CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





Underground 2
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Pe 1 Octombrie, de Ziua vârstnicilor, Steliana îşi invitase prietenele, pe Liza şi pe Rada, la un ceai. De altfel, o făcea săptămânal, miercurea ori joia, stabilind în funcţie de programul ei, dar atunci le pregatise rendez-vous-ul în mod special.  
  
Le chemase la o ceainărie din Pasajul Macca-Villacrosse. Se deschisese de curând şi-avea o menire nostimă, întreţinea bunădispoziţia insomniacilor, cică.  
  
Acolo se beau ceaiuri neaoşe ori de aiurea, se ronţăiau confiate ori prăjiturele în timp ce se istorisea ce-ţi venea prin minte ori se colportau ştiri.  
  
Localul se numea Insomia şi era deschis de la 16 la 6 doar!  
  
*  
  
Amicele îşi trimiteau priviri vesele pe deasupra ochelarilor, încântate de ocazie. Trăgeau ocheade încolo şi-ncoace cucerite de ambientul plăcut şi novativ.  
  
-Ce transparenţă?! sublinie Liza surprinsă că şi mobilierul, şi podelele erau translucide.  
  
-Te pomeneşti că ni se face o magie şi devenim şi noi cristaline?! speculă Rada mimând panica.  
  
-Probabil, au adoptat strategia transparenţei forţaţi de împrejurări. Senzaţia vizibilităţii absolute amplifică spaţiul, micuţ aici. Nu credeţi?! îşi oferi Steliana părerea.  
  
N-avură timp să divagheze, căci Patroana aduse o tablà cu trei ceaiuri. Şi tava, şi cănile permiteau ochiului să vadă prin ele. Ce mai?! Erau străvezii!  
  
-Din partea casei, imbatabilul ceai de... iasomie! Fiţi binevenite! articulase în tonalitate prietenoasă, condescendentă.  
  
Pentru comandă, apăsaţi pe butonul din mijlocul măsuţei, mai adăugă indicând un buton coraliu.  
  
Vin îndată la chemare! promise retrăgându-se cu faţa până în dreptul uşii de unde apăruse.  
  
Cele trei încremeniră de plăcere şi surpriză... abia putând să bolborosească ceva mulţumiri.  
  
Pe fondul acesta încărcat emoţional strigă soneria mobilului Stelianei! Un SMS insolit îi tăie respiraţia şi-i răspândi pe chip o paloare nefirească!  
  
Puse telefonul jos privind către cer.  
  
Liza, mai rapidă în reacţii, îl ridică citindu-l cu voce tare:  
  
- Vei muri la ora 17! Ei! Cine-o fi glumeţul ăsta macabru?! mai zise căzând apoi în apatie.  
  
La vârsta lor, septuagenarele se bulversaseră, neprocupându-se de-o presupunere, de-o analiză. Nu! Intraseră în panică şi-atât.  
  
Rada se pierduse cu firea cel mai tare, holbase ochii şi aşa exoftalmici, îi tremura bărbia şi-şi freca mâinile a deznădejde...  
  
Doar Steliana staţionase, de cum îşi primise, de s-ar putea zice, verdictul, sub cupola echilibrului. Chiar fusese calmă. Foarte calmă!  
  
De câte ori nu-şi repetase că şi moartea este la fel de firească precum naşterea?! Apariţia şi dipariţia formelor de viaţă sunt în firea lucrurilor, nu?! Deci şi ea va muri, după cum s-a născut!  
  
-Hai fetelor, regăsiţi-vă! li se adresase amicelor chemate la ceaiul de iasomie. Asta-i!  
  
Trebuie să se-ntâmple odată şi-odată, nu?! sublinie, mai mult pentru sine marele adevăr.  
  
Se întorsese apoi spre o minimalistă arie a îngrijorării, pomeninând, mai în glumă, mai în serios, obligaţiile curente... neomise.  
  
Şi-ncepu: casa e în ordine şi curată; mâncare, în frigider; facturile, achitate la termen. Ce mai, e totul în regulă!  
  
Neprimind nici un feedbeck, adoptă o altă manieră de comportare.  
  
Ieşi iar înspre celelalte cu gândul să apere prietenia în care fusese multă vreme înregimentată:  
  
-Știţi, am luat şi pensia! E pusă bine-binuţ, atât de bine, cât să n-o găsească nimeni! Ha! Ha! Ha! râse pe bune.  
  
Celelalte auzeau şi n-auzeau, dar izbucniră în lacrimi, nu în râs cum credea ea când completase:  
  
-Poate c-ar fi trebuit să las un bilet?! Mai bine nu, că prea n-ar simţi nimeni că m-am dus!  
  
Măcar aşa, o să fie o tevatură întreagă să găsească ceva parale pentru una-alta...  
  
Parc-o şi văd pe noră-mea arătându-se oripilată de atâta căutare, frângându-şi mâinile alea nemuncite o zi şi regretând că-n loc de ascunzătoare n-am avut şi eu un safe box, ceva...  
  
Şi iar o dădu pe râs, însă mai sănătos, mai convingător!  
  
Liza şi Rada îşi priveau intermitent mobilele. De ceai abia se atinseseră. Ar fi vrut să se ridice, să fugă, dar nu putură. Li se-ngreunaseră picioarele pe care le simţeau de piatră, când un alt SMS le sparse muţenia.  
  
Liza, smuci telefonul din mâna Stelianei şi precipitandu-se, citi înscrisul: Vei muri la ora 17, dar nu azi şi nici aici, ci la tine acasă!  
  
În fine, poate să fie vreo glumă?! le-ar fi putut trece prin minte, dar nu, o luaseră de-a bună, iar Steliana vedea în vorbele mesajului o dezvăluire a destinului...  
  
*  
  
Aşa se-ncheia viaţa ei?! Da, da! Că de-atunci se rupsese ceva în ea, în minte, în suflet.  
  
Niciodată suferind fizic mai mult de trei zile, mereu optimistă, gata să muncească peste puteri, doar să le fie bine alor săi.  
  
Şi azi, ei bine, vorbeşte cu sine... despre ce-a păţit:  
  
- Judecată şi la bine, şi la rău, am traversat grelele vieţii... Dar de astă dată?  
  
Acum n-am putut şi pace! Parcă ceva mi s-a prăvălit în creştetul capului când în ochi mi-a sărit predicţia Vei muri la ora 17, dar nu azi şi nici aici, ci la tine acasă!  
  
Am ameţit uşor, apoi am simţit o durere ascuţită, de parcă cineva încerca să-mi ia scalpul.  
  
Pe urmă totul s-a estompat... Şi, de mirare, le-am distras celorlalte atenţia încercând o psihoterapie de grup cu ele şi prin ele.  
  
Dar nenorocirea produsă am constatat-o din noaptea acelui păcătos de 1 Octombrie!  
  
N-am putut pune geană pe geană, tremurând ca şi când aş fi fost curentată, încât a luat-o razna şi braţara smartwacht de pe mâna stângă... Mi-o dăruiseră Liza şi Rada de ziua mea, ca recunoaştere a faptului că eram împătimită de binefacerile erei smart înainte de...  
  
-Aşa, aşa s-a întâmplat! Dar cum de n-am cerut şi noi sprijin de la cineva?! făcu alter-egoul.  
  
-Ai uitat! constată Steliana  
  
-... că şi uitarea e înscrisă în legile omeneşti, nu?! făcu acesta.  
  
-Să stăm strâmb şi să judecăm drept! m-am plâns lui Despot, aminti Steliana...  
  
-Tocmai lui?! Pentru ce?! Nu-i băiat rău, dar e aşa de nepăsător...  
  
-Și s-a mirat cât de slabă-s de m-a dat peste cap un aiurit cu gluma lui! enunţă ea.  
  
-Ai văzut?! Ăsta se iubeşte doar pe sine! Ştiam! se plânse vocea doua.  
  
-Ba, mai mult! Mi-a scurtat văicăreala superfluă, după el, anunţându-mă că nu vine pe la mine să mă consoleze, fiindcă a doua zi pleca-n Canada!  
  
-Cum? se intrigă acut sinele.  
  
-Ei bine, chiar aşa! Îmi spusese săptămânile trecute despre tentativa unei mutări peste Ocean, aşa, să testeze atitudinea americanilor faţă de ce face... Pomenea şi de-o asociere cu o casă de producţie din... nu reţin oraşul.  
  
Mă ruga să mă mut în vila sa din Cotroceni şi să-mi vând eu apartamentul, iar banii să-i pun în contul său, ca rezervă salvatoare, în caz de nereuşită...  
  
Steliana tăcu. Nu c-ar fi obosit, ci pentru că nu-i venea la-ndemână s-articuleze ceea ce urmase.  
  
Avusese încă o surpriză! Unicului său copil nu-i păsa de soarta ei! Evidenţă dureroasă, clar!  
  
Regretă că prezicerea din SMS nu se-mplinise încă. Şi, cu cea de pe urmă dorinţă de a-şi înfrunta destinul, îşi părăsise căminul.  
  
Lăsase totul baltă şi se mutase la METROU!  
  
(continuarea - săptamâna viitoare)  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Underground 2 / Angela Dina : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2935, Anul IX, 13 ianuarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!