbi amintindu-şi cât de folositoare fuseseră consultaţia şi interpretarea hipnozei în cabinetul Adăpostului... Înţelesese, reţinuse atâtea, bune acum, la nevoie...  
  
Şi, dacă deseori îşi plânsese de milă în lunile din urmă, acum reiteră declaraţia pe care şi-o făcea, nu de mult, când depăşea un obstacol: Vai, cât de mult mă...iubesc!  
  
*  
  
- Sărut mâinile, stimată doamnă! M-am executat! o întâmpină maestrul pe Doriana bucuros de misiunea înfăptuită.  
  
-Bună, bună! îi răspunse aceasta încântată de promptitudinea lui.  
  
Maestrul Toma, fost detectiv, era în fapt, smochinitul şi ferchezuitul personaj ce-şi petrecuse ceva timp la Metrou pe lângă Steliana şi cei trei... muschetari. El însuşi se recomandase Dorianei într-una din zile, când ea trecuse pe la Steliana s-o vadă la Urgenţă.  
  
Numai că aceasta n-avea cum să ştie că el îşi începuse stagiul la Underground nu cu mult înainte s-apară ea! Şi dac-ar fi ştiut?! Cine ştie, poate nu s-ar fi lăsat abordată?! Oricum, relaţia cu el i se părea se bun augur.  
  
-Am aflat cu ce-aveţi să înfruntaţi în cazul surorii dumneavoastră şi... i se adresase detectivul direct.  
  
-Dar cum de sunteţi în posesia stărilor de fapt? se arătase nedumirită ea.  
  
-Avem şi noi relaţiile noastre, să scuzaţi! primise pe loc explicaţia Doriana. După decenii de muncă în domeniu, mi-am dat seama că în jurul Doamnei se-ntrevedea un caz. Şi-apoi, nu dumneavoastră mi-aţi sugerat oarece sprijin?! Sau n-am dedus eu bine din cele discutate?!  
  
-Scuzaţi-mă, maestre! zise ea într-o tonalitate de plăcută intimitate simulată.  
  
-Într-adevăr, amnezia disociativă de care suferă sora n-ar avea sorţi de ameliorare, de vindecare, dacă nu s-ar bucura de un anturaj agreabil alcătuit din cunoscuţi, mă gândesc! îşi strecură extrem de motivant planul silfidul maestru.  
  
-Cum de nu, cum de nu?! încuviinţă Doriana a cărei minte lucra bine şi rapid.  
  
Şi, adunaţi la o ceaşcă de ceai într-o ceainărie din apropierea spitalului, jalonaseră scenariul în care să se întâmple ameliorarea stării Stelianei.  
  
Înainte de a se despărţi, Doriana încercase a-i sugera chestiunea onorariului. Dar maestrul refuzase orice discuţie în această privinţă, cel puţin, deocamdată...  
  
-Dar insist, nu se lăsase Doriana. Măcar pentru drumurile ce le veţi face... Ştiţi, Steliana va sta la Voluntari, unde am o casă şi o fermă de cai.  
  
-Cunoaştem, cunoaştem! Nu insistaţi! Am un prieten posesor al unei maşinuţe vechi, dar încă bune...  
  
-Atunci, un cec pentru benzină... Ori mai bine un card de plăţi, nu?!  
  
-Să zicem! acceptă cu jumătate de voce detectivul şi-i întinse cartea sa de vizită ce atesta că-i copropietarul unei cunoscute case de avocatură din Capitală, unde activează ca detectiv.  
  
Deci, nici o grijă! Doar să reuşim cu planul ăsta şi-i întinse un dosar cu destule file din care ea urma să afle strategia propusă şi să urmeze paşii.  
  
Sunt cam nebună, cred, să mă-bazez pe maestrul lui peşte prăjit?! îşi mai zise autopersiflant...  
  
(continuarea... săptămâna viitoare)  
  
Referinţă Bibliografică:
UNDERGROUND 8 / Angela Dina : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2977, Anul IX, 24 februarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!