CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





Underground 1
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Duduia traversează prin pasajul subteran bulevardul. Culoarul e plin de oameni ai străzii. Îi ştie, e familiarizată cu ei. L-ar identifica pe oricare după fizionomie... Doar numele... nu şi le-au spus. Nu le-a cerut, probându-şi discreţia: Etre discret n’empeche pas l’égalité ni la familiarité.  
  
Lucrează ca măcelar la o Hală de carne din zonă. În fapt, e doctor specializat în chirurgie veterinară, dar fără loc în vreo clinică! Nu vrea să muncească decât în Capitală! Ce să-i faci?! Posedă patriotism local?!  
  
Îşi face drum pe-aici marţi, joi, sâmbătă, ca să le-aducă amărâţilor mâncare de frupt, ceva din ce dânsa poate agonisi tupilând între salopetă şi coapse... nişte jumări, ceva maţe fripte, vreun metru de şorici, cu alte cuvinte, din cele gustate de casapi la unica lor masă, cina.  
  
Nărăviţii de la metrou, boschetari şi bancari în sezoanele calde, toţi de vârste incerte, sunt culcuşiţi pe lângă acelaşi perete, despărţiţi printr-un hat de cca. cincizeci de cm, cât să le ajungă spre a se ridica de pe cartonul ori plasticul ce ţine loc de pat.  
  
*  
  
În zilele de post, Bunul Samaritean le-aduce ciorba neprăjită şi ceva cartofi, uneori doar fierţi, alteori striviţi şi-nmuiaţi în ceva ulei, câte-o franzelă, mereu caldă, aromitoare.  
  
Totdeauna de la el primesc lunea ceva fructe şi pâine. Toţi râd neştiind ce să creadă?!  
  
Odată, unul a scornit că binefăcătorul le-aduce gogleze crezându-i îngreţoşaţi de mâncarea duminicală procurată de consumatorii înşişi!  
  
Toţi au râs! Nu s-au supărat, dar nimeni n-a uitat! Ba, pe unii i-a trecut spaima că regimul duminical s-ar putea adăuga şi luni. Adicătelea singuri să-şi găsească de-ale gurii şi lunea?! Mai ştii?!  
  
Şi Doamna le aruncase într-o doară că ea vede în asta un îndemn, ce mai!  
  
Le-a păsat de spusa Doamnei, de joi până mai apoi, chiar de-o respectă şi-i zic Doamna în faţă, în spate!  
  
Doi dintre dânşii, într-o noapte, crezând că ceilalţi dorm, vorbeau de ceva planuri de acţiune, de ceva efort. Jinduiau să se desfacă mai curând de... cerşetorit?!  
  
Nici prin cap nu le trecuse că Doamna suferă de insomnii de senescenţă şi i-ar putea auzi... Deşi de-a lor, pe lângă stimă, resimţeau şi o temere inexplicabilă de dânsa...  
  
Şi baiul era că nimeni nu-i ştia istoria...  
  
*  
  
-Dar Doamna?! Care-i povestea ei?! lansă-ntrebarea Hristea, înaintând un pas către Niculin, privindu-l cercetător şi încruntat, de parc-acesta ar fi fost însăşi Pytia, preoteasă a lui Apolo la templul din Delfi ori vreun apropiat al Doamnei  
  
Se dădu înapoi înverşunat nu pe Niculin, ci pe sine, c-avusese neghiobia să nădăjduiască dezlegarea curiozităţii de la scârbavnicul ăsta, salvat, mai an, dintr-o fosă de către smurd-işti.  
  
Amintindu-şi de tărăşenia, povestită chiar de păţit la o băută cu un mix de medicinal-tescovină, i se-ntâmplă ceva ne-ncercat de ceva timp! El, Hristea, percepu mirosul!  
  
Şi-l prăpădise, să tot fie un pol de ani, cum se făleşte dânsul cu încercata-i viaţă, într-un meci de box trucat.  
  
Ca să ia ceva bani, i se impunea să se lase făcut K.O. din prima rundă, după ce-ar fi devenit sacul de box al adversarului.  
  
Nu mersese aranjamentul! Prin minutul al treilea, încasase un uppercut tragic. În cădere, îşi strivise nasul, i se rupsese cartilagiul...  
  
Zvârlit afară, aruncat pe trotuar, zăcuse inconştient, până când cineva de suflet chemase ajutor.  
  
Spitalizat, peste o săptămână, se trezise gata externat, nevindecat încă după operaţia la nas, lipsit de C.I. şi fără un sfanţ.  
  
Dinspre Clubul unde se nenorocise nu-i veni decât ameninţarea că va fi dat pe mâna Poliţiei pentru încercare de şantaj, în eventualitatea reclamării unor pretenţii culmea, şi de la un cetăţean fără date personale?! Înţelegerea făcută, oricum ilegală, fusese exclusiv verbală.  
  
Realiză necazul de-a rămâne pe drumuri când se afla tocmai în pasajul M2-M5.  
  
Într-un colţ, un ameţit hrănise peştii, iar lui nu-i mai repugnă miasma ca odinioară, nu!  
  
Când verifică posibilitatea de-a simţi mirosul, smulse o crăiţă din squar, o adulmecase şi ce să vezi?! Nimic!  
  
Iar acum? Se zviduise tam-nisam?! Şi, trecând pe lângă o florăreasă, amirosi un buchet de crizanteme. Simţi prin toţi porii, parcă, parfumul toamnei care bătea la uşă!  
  
I se părea o minune! Şi ea, pesemne, prevestea ceva?!  
  
Şi confirmarea vindecării să i-o aducă taman Niculin, căruia cei din preajma îi ziceau closet ambulant, c-aşa intraseră mirosurile în el cât fusese captiv în scârnă!  
  
În timpul scurtului remember, Niculin, la început încurcat, apoi hlizit, privea mişcând ritmic pe sub pe sub sprâncene ca un mecanism.  
  
Ticul avea la el o mare încărcătură! Dă-te la o parte, că te calcă şoaima! Adică să se dea dinainte-i toţi, el fiind viteaz, puternic precum şoimul! Era cineva! Să i se dea multă ascultare şi mult, mult de băut!  
  
Imediat lângă scară, la capătul peronului, la vreo doi paşi de cabina de relaţii cu publicul, auziră amândoi:  
  
-Venim din partea Oficiului pentru identificarea persoanelor fără adăpost, pe scurt OPIPFA.  
  
Urmase o scurtă pauză, până ce funcţionarul se legitimase, iar două-trei persoane achiziţionaseră cartele.  
  
-Poftim?! se intrigă înţepată oficianta Metrorex.  
  
Ce, noi suntem hotel, motel, cabană s-avem registrul veniţilor-plecaţilor?! Ce, ţinem evidenţa lor?!  
  
Haide, eliberaţi locul! Nu răpiţi pe daiboj timpul de lucru al unui bugetar! Daţi-vă din faţa ghişeului, mai adaugă săltându-se în picioare cât era de grasă, înaltă şi... blondă.  
  
Hristea şi Niculin, panicaţi la-nceput, se puseră pe râs, mimând către apărătoarea din oficiu semnul O.K. după moda zilei, întinzând către ea concomitent degetul mare încrucişat cu arătătorul, după cum era în trend...  
  
Necăjiţi, necăjiţi, dar ştiau noutăţile, ce mai?! Nu omiseseră nici zâmbetele aferente!  
  
Bucuria le-a fost scurtă, căci oficialul refuzat de metrorexistă, coborî însoţit de un poliţist rulanta! Au înţepenit, dar nu ştiau exact de ce s-ar fi temut?  
  
Asta să fi prezis recăpătarea simţului bolnav?! se-ntrebă Hristea şi-l apucă de braţ pe Niculin. Urmară duo-ul pâş-pâş ţinându-se aproape.  
  
Locul nărăviţilor era liber, curat... Doar Doamna se aşezase pe-o bancă înspre capătul opus al peronului, având alături un băgăjel într-o pungă de plastic. La gât îi atârna de-un lanţug auriu un badge.  
  
Fu neglijată de cercetaşii OPIPFA, doar avea o legitimaţie, şi-or fi spus omenii legii, dar nu şi colegii de suferinţă! Ei cunoşteau însemnele ce umpleau aşa-zisul card...  
  
-Mă, nu ştiu de unde vine fiinţa! Zise Hristea şi-o indică pe Doamna. Dar este grozavă!  
  
-Și deşteaptă! adaugă celălalt. Şi găselniţa cu bileţelul ăla atârnat...  
  
-A fost cineva ori prin prejma unor intelectuali, de cunoaşte chestiile astea... se dovedi convins de aşa evidenţe firoscosul de Hristea.  
  
Amândoi se-aşezară pe-o bancă, dându-se preocupaţi de sosirea trenului.  
  
Fiecare îşi spuneau în sine înscrisul Doamnei, un verset din Biblie, de la Matei, citire:  
  
,,Iar Eu zic vouă: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă sau vă prigonesc.”  
  
Îl memoraseră. Doar asta recitase Doamna fiecărui nou-sosit la Metrou!  
  
(continuarea... săptămâna viitoare)  
  
Referinţă Bibliografică:
Underground 1 / Angela Dina : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2928, Anul IX, 06 ianuarie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!