CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





UNDERGROUND 3
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
... Şi de-atunci, nu s-a mai dus acasă. Uneori, cu frica de cine-ştie cine avea să-i facă felul, intra-n casă, lua ceva schimburi potrivit anotimpului... Cu vremea, nici pentru asta.  
  
Pentru o baie săptămânală, mergea la Adăpostul din apropiere de staţia de Metrou, noul său cămin.  
  
Trebuia să stea departe... Zilnic, înspre ora 17, i se accelera pulsul... După ceasul bănuit fatidic, simţea c-ar fi murit ca să-nvieze iar.  
  
Se minuna singură cât de repede îi uitase pe toţi... Nu-i mai trebuia batalionul de cunoştinţe, nici fiul cu ai lui...  
  
Doar amintindu-şi-le pe Liza şi pe Rada, îşi simţea inima înjunghiată şi-o podideau lacrimile. Şi plângea. Le plângea... Se plângea... până-şi simţea secat izvorul ochilor.  
  
Odată, ajunsă acasă, greşise şi răsfirase plicurile din căsuţa poştală, îndeobşte aruncate de când cu plecarea. Vreo şapte scrisori erau de la Doriana, geamăna sa.  
  
Nu le deschisese, deşi o visase de nenumărate ori... Ştia că întâmplările din viaţa soră-sii i-ar fi parvenit prin vise, cum se-ntâmplase de când se ştiau pe lume...  
  
Să aibă necazuri? Dar să şi le ducă! Ea cum făcuse? Tot aşa! Fiecare, pe drumul său, că doar nu mai erau în pântecele mamei!  
  
*  
  
Steliana, şi la Metrou, ca şi-n familia sa, juca un rol însuşit, cel de căpetenie!  
  
Mintea, firea, experienţa şi, mai ales, altruismul, exact, altruismul său sui-generis o modelaseră c-o atitudine ofertantă. Da, la nevoie, oricui pe care-l bănuia neajutorat.  
  
Aşa făcuse şi cu nevoiaşii în ziua în care, făcându-şi cei trei mii de paşi de mişcare zilnică pentru sănătate, aflând că cei de la OPIPFA sunt pe teren, le şi făcuse vânt, salvându-i!  
  
Tot aşa, avusese o viaţă sub control şi un restaurant. Dintr-un birt amărât deţinut cândva de familia Sotir, cu al cărei fiu se măritase, făcuse prin fler şi pricepere de afacerist, la nevoie descoperite, un local de multe stele, cu o clientelă permanentă, mereu îmbogăţită prin renumele creat.  
  
Modestă, econoamă, pricepută, indiferent unde se implica, Steliana luminase locul!  
  
Le deschisese minţile şi macedonenilor din clanul în care pătrunsese ca o intrusă.  
  
Săpase o grotă de iubire în pieptul bărbatului său, mort, culmea, devreme şi T.B.C.-ist.  
  
Socrii îi dăruiseră primii recunoaşterea şi respectul împreună cu caseta de bijuterii de familie. Muriseră devreme, siguri că afacerea lor căzuse pe mâini bune, că în privinţa lui Sterică, băiatului lor, slabă nădejde!  
  
Pe Steliana o îndrăgise târziu, dar definitiv, Memé, mătuşa lui Sterică, domnişoară bătrână, de profesie consumatoare de călătorii exotice pe banii moşteniţi dinspre o rudă avută, fără urmaşi.  
  
Persoana strâmbase din nas când o cunoscuse pe devenita nepoată. Era tânără şi atât!  
  
Nestilată, necunoscătoare de limbi străine, cu puţină şcoală şi, unde mai pui, fiica din gemene ale unui militar... constrâns de-o soldă subţire şi dinspre care Sotirii nu primiseră nimic decât pe odrasla de care nepotu-tontu se-namorase peste poate. Aşa, că-ntr-o duminică, ai lui, reveniţi de la biserică, se pomeniseră cu ea, un tacâm în plus la masa zilei... Date fiind circumstanţele, iniţial, nici nu contase!  
  
Memé venea rar prin România, dar, când venea, se distra spionând-o pe nièce, cum o striga.  
  
Azi aşa, mâine aşa, până-ntr-o vară, după ce Steliana îl născuse pe fiu-său Despot şi-arăta ca un cadavru viu, c-ăla micu se dovedise din faşă grozav tiran cum îl desemna şi prenumele ales pentru el... O luase forţat cu ea la Vatra Dornei.  
  
Lipsiseră o lună. Doar atât! Dar la întoarcere, Steliana era de nerecunoscut, devenise o tânără doamnă, potrivită a fi compania lui Memé.  
  
De pe acea vreme, Steliana urcase pe scara devenirii sale.  
  
Era soţia lui Sterică, grijulia mamă pentru Despot, potrivitul administrator al averii, investitoarea în restaurantul modern, demn de aerul Capitalei, dar şi o prietenă onestă a lui Memé, de la care învăţase cu ce se mănâncă emanciparea femeii moderne a vremurilor.  
  
Tot Memé îi croise şi un drum pentru sine, orientând-o şi spre acţiuni filantropice care s-o ţină activă şi la bătrâneţe.  
  
Astfel, devenise cunoscută acum în satul tatălui său, pentru acţiuni caritabile.  
  
Avea în vedere familiile nevoiaşe, dar de bună credinţă, fiind preocupată să le îndrepte spre un trai decent şi ajutate de ea, de oficialităţi, dar şi prin proprie muncă.  
  
Astfel, de trei ori pe săptămână se regăsea membră a unei colectivităţi rurale. O ducea şi-o aducea fiu-său Despot, care se crucea neînţelegând-o.  
  
Dinspre băiatul ăsta, ca fire, în totalitate al genitorelui său, mai primea încă ceva, când şi când… o invitaţie la vreun spectacol de muzică rock, când se ivea ocazia.  
  
Cum deţinea o casă de discuri și un studio de producție muzicală recunoscut şi-n ţară, şi-afară, producând muzică pentru artiști cu stiluri diferite rock, pop, dance, house, electro şi hip-hop, Despot îşi răscumpăra păcatele filiale prin aşa gesturi, dar rare.  
  
De-o întrebai pe Steliana ce căuta la astfel de concerte, preciza că-i plăcuse din adolescenţă această muzică, iar acum, la anii ăştia, o-ncarcă de energie pozitivă, mai ceva decât audierile făcute la cască, în sala de spectacole uitând că anii au trecut...  
  
*  
  
Devenise o necăjită de la Metrou. La început, se aşezase turceşte pe-un tabloid desfăcut, mai acana de grosul nevoiaşilor.  
  
Vreo două zile fusese în espectativă. Luase aminte la împreurimi şi apoi se cuibărise pe muteşte lângă doi, care-i păreau priteni între dânşii, dar şi săritori, milostivi, după cum reacţionaseră la venirea ei.  
  
Ei o respectaseră recomandându-se şi oferindu-se în vorbe puţine s-o flancheze în şirul cu număr fluctuant aci de la o zi la alta. Erau Hristea şi Niculin.  
  
-Iertati-mă, Doamnă, dar e mai sigur aşa! Între doi nu vă plouă cu cine-ştie-ce necaz! precizase firoscos Niculin, în timp ce amicul său Hristea îi oferea o bucată de rogojină, a cărei împletitură veche se ţinea încă bine:  
  
-Luaţi-o! A fost... dar n-apucă să precizeze numele proprietarului.  
  
-Dac-ai fi reuşit să dai în vileag că fusese a unei fete zăltate, care se azvârlise înaintea trenului, dar dintr-o altă staţie, nu se făcea... îi spusese Niculin a doua zi când făceau rondul... Se fereau de vreo razie şi-şi arogau cu oarece aere funcţia de supraveghetori la binele cetei.  
  
*  
  
Nu ştiu cine sunt! Să-mi zică ei! De fapt, ăsta e gândul care mă însufleţeşte. Dar tăinuiesc până la capăt numele şi domiciliul! Mă dau năucă! îşi impusese înainte să păşească în Adăpost. Da, nu le spun! S-afle dânşii, dacă-s profesionişti! mestecă în minte.  
  
Accept interogaţiile civilizat şi răspund ezitant, cât să nu mă dovedesc prefăcută!  
  
În continuare, condusă într-un cabinet medical, i se făcuse şi un control complex, mai ales psihiatric, unde i se propune o analiză hipnotică.  
  
Mă minunez că pentru asta mi se cere acordul! Cum n-am pe nimeni pe lume până la proba contrară, îmi lipseşte o persoană răspunzătoare, mi se explică de ce eu însămi trebuie să decid această investigaţie.  
  
Totuşi nu deznădăjduiesc, căci vigoarea fizică îşi spune cuvântul. Mă las în voia sorţii. N-am ce face, nu?! mărunţise-n sine Steliana, aşteptând să i se dea verdictul.  
  
Hipnoza ţinuse cu Steliana. Rezultatul? Amnezie disociativă, un fel de deconectare… Din cauze neştiute, mă pierdusem de lume, uitându-mi identitatea… Trăiam timpul cu pauze… nu mai ţineam seama de ce-ar fi rău sau bine… Şi tot aşa, mi se spusese.  
  
Din lipsă de spaţiu, nu primise un loc în Adăpost, dar o primeau oricând pentru o baie, vreo îngrijire, la caz de boală. Încolo, să se descurce!  
  
I s-a găsit şi înmânat un indicativ, un şir de numere încrustate pe-o bucată de plastic şi atârnata de-un lănţug. Pe spatele acestui badge era şi citatul din Biblie, apărut incognito, întâi, spre spăimoasa uimire a posesoarei, apoi percepându-i valoarea. Nu-l observase când îl primise... O surprinsese atunci când, fusese întrebată ce purta.  
  
Ăsta-i cardul meu? Adică buletinul? Întrebase în acelaşi fals joc, bucurându-se c-vea să circule în voie pe străzile Capitalei.  
  
Nu şi-n alte localităţi! Nu! Nu! îi completase gândul asistenta de la birou. Este absolut interzisă de lege migrarea stradalilor! Ai priceput?!  
  
*  
  
Era într-o vineri. Steliana se-ntorcea de la biserică. Făcea zilnic acest drum spre rugăciune. Se nimerise bine biserica Adormirea Maicii Domnului chiar la ieşirea de la M2-M5.  
  
Cobora pe scări, nu pe rulantă. Din strategie. Să nu incomodeze cu imaginea ei de stradală şi, în acelaşi timp, să poată vedea chipuri... Îi era dor de oameni... În subterana ei aşezare, vedea doar... picioare.  
  
Aproape îi venea amar de paşii perindaţi pe dinaintea lor... Cei mai înfricoşători erau cei ai orelor de vârf.  
  
Rar o amuza perindarea grăbită a trecătorilor... Uneori se-nveselea auzindu-i pe Hristea şi Niculin comentând acest du-te-vino!  
  
-Băi, băi! îşi atenţiona plin de talent Niculin pe-amic. Dă-te la o parte, că te calcă şoaima!  
  
De fapt, la fel striga şi când era troznit şi-şi pierdea echilibrul, împleticindu-se, în drumul său către culcuşul proprietate individuală, cum îi zicea el aşternutului său metrorexian. Aşa-i zisese locului. Că-i plăcea cum sună, suna hazos ca şi Societatea de Transport pe brânci?!  
  
Primind notificarea în tumultul decibelilor însumaţi, nu se lăsa nici Hristea mai prejos:  
  
-De tine fug, măi closet ambulant! De tine! Ţi-a intrat damful scârnei în trup! Geaba torni alcoolice în tine! Tot aşa duhneşti. D-aia fug ăştia! D-aia, să ştii!  
  
Ei, în acea zi, privirile îi fură anume atrase de doi.  
  
Pe treapta dinainte, el. Pe cea din spate, ea. Se lăsaseră nepăsători în seama rulantei. Nu păreau să fie-mpreună, dar ambii aveau pe chip aerul unei greutăţi, ca şi când se simţeau piedestalul câte unei statui.  
  
Aşa îi văzuse Steliana. Aşa-i băgase în memoria-i vizuală... Se gândea mereu la ei.  
  
Şi cum nu s-ar fi gândit când ei, care ca două limbi de pendula se perindau în contratimp pe la îngenunchiaţii străzii ajunşi la Metrou. Şi nu aşa, întâmplător, nu! Treceau cu rostul vieţuirii necăjiţilor, cu hrana cea de toate zilele...  
  
*  
  
Să-i fi plăcut mai mult Stelianei de Duduia, căci ea era tânăra covârşită, zărită în acea zi?! Aşa o numiseră beneficiarii ei, cărora li se scurgeau ochii după aşa tinereţe...  
  
Poate şi-ar fi aprobat părerea în zilele de frupt, când aceasta, subţirică şi cam repezită, îşi deşerta rucsacul doldora de pachete în braţele flămânzilor, exact la orele 18!  
  
Eliberată de neîntâmplarea spăimoasă de la ceasurile 17, Duduia îi părea Stelianei aievea unui înger dând semn din surlă că vine seara, vine binele...  
  
Dar când veneau zilele de post, Bunul Samaritean poposea însoţit de doi pici trăgând fiecare după sine câte un ditamai shopping trolley.  
  
Ei bine, atunci Steliana îl prefera pe ăsta, asociindu-l c-un binefăcător, întâi al sufletului şi mai pe urmă al trupului înflămânzit…  
  
Cu trecerea câtorva luni a înţeles de ce-i vedea conectaţi pe cei doi preferaţi ai săi alternativi...  
  
(continuarea... săptămâna viitoare)  
  
Referinţă Bibliografică:
UNDERGROUND 3 / Angela Dina : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2942, Anul IX, 20 ianuarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!