CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





Poveste de Ajun
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
-Hai Moşule, hai! Lasă-te! Să-ţi mai rotunjesc niţel pântecele! Aşa erai în poza din cartea de citire, zău! Crede-mă!  
  
-... tăcuse Omul, gata-gata să-i dea drumul unui hohot de râs... Ce degeţele înfigărele mai are şi ţâncu’ ăsta! Mă gâdilă rău de tot! se zgâlţâi binişor la o nouă atingere... Primi vesel cei doi pumni de nea pe burdihanul rotofei, fără, însă, a chicoti precum s-ar fi cuvenit în asemenea situaţii, nu?!  
  
Putea s-audă orice trecător prin scuarul din răscrucea despărţind biserica, spitalul şi brutăria bombăneala unui pici într-o salopetă cenuşie, în picioare cu nişte ghete uriaşe, de parcă n-ar fi fost ale lui de la-nceput...  
  
Pe cap, îndesată bine-bine pâna la urechi, o căciulă căzăcească îl apărase de zăpada zvăpăiată care se jucase de-a prinselea cu o părere de adiere, amândouă fericite că-i frumos în ziua lui Ajun, dar, acum, stâmpărate de-un geruleţ aprig şi izgonite! Brrr!  
  
Cum se răcise bine-binuţ, omătul se lăsa mângâiat în palmele copilului şi se lipea rămânând unde îl punea, căci, aşezat aşa în straturi, gândea că nu s-ar topi prea curând...  
  
Dar mai era ceva! Drăguţul ăsta îi dădea forme! Şi cele trei cocoloaşe din care-l încropise aduceau teribil a globul pământesc, în jurul căruia unii se pot plimba! Tare i-ar fi plăcut şi lui...  
  
Acum era înfericit că-l ajuta cumva pe isteţul ăsta de arhitect! Şi se porni şi el pe-un râs licăritor, mai-mai să-l sperie pe copil!  
  
Şi sclipiciul aprins al zăpezii îi încălzi copilului mânuţele devenind mai îndemânatice rostuirii capodoperei sale.  
  
Cam golise locul din jurul Omului şi se văzu silit să facă mai multe drumuri înspre marginile scuarului. Faptul fu interpretat de o dronă plimbăreaţă, lansată la mişcare descoperitoare de minuni într-o zi de iarnă în colţul acesta.  
  
-Ooo! Ce frumos tablou! O mică statuetă alb-argintie pe-un piedestal spre care duc o sumă de scări! Pesemne şirurile urmelor de paşi făcuţi încoace şi-ncolo de constructor îi păreau astfel?! Dar ce ştia Înălţimea-Sa Drona?!  
  
Când Moşul fu gata, autorul său îi luă seama şi-i declară:  
  
- Acum, fără falsă modestie, dar eşti, Domnule, de pozat, nu alta!  
  
-... sclipi din omătul său Omul trimiţând în eter autoaprecieri ghiduşe... Bine mi-ar sta la o paradă a hibernalului! Sau ca mascotă la Jocurile Iernii sau...  
  
-Acuşica, operaţia estetică! îl înştiinţă maestrul. Şi doi nasturi, unul albastru, altul verde făcură din Moş o persoană ceacâră!  
  
Şi băiatul începu să râdă zgomotos, atrăgând atenţia unei codane ce-i luă seama creaturii, glumind:  
  
-Băi ochiosule! La privirile astea, ce-ar mai merge ca nas... Şi nu termină, că, pe dată, scoase dintr-o sacoşă un ardei capia, pe care-l investi ca factor respirator!  
  
Da! Chiar aşa formulase donaţia, încât băieţaşul o jigni în sine: Şugubeaţa, şugubeaţa! Şugubeaţa sparge gheaţa! şi-şi mici ochii să-i fotografieze figura, s-o ţină minte.  
  
Nici nu apucă să-şi exprime bucuria, că fetişoara dispăruse c-un ardei lipsă pentru salata de crudităţi, ba mai mult, îi căzuse o punguţă de carton, luată, poate să pună în ea un cadou cuiva.  
  
Faptul îi insuflă autorului alcătuirii din zăpadă gândul că s-ar cuveni, în singurătatea scuarului, acesta s-aibă ceva merinde.  
  
-Uite ce-i, Moşnege, eu îţi pun braţe din crenguţele astea, la-ndemână aduse de vântişorul amiezii, iar de unul, agăţ sacoşica.  
  
Stai liniştit, că mă reped pân-acasă şi-o rog pe Buna să-mi dea ceva pentru mătăluţă! Mă-ntorc repejor, n-ai grijă!  
  
Şi plecă! Şi plecat rămase! Probabil nu mai primise învoire să iasă. Păi, nu era îngheţat?!  
  
În fine! Îşi făcuse placul, ridicând Omul, mai ales că nu credea că Moş Crăciun îi va lăsa ceva. Cel puţin, Buna adusese mai deunăzi vorba:  
  
-Cam sărac Moşul în anul ăsta! Ce să-i faci?! Că sărăcia n-alege!  
  
Şi-apoi repede luase altă vorbă şi nepotul nu mai îndrăznise să ceară nici o lămurire...  
  
*  
  
Ceasurile fugeau. Strada se învolburase. Trotuarele, carosabilul zvâcneau de semnele grăbite ale revenirii tuturor acasă.  
  
Ninsoarea adusese bucurie şi un plus de empatie... Se vorbea tare, dar nu răţoit, nu! Râsete pe tonalităţi multiple umpleau stradalul cu armonia Ajunului, ce-avea să crească, fireşte în căminul fiecăruia.  
  
Şi se vădiră efectele stărilor sufleteşti! Oricare trecător prin scuar ori pe lângă, zâmbea văzând Omul de zăpadă, mulţumind în gând celui ce-l ridicase, dintr-odată îndatorat.  
  
De asta, un tânăr, ducând pe braţe o coroniţă-ornament cu globuri, îl dărui şi pe Moşneguţul din omăt cu trei globuleţe roşii, atârnându-i-le de un braţ.  
  
O mămică încărcată de pachete lăsă Moşului în punguţa de carton o figurină din turtă-dulce. S-aibă şi el! Că e noaptea lui Ajun! chiar chicotise tărişor, fiindcă intrase deja în jocul iernii.  
  
Spectacolul din scuar incluse pe lista actorilor şi-un domn. Mergea alene, plin de sine, ai fi zis, ducând o plasă de zaharicale pentru Pom.  
  
Şi, nici una, nici două, onctuosul individ intră în părculeţ şi, poposind lângă Stăpânul alb al scuarului, se dezmănuşă, atinse umerii clădăriei dalbe, se cutremură de plăcere. Îi mai luă seama, apoi, fără ezitare, aruncă în sacoşica de pe braţul Omului câteva dulciuri în hârtie colorată, foşnitoare.  
  
La toate astea lua seama şi-o împătimită a locului, o cioară. Aşteptase cu stoicism pe speteaza unei bănci să se perinde şirul de admiratori. Avea în ciocu-i deschis ca foarfecă o... nucă. Tare mult ar fi vrut s-o spargă de împrejmuirea de ciment a ţâşnitorii, acum rămasă c-o ţăcălie de apă-ngheţată de gura robinetului!  
  
De nerăbdare şi de... poftă, nu reuşi. Pierdu nuca. Printr-o minune, căzu direct în trăistuţa Omului de zăpadă.  
  
Supărată de toate, cioara fâlfai către nucul dezbrăcat de frunze, dar cu încă multe globuleţe cenuşii - nucile nebătute de om sau de... vânt.  
  
De neunde, apăru un pisoiaş.  
  
Incitat de aerul iernii, blănosul se-nvârti de colo, colo prin scuar, luând în seamă şi jucăria înălţată în centru. O înconjură de nenumărate ori, ornamentându-i preajma şi c-o spirală meşteşugită din paşi.  
  
Îşi făcu de joacă multă vreme, până când apăru lângă Moşul cel Alb un om al străzii.  
  
Bucurat ca toţi de omătul aşternut, i se păru că Omul de zăpadă aduce unui sărbătorit. Îi aşeză cu grijă pe creştet o căuciulă cu moţ, iar la gât un fular roşu, amândouă nou-nouţe, primite de la Adăpost. Îl salută cu bonomie şi plecă...  
  
*  
  
A doua zi, băieţelul şi Buna se-ndreaptau spre biserică traversând scuarul... şi-aproape o sperie:  
  
-Oooooo! Cu toată sărăcia, nu m-a uitat!  
  
-Cine, copile? se miră bunică-sa.  
  
-Moş Crăciun! Uite, a venit la Omul meu de zăpadă! Ca să ne bucurăm amândoi! mai spuse fugind către amicul său de nea, încărcat cu daruri neaşteptate...  
  
Referinţă Bibliografică:
Poveste de Ajun / Angela Dina : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2915, Anul VIII, 24 decembrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!