CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





UNDERGROUND 4
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-Domniţă! Domniţă! răsună în urmă-i un glas îngrijorat. Sulfina întoarse capul, deşi...  
  
-Pe mine mă strigi?! se minună ea către un pici urmat de câteva căpriţe, coborând drumeagul în pantă dinspre mitocul unde se rugase cu puţină vreme în urmă.  
  
-Da, da! rostise băieţaşul molcom, neiuţind pasul, pesemne, să nu-şi spurce fetele la vreo alergătură...  
  
M-a trimis Părintele să-ţi dau asta! Cică ai uitat-o lângă prag, unde-ai făcut închinăciunea, mai zise, întinzându-i o legăturică din mătase albă cu mai multe noduri.  
  
-N-am uitat nimic! răsună cu ecou vocea Sulfinei în desişul pădurii. Şi dădu să plece.  
  
-Ia-ţi lucrul, o îndemnă cu voce rugătoare copilul. Altfel o pat eu! Mă pune la canon părintele…. Ia-ţi-l! mai zise şi împinse uitatul în mâna Sulfinei.  
  
Dară ziua bună! şi mai poftim pe la noi, că ne plac şi nouă oamenii, chiar de trăim în schimnicie... mai zise flăcăiaşul acum iuţind pasul, că doar nu mai purta nici o povară.  
  
*  
  
La bisericuţă, făcuse rugăciune şi mătănii la icoana Maicii Domnului pentru necazul ei. O îndrumase asistenta de la cabinetul de psihiatrie, văzând că medicul îşi declina competenţele sine die.  
  
Ieşise după ea din cabinet şi-i pusese în mână un bileţel cu numele bătrânului călugăr de la mitocul Cobiuţa, precizând că se-auzise printre necăjiţi despre ajutorul primit acolo, în străvechiul aşezământ. Să-ncerce şi ea, îi mai zisese buna samariteană şi-o lăsase pe Sulfina în voia ei.  
  
Amânase nădejdea primită să se coacă...  
  
Era într-o joi, când, dis-de-dimineaţă simţi un îndemn, să meargă acolo, să-l vadă, să-i spună de… tot!  
  
Deschisese computerul şi, culmea! Primise referinţele… Şi, nici una, nici două, avu în clar unde se afla mitocul, cum ajungea…  
  
În microbuzul ce-avea s-o ducă la Cobiuţa, lume de lume… mergea tot natul la muncă.  
  
Pesemne că făceau traseul zilnic de-şi zâmbeau la urcare şi-şi luau rămas-bun la coborâre, se gândea Sulfina, când nişte şoapte îi mângâiară lămuritor urechile, taman când urma staţia pentru ea:  
  
-… şi dacă te duci la El, nu primeşte nimic, nici grâu măcar pentru vreo colivă! grăise o voce smerită.  
  
-Și de ce oare? se vădi curios un glas mai tânăr, neştiutor.  
  
-De multe văzute în viaţa-i de schimnic… Dar toţi ştiu c-ajută doar pe cei cu nădejde curată la Domnul, chiar şi numai gândită… când te vede… rosti cunoscătoarea.  
  
-Ca să vezi?! Ce putere! îşi arătă şuşotind uluirea-nştiinţata.  
  
*  
  
Când ajunsese la şosea, se-aşezase pe-o bancă din staţia de microbuze şi-ncercase a desface nodurile. Nu reuşise, dar nu se impacientase, nu.  
  
Făcuse o pauză, apoi îşi reluase truda, doar că acum se-ntrebase Cum s-or dezlega, Doamne?!  
  
Şi, nici una nici două, reuşi, nodurile părând slăbite de astă dată ori ea mai vrednică, îşi dăduse cu presupusul.  
  
Desfăcând mătasea, descoperi ce-ascunsese pân-atunci! Se iviseră nişte ochelari fumurii în rame parcă de liţă mai groscioară, neagră.  
  
Ce-aş face cu văzătorii ăştia de bunică?! se-ntrebase zâmbind de nerostul unui aşa lucru... Şi ce format?! Rotunzi şi mici?! Aşa ceva... parcă purta un miop într-un film?! Dar cu lentile translucide... A! contele Pierre Bezuhov din filmul <<Război şi pace>>! mai adăugase încercând ochelarii.  
  
Se uitase la mâini. Vedea perfect. Nişte zvâcuri îi făcuseră inima să tresalte. Când îşi aruncase privirile în jur, minune! Tocmai ajunseseră în staţie câteva persoane. Nu-i veni să creadă! Oamenii ăştia nu purtau capete de animale! Se-ntâmplase un miracol?!  
  
Să se-ntoarcă spre mitoc! hotărâse. O luase pe drumeagul suitor pe care-l coborâse în urmă cu puţine minute.  
  
Urca şi tot urca, dar poteca se tot sucea într-o parte şi-n alta, se-ngusta, se tot îngusta… După multă vreme, ajunsese într-o fundătură de mărăcinişuri, adevărată barieră! Acolo, Sulfina se opri înţelegând cu toată mintea ei de ateistă că e musai să se oprească! Pesemne, Făcătorul de Bine nu voia mulţumiri din gură, ci altfel...  
  
În acea clipă i se născuse în minte îndemnul S-ajute şi ea de-acum înainte pe alţii, aflaţi în impas!  
  
*  
  
Tot de când intrase în posesia ocheanului, nu-i mai făceau rău fraze ca Lucrează ca măcelar la o hală de carne din zonă. În fapt, e doctor specializat în chirurgie veterinară, dar fără loc în vreo clinică! Nu vrea să muncească decât în Capitală! Ce să-i faci?! Posedă patriotism local?!  
  
Ajutorul primit o înţelepţise făcând-o şi mai sigură pe dânsa. Nu-i mai păsa defel când auzea gloata rostind şabloanele induse intenţionat de răuvoitori...  
  
Ce ştiau ei, unii sau alţii?! Chiar, bine se zice Foaie verde lobodă, gura lumii, slobodă! mai adăugase, dezvoltându-şi argumentaţia. Avea şi loc de muncă, îi putea milosti şi pe alţii...  
  
Nu era un hatâr slujba de moment! Nu! Era felul în care-şi aflase nu doar mijloc de trai, ci şi liniştirea unui suflet traumatizat de accidentul ăla cumplit!  
  
Muncind printre oameni simpli, dar binevoitori şi bucurându-se de viaţă, Sulfina îşi făcuse din ei o familie, mărită şi cu cei descoperiţi la Metrou.  
  
Și nu era tânără şi sănătoasă, mai ales de când oribilităţile vizuale rămâneau dincolo de lentilele fumurii?!  
  
Va economisi şi va merge la vestitul diagnostician Sebastian Putere, despre care îşi amintea că depistează orice maladie trasând şi-un parcurs al analizelor. În casă, pe vremea când era studentă, bunica povestea câte minuni nu făcea Doctorul Putere!  
  
Da! El mă va salva şi pe mine cu ajutorul Bunului Dumnezeu! era laitmotivul îndemnurilor zilnice pe care şi le adresa, mai des, tot mai des, de când bunica plecase... dar care nu ştiuse nimic despre năpasta nepoatei sale.  
  
Ascunsese de bătrână necazul ei... accidentul, încă nelămurit şi, în anumite perioade imprevizibile, vederea oamenilor în ipostaze de Halloween.  
  
*  
  
Într-o după-amiază, să fi fost într-o joi, da, tot joi era, că se ducea seara la psihoterapie, îşi testă ochii, starea, nepunându-şi ochelarii.  
  
Dărui, la rând, pe necăjiţii cu mâncarea pregătită, neluându-le în seamă chipurile ascunse.  
  
Chiar de trăia propria-i amărăciune, găsi cu cale să se-amuze, gândindu-se la efectul ce-ar declanşa metamorfozarea capetelor acestora la călători şi, de ce nu, asupra purtătorilor înşişi de căpăţâni străine...  
  
Dar, stupoare! Văzu chipul Doamnei în clar, flancat de o maimuţă în dreapta, iar din stânga, de un arici.  
  
Că primul era logoreicul Niculin, iar al doilea, Hristea, necooperantul, în genere, dar amândoi, majordomi de nădejde ai Doamnei, n-avea de unde să ştie beneficiara...  
  
Încurcată de-absenţa măştii de pe figura Doamnei, Sulfina îi luă îndelung seama, de parcă o văzuse acum întâi şi n-avea s-o mai vadă nicicând, nu alta! O simţea ca pe-o efigie, care, o dată văzută, nu-ţi zboară din minte nicicând.  
  
Se pare că exerciţiul de întipărire a feţei Doamnei în memoria vizuală avea să-i folosească în timpul şedinţei de hipnoză, când o revăzuse şi pe Steliana!  
  
Era şi nu era?! Chip identic… conformaţie şi ţinută, altfel… alt aer…  
  
Şi, de la această descoperire, urmară în timp, treptat, însemnele revenirii la accident, la persoanele ce-o înconjuraseră în momentele acelea şi-n urma căruia viaţa ei o luase razna...  
  
Sulfina intuise tot atunci c-ar avea un rol drumul ei pe la Metrou, dania făcută necăjiţilor de aici, precum şi Doamna...  
  
(continuarea... săptamâna viitoare)  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
UNDERGROUND 4 / Angela Dina : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2949, Anul IX, 27 ianuarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!