CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





UNDERGROUND 5
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-Lui Sebastian Putere toţi îi zic Doc dintr-un respect prietenos pentru medicul de odinioară, apreciat în ceea ce făcea, dar şi pentru omul de astăzi, încadrat cutumelor cu bonomie, de ajutor celui aflat în suferinţă şi tăcut... auzeai des, după dispariţia lui Putere din fruntea medicinii aplicate.  
  
-Cine-l vede azi şi n-a fost informat despre ipostaza de glorie a medicului Sebastian Putere nu şi-l imaginează pe cel de ieri, la fel de taciturn ca şi acum, dar excesiv absorbit de-nţelegerea suferinţei pacienţilor, a cauzelor şi frecvenţelor maladiilor, mereu pasionat să descopere noi şi noi remedii pentru vindecare, ar fi comentat un martor al ambelor ipostaze...  
  
-Cel care azi vine în Policlinică la fix şi pleacă la fix, cam rigid şi uşor detaşat, era ieri sosit din zori în Cabinet, văzând pacienţii restanţi din ajun, aplicând altora terapie prin acupunctură, pentru că, la ora începerii propriu-zise a programului, să-i consulte pe noii veniţi, l-ar fi apreciat un confrate de bună-credinţă.  
  
Cârcotaşii emuli păreau satisfăcuţi de răsucirea destinului său. <<Păi, e puţin lucru să dai cu gogeamitea maşina peste cal şi călăreţ?>> sau << Ce căta la herghelie?!>>, <<Se da mare cu echitaţia?! Era mai mult decât un hobby, devenise la el o adevărată patimă! Făcea ce făcea şi, una, două, hai la padoc! Măi, să fie!>>  
  
*  
  
Deşi medici, nu conştientizau, judecând lumeşte, adică superficial, ce găsea doctorul Putere în echitaţie?!  
  
Să nu fi citit ori măcar auzit de câteva dintre beneficiile avute de om, indiferent de vârstă şi ocupaţie, în preajma cailor?  
  
Nu ştiau că acest confort solidifică suportul social, întreţinând continua dezvoltare personală?!  
  
Pesemne că n-aveau habar de sprijinul primit dinspre cabaline la menţinerea de către om a unui echilibru psihic, sigur, contribuind la o eficientă relaxare?!  
  
Drumul până la cai îl răpea din tumultul citadin, prilejuindu-i o cale înspre destindere activă, ameliorându-i povara atâtor responsabilităţi asumate la Cabinet şi nu doar.  
  
Şi-apoi, comunicarea cu April nu era prilej de înfericire?! Mânzul, azi focosul roib, adoptat în urmă cu ani, vizitând grajdurile hergheliei, îşi abandonase mama minute bune, apropiindu-se de mâna-ntinsă de Putere, frecându-şi boticul cercetător, zăbovind alături de un prieten... îl cucerise for ever.  
  
Trecuseră ani şi April, născut ca şi doctorul într-un 13 Prier, venea cu botul întins a recunoaştere la întâlnirea cu... fratele său., se lasa antrenamentelor ascultator, participativ, mereu pliat pe comenzile primite...  
  
Şi câte altele nu-i treceau prin cap în drum spre cai sau la întoarcerea acasă?! Ce nu ştiau, în plus, clevetitorii era şi faptul că Sebastian Putere, celibatar convins, îşi dăruia puţinul timp de concediu prietenului său cabalin... Ar fi iscat legende, nu? se întreba râzând uneori bârfitul când i-ajungeau la ureche aluzii la atracţia sa.  
  
*  
  
Şi tot aşa le tocau gurile acelora meschini şi neinformaţi... Luaseră, pesemne, de bun ce azvârlise vreun colportor de fake news.  
  
Cei contrariaţi de rezultatele Doctorului auzind că Putere era-ncercat de ghinionul vieţii sale, exultaseră. Era evident!  
  
Şi ţinuseră-n top vestea multă vreme, până când, un aşa-zis medic, înverşunat şi ratat, sugerase într-un cerc, ca să mai diminueze discuţiile aparent compătimitoare, << ... fuse, fuse şi... se duse?! Pen’ ce să i se facă reclamă postmortem? >>  
  
Intervenise apoi un trepăduş pe la A.M.F.B.: << Despre morţi, numai de bine! Să lăsăm, să lăsăm! Primeşte ’mnealui un cabinet de medicină de familie, un locşor cald, remunerat la fix!>>, <<Şi fără nici o răspundere!>> mai adăugase un chirurg tinerel aflat într-un proces pentru mal praxis în Secţia de Chirurgie infantilă a unui spital bine cunoscut.  
  
Fusese o enigmă pentru toată lumea medicală a Bucureştiului cum niciodată n-avusese vreun eşec!  
  
Se ştia c-avea darul ca prin palpare să depisteze focarul de boală din corpul pacientului.  
  
Nota în fişa respectivului diagnosticul prezumtiv. Nu recomanda încă tratamentul, trimiţând persoana să-şi facă analizele. Şi, culmea, rezultatele primite, coroborate cu cele presupuse de dânsul, confirmau diagnosticul iniţial.  
  
Asemenea reuşite atrăgeau pacienţi cu nemiluita. Doctorul persevera în afirmarea competenţelor sale şi, cu toate că preţurile seviciilor medicale de la cabinetul său erau modice, îi mersese vorba că e putred de bogat... Suspiciunile josnice se datorau celor fără caracter, mai totdeauna, din cinul medical.  
  
Numai că renumele-i apusese în urma unei tragedii…  
  
După accident, constatase că i se diminuaseră capacităţile …până la dispariţia totală.  
  
Apăruse, deci, o mare problemă, aşa că-şi vânduse cabinetul particular şi, încadrat la Policlinica Universitară, avea program zilnic cu opt ore de rutină.  
  
-Un accident de maşină i-a frânt drumul… demersul binefăcător pentru cei care-i cereau consultaţie atunci… auzi Putere într-o dimineaţă pe când aştepta liftul.  
  
Îşi ciuli urechile să mai prindă ceva, dar… fusese răpit între cei şase absorbiţi de ascensorul Policlinicii Universitare, locul său de muncă.  
  
Cu ceva timp în urmă, dintre cei care aşteptau la cabinetul său, o persoană n-avea nici programare, nici cardul.  
  
Asistenta avusese intenţia să-l orienteze pe fluxul normal, triaj ş.c.l. Dar omul nu se lăsase dus în ruptul capului.  
  
Livid şi rămas fără voce, atrăsese compasiunea camarazilor de şir, primise un loc pe una din canapelele full până atunci.  
  
Un ins, mai îndrăzneţ dăduse buzna în cabinet, chiar dacă beculeţul roşu semnaliza interdicţie pentru moment:  
  
-Domnule Doctor, unui cetăţean i-a venit rău şi, totuşi, aşteaptă să-l vedeţi. E de peste Prut.  
  
După geamantanaşul pe care-l are cu el, cred că-i sosit direct de la gară. N-a specificat ce-l supără, dar, printre bolboroseli, am înţeles că era în evidenţa Cabinetului Dumneavoastră... de dincolo, că de două ori l-aţi ameliorat, că nu v-a mai găsit acolo şi-a fost îndrumat aici... şi că e hotărât s-aştepte până la ultimul, doar să-l vedeţi... Dar mie mi-e frică... s-ar putea... să...  
  
Intervenţia îl scosese din inerţia rutinei deja căpătate în Medicina de familie. Avusese un frison şi, parcă o revelaţie îi năpădise minte, suflet?! O iluminare a păcătosului îmbolnăvit de oarecare nepăsare?! Şi-o voinţă, să-nlocuiasca harul avut cândva şi pierdut acum pentru diagnosticare cu mai mare omenie pentru cei ce-ar mai veni la cabinetul său. Îl primise, îl consultase redându-i speranţe de viaţă...  
  
Într-altă zi, avea un rendez-vous în holul mare de la parter. Ploua, n-avea umbrelă şi-şi adăpostea minutele aşteptării în stânga uşii mărginite de-un palmier bogat. Lumea intra şi ieşea. El sta pe gânduri.  
  
Nu pricepu cum fusese recunoscut, doar acum părul şi barba-i erau albite, purta ochelari... Şi totuşi, se trezi tras de mânecă, dar şi la răspundere:  
  
-Vă salut cu respect, Domnule Doctor! Adevărata rara avis! Vă lăsaţi greu la vedere! Dar v-aţi abandonat Cabinetul, că nu se mai face vorbire de...?! Păcat, mare păcat! rostise un bătrânel pirpiriu dintr-un scaun cu rotile, pesemne lăsat alături în aşteptare de însoţitorul său.  
  
-Tot respectul! Tot respectul! dădu replica Putere înclinându-se o clipă şi-apoi reintrând în ţinuta-i rigidă anterioară.  
  
Dar delicatul bătrânel nu-l slăbi:  
  
-Graţie ştiinţei dumneavoastră, am sărit suta! Îmbolnăvit la optzeci şi zviduit prin perseverenţa dumneavoastră! N-aţi abandonat un bătrân, aţi redat o viaţă! Vă sunt...  
  
Nu-şi termină gratitudinea, că însoţitorul său îl răpi, salutând şi el printr-o plecăciune convingătoare de toată gratitudinea.  
  
-După câte văd, îl surprinse amicul aşteptat, culegi peste vreme recunoştinţa mântuiţilor de suferinţă. Şi-ncepu să râdă cam tărişor pentr-un loc public.  
  
-Pesemne, avocat Fekete, îţi convine baia de mulţime de vocalizezi tăricel?! Doar c-aici e spaţiul meu, n-ai ce zice! îl apostrofă semi-dulce Doctorul împingându-l uşor către ieşire.  
  
-Ei şi tu?! se făcu ofuscat omul. Apoi, revigorat de ce-avea s-anunţe, aproape că strigă:  
  
Totul e rezolvat! Nici fata, nici doamna nu-ţi fac proces de intenţie! Clar! Ele îşi asumă întâmplarea! Numai dacă tu... mai fu auzit din raportul avocatului, căci mulţimea stradală îi despărţi pentru minute bune spaţial, timp în care incunostiintatul îşi spusese în gând:  
  
<<S-am vreo pretenţie? Doar îmi repară Range Rover-ul, nu?! Şi cu pierderea mea personalizată, cum rămâne?! În fine, Domnul a dat, Domnul a luat! Cabinetul e dat; am ceva capital în cont; sunt asimilat A.M.F.B.-ului! Dar cu restul?! Cu… harul?! Să mi-l recuceresc, Doamne!>>  
  
Îşi încetă lamento-ul mental, fiindc-ajunsese la marginea trotuarului, unde Fekete aştepta culoarea verde, nepăsător de ce-l muncea pe doctor. Se despărţiră la gura Metroului.  
  
Când să intre, gemenii Relu şi Gelu îi zâmbiră fericiţi de întâlnire şi misiune, punându-şi în mişcare transportatoarele moderne, două trollere încărcate cu mâncarea pentru cei de jos.  
  
Doctorul se însenină văzându-şi ajutoarele. Erau ultimii copii din zece ai unei familii de ţigani din zonă, încă în clasele primare, câştigătorii unei pâini cinstit primite pentru serviciul făcut comunităţii...  
  
Îi descoperise cerşind la Metrou şi le câştigase interesul auzind la ce ar fi folositori: să transporte de trei ori pe săptămână demâncarea furnizată de-o cantină şi plătită de Dom’Doctor ca s-o distribuie câtorva flămânzi ca şi ei din subteran. Şi nu degeaba!  
  
<<Simplu ca bună ziua!>> sărise unul dintre gemeni. Se dovediseră serioşi, mai ales că primeau şi ei porţiile de mâncare de la sursa respectivă pentru toată familia!  
  
*  
  
Trecerea sa pe la Metrou în zilele de post era, nu o penitenţă, vreun canon autoimpus, nu! Era un exerciţiu pentru curăţarea sufletului şi trupului său şi, totodată, o lărgire a cunoaşterii oamenilor. Le dădea o masă, iar pe cei suferinzi îi chema spre consultaţie, de aveau nevoie, la cabinetul bisericii din parohia unde locuia şi unde, în zilele de frupt, era prezent.  
  
După orele de muncă de la Policlinică, trecerea în revistă a celor câţiva lipsiţi şi de acoperişul propriu, îl ajuta să se vindece mai repede sufleteşte, să fie mulţumit că trăieşte... că poate fi încă-n serviciul semenilor, că nu a-ncalcat jurământul făcut lui Hypocrat...  
  
(continuarea... săptămăna viitoare)  
  
Referinţă Bibliografică:
UNDERGROUND 5 / Angela Dina : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2956, Anul IX, 03 februarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!