CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





UNDERGROUND 7
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Înspre Metrou, mergea aproape alergând. Inima-i duduia... şi urechile îi preluaseră sacadantele măsuri... Ochii-i vedeau şi-n jur, dar şi-n sine... cătând aprigi prin foile minţii cele două portrete... care i se păreau lipite de limbile pendulei uriaşe din holul fostului său local... măsurând orele... Ce să-nsemne asta?  
  
Ajunsă-n dreptul unui scuar, Steliana se-aşezase pe-o bancă să-şi judece gândurile.  
  
În preajmă era multă zarvă. Picinogii gângăveau pe limba lor extaziaţi de urcatul pe topogan, de fiorul alunecării pe abrupta şi scurta pantă şi, mai ales, de concurenţa la repetată aburcare.  
  
Uitase de ce-s în stare o mână de copii lăsaţi în voia lor pe un teren de joacă?! Dar aici larma stârnită de omuleţi, sătui de mâncare şi flămânzi de joc, era un vacarm de sfârşit de lume, nu alta!  
  
Mintea, păsuită de frământările dinainte, i se-anină de imaginea unui cuplu de puşti cam negruţi... de unde, de unde ştiuţi?!  
  
Cei doi ţigănuşi curăţei făceau de pază cu bunăvoie şi plăcere la topogan ocrotindu-le ţâncilor contactul cu pământul. Nu veniseră de mult şi spectacolul jocului prinsese ritmicitate, dispăruseră zbieretele... Era doar bucurie!  
  
Steliana remarcase înainte şi existenţa unor adulţi, probabil însoţitorii copiilor, doar că subzistau exclusiv pentru atinsul touchscreen-elor în căutare de colocutori, de jocuri video... Erau absenţi faţă de odraslele înveselite de libertatea căzută din cer.  
  
Şi, tot privind către cei doi cerberi, îşi dădu seama că nu-s alţii decât Relu şi Gelu, ajutoarele Doctorului!  
  
Cum n-avea ceas, folosi drept reper temporal prezenţa celor doi băieţaşi în apropierea gurii de Metrou.  
  
Şi soarele, şi freamătul străzii, şi liniştea stomacului sau toate îi spuneau că mai va până la ceasul cinei, deci, mai putea zăbovi în părculeţ.  
  
De când privea la ştrengarii mititei, amânase alte gânduri. Se relaxase, de parc-ar fi fost o alta, cea dinainte...  
  
Acomodată cu zgomotele de-afară, Steliana aţipi, trecând încetunel în lumea viselor...  
  
*  
  
Biata soră-mea! De ce să fi ajuns aşa?! Dacă s-ar vedea, s-ar cruci ea însăşi de cum arată şi de ce-a rămas din doamna frumoasă şi cu multă prestanţă pe care-am zărit-o la intrarea Palatului Regal astă-primăvară?! Era cu două persoane, la fel de cool şi vesele nevoie mare! Şi eu mă-ndreptasem către Palat cu aceeaşi intenţie... să-l revăd. Ele trei erau la mică distanţă şi le puteam auzi nu doar schimbul de replici, chiar şi bătăile inimilor bucuroase...  
  
Am fost aşa tentată s-o abordez pe Steliana... Dar o laşitate vinovată nu ştiu de ce m-a împiedicat... Cum să-i stric eu cheful?!  
  
Şi m-am întors din drum lăsând-o cu prietenele sale, râmnind la starea lor, ce mai?!  
  
Cam aşa cugeta Doriana după ce ieşise din cafeterie.  
  
După ce sora o lăsase baltă, plătise nota ieşind grabnic fără să-i dea vreo explicaţie Adei. Ce să-i fi spus despre fuga Stelianei, când ea însăşi nu-i ştia motivul?!  
  
Fu smulsă din frământările sale taman când trecuse pe lângă părculeţul de joacă unde, cu puţin timp înainte Steliana picotise.  
  
-Faceţi loc, loc, loc! răsunase o voce alarmată chiar lânga ea. Nu vedeţi?! A sosit SMURD-ul!  
  
-Dar ce s-a-ntâmplat?! aruncă între scuză şi mirare Doriana dându-se într-o parte, de parcă numai ea ar fi împiedicat trecerea medicilor înspre locul unde se impunea s-ajungă.  
  
Cum grosul amatorilor de curiozităţi stradale îi barase drumul, care încercând să imortalizeze incidentul, care să vadă chiar cu ochii lor impasul, ea se trezi lângă bordură, la nici doi paşi de maşina salvării, gata să primească targa cu năpăstuita.  
  
Nu dură mult şi un tăvălug sonor îi ajunse la urechi:  
  
-O bătrână, om al străzii, a leşinat în...  
  
-N-a murit! Ce bine! vesti al doilea val de voci.  
  
-Poate de inaniţie a picat sărmana, ciripi un pui de fetiţă ţinându-se impresionată de mâna bunicii.  
  
Ca şi când ar fi pierdut ceva din ani şi greutate, Doriana îşi făcu rapid loc, ajungând la maşină şi se rugă:  
  
-Sunt sora persoanei! Pot merge cu ea? Abia astăzi am descoperit că locuieşte la Metrou... Stăteam de vorbă cu cineva şi-a plecat fără să zică nimic... Acum îi eram pe urme, vă rog, credeţi-mă! O cheamă Steliana! Numele-i trecut, alături de nişte cifre, pe badge-ul agăţat de gât. Pe verso-ul actului e un citat din Biblie...  
  
-Poftiţi, urcaţi lângă şofer! O ducem la Urgenţe! Simptomatologia-mi zice c-ar fi vorba de-o stare comatoasă, posibil şi-un acident vascular cerebal, prognoză medicul suindu-se lângă Steliana.  
  
*  
  
Hristea, Niculin şi Ăl Mic petrecuseră noapea sub cerul înstelat şi liber...  
  
Toată ziua fuseseră mobilizaţi pe loc, doar aşa le şoptise Doamna când plecase cu japiţa zornăitoare, s-o aştepte, că revine.  
  
-Cică-i soru-sa?! se intrigă batjocoritor Niculin. Seamănă dar nu răsare!  
  
-Mulți văd, puțini cunosc, se schimonosi către dânsul Hristea.  
  
-Nu da, bre, cu piatra în geam, că nu e bicicleta ta! Zisei şi io la plesneală! se apără politicos Niculin.  
  
-La ce bun a jucat măscăria cu plimbatul?! aruncă în eter Hristea. Ne-a cam tras pe sfoară zurbagioaica, nu credeţi?! Şi ne-a luat-o! Ooof, că scârbă-i viaţa ca şi omul câteodată!  
  
-Cu tencuiala aia pe faţadă ne-a şmenuit, n-am ce spune?! Am luat de bună promisiunea că ne-o aduce... Nu ne-a dat pân’ devlă că ne duce, fi-ar ea să fie! explicită firoscos Niculin.  
  
-Parc-am fi băut streptomicină, aşa ne-a şmecherit... îşi mai puse Hristea cenuşă în cap, vizibil marcat.  
  
-Și eu?! Cap de bibilică, am prins pastila, ha? se defăimă într-o parte piciul. Geaba mă dau eu parametru...  
  
-Acum la ce mai batem apa pe daiboj?! Nişte plopişti... Am pus botul şi gata! decretă Niculin.  
  
-Prietenia şi grija ce-mi poartă mă constrâng! Asta-i! La noblesse oblige, n’est pas?! punctă Ăl Mic inserând şi-o vorba’telectuală ştiută de pe când fusese licean.  
  
Mă doare hardul, nu alta! Aş intra în strană pentru Doamna!  
  
-Pentru’mneaei mi-aş pune şi eu pielea în saramură, să n-am parte! glăsui tare şi hotărât Hristea.  
  
-Păi cum dar?! întări şi tovarăşul său. Şi focul ce-l am la suflet...  
  
-... ţi l-ai ostoi luând-o la scărmăneală pe sorella până i-ar ieşi fulgii, nu alta! îi sugeră Hristea, fără să bage de seamă că un bătrânel sfrijit, dar tare ferchezuit la-nfăţişare aştepta ca ei să-şi încheie gândurile, să facă şi el un anunţ.  
  
Poposise la Metrou cu ceva timp în urmă şi se aciuise ca o gumă de mestecat pe lângă Niculin şi Hristea.  
  
Ăştia, zeflemitori, îl tachinaseră de cum îşi pusese preşul de caşmir alături de dânşii, speriindu-l c-aşa aşternut nu-i va ţine mult companie, apoi îl uitaseră.  
  
Omuleţul, se vede c-avea simţul umorului, nu se ofuscase, nu! Dimpotrivă, zâmbise laaarg şi tăcuse mulţumit că fusese luat în seamă?! În primire? Nu conta! Luaseră act că era de-al casei, nu?!  
  
Tocmai el aştepta înţelept mai la o parte să le comunice briefly:  
  
-Vă-nştiinţez, domnii mei, ca distinsa geamănă nu a prejudiciat-o cu nimic pe-a noastră şi...  
  
-Cuuum? Dar de unde ştii tălişor? îl iscodi vădit politicos Ăl Mic. Nu care cumva...  
  
Dar distinsul dichisit îi preluă abil logosul puctand scurtissim ca un detectiv:  
  
-Doamnele au consumat îngheţată la Apartament 13, o cafeterie de pe ’918, de unde distinsa noastră soră a plecat singură şi-a mers în scuarul dinspre noi, unde, aşezată pe o bancă, a leşinat...  
  
-Ceeee?! Urlară la unison ceilalţi trei, frământându-se care cum îi venea. Mai ales copilul se-arătă pătruns de ştire şi cu lacrimile ţâşnindu-i din plin, abia de putu rosti:  
  
-Dar ce n-ai ajutat-o?! Şi-acum unde-i?! Cum de-ai lăsat-o?!  
  
-Și, la urma urmei, de ce ţi-au trebuit atâtea ceasuri ca să faci anunţul?! se făcu Niculin zmeu către om.  
  
-Ei! am avut şi eu ceva de pus la punct, spuse c-un aer secretos personajul, după care îşi luase tălpăşiţa de unde venise, salutând:  
  
-Onoare tuturor! Voi reveni dimineaţă!  
  
(continuarea... săptămâna viitoare)  
  
Referinţă Bibliografică:
UNDERGROUND 7 / Angela Dina : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2970, Anul IX, 17 februarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!