CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  





COINCIDENŢĂ?!
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mădălin, băiatul fostei mele soţii, Rada, m-a cunoscut de ceva timp şi, culmea, mi-a cerut numărul de telefon.  
  
Pe moment, nici mamă-sa, nici eu n-am făcut caz din asta. Numai după ce copilul mi-a propus să ne mai vedem şi, dacă se poate, în atelierul meu de pictură, ne-am sunat de vreo două ori, încercând să-nţelegem opţiunea piciului.  
  
-De unde şi până unde această curiozitate? întrebasem şi cu vorba, şi cu faţa.  
  
-Mă mir, îmi replicase maică-sa, mohorându-se puţin. Oricum... Şi-şi termină răspunsul dând aprobativ din cap, adică, e şi ea de acord s-am rendez-vous-uri cu fiu-său.  
  
-Inocent cum sunt în problematica educativă, nu ştiu ce să cred? vorbii să mă aflu-n treabă. N-aşteptam răspuns! Întrebasem retoric?!  
  
Realizând că piciul era-n aşteptare, îl sun pe moment ca să-i confirm acceptul.  
  
De la celălalt capăt al telefonului auzii un Uraaaa! ce-mi diminuă auzul urechii drepte.  
  
-Dar să ştii, nu pot decât vinerea după ore! Am cursuri dimineaţa. Sunt în clasa cincea la Colegiul George Coşbuc. E pe Bd. Dacia, la doi paşi de atelierul tău! adăugase pe un ton moderat.  
  
-Vino când vrei şi stai cât ai învoire!  
  
Închid şi iar mă mir că ştie de atelier, de adresa lui. Şi, la urma urmei, de unde interesul ăsta pentru pictură?! O fi semănând cu tată-său?!  
  
Drept e, nu m-am văzut des cu ex-a, dar ştiam c-are un copil născut în primul an de după despărţire, dar încolo, nimic!  
  
De ce abia după atâta vreme să aflu că sunt dorit în anturaj de micuţul Mădălin?! Oare de ce?!  
  
*  
  
În primul weekend nu ne-am putut vedea la atelier. Aveam la Sala Dalles o coparticipare la simeza mai multor artişti cu tema Artele vizuale şi Centenarul României.  
  
Un grafician, doi sculptori şi-un pictor, eu, încheiam vernisajul. Eram bucuros. Îmi fuseseră achiziţionate trei lucrări din cele douăzeci expuse.  
  
Cum sunt foarte ocupat şi, din totdeauna, un solitar, nu-mi fac gânduri despre cum va decurge seara după închiderea sălii.  
  
Dar nu sfârşesc gândul acesta, că un puşti firav şi-năltuţ ca un lujer mă abordează cu-ndrăzneală manierată:  
  
-Cumva, maestrul Anghel Ghiaţă?! Eu sunt Mădălin Ghiaţă! Şi-mi strânse uşurel mâna pe care i-o întinsesem.  
  
-Ce, maestre, aveţi copii? Parcă vă ştiam burlac! se interesă un pictor emul, ce trecuse să-mi vadă pânzele şi auzise vorbele din urmă ale băiatului.  
  
-Oh, nicidecum, nicidecum! negase prompt şi plin de regret Mădălin.  
  
-Aşa-i? îmi pretinse autentificarea spuselor, băgăreţul antipatizant.  
  
-Întocmai, punctai, luându-l de după umeri pe Mădălin şi îndreptându-ne spre colţul unde ne aştepta un diversificat finger food.  
  
În scurtul drum făcut, observai că micuţul ăsta era emoţionat grozav, căci simţisem sub degete un tremur neîntrerupt până l-am eliberat.  
  
Măi, măi! mi-am zis, copilul ăsta e un munte de sensibilitate! Dar ce bine îşi drapează trăirile! N-afişează nimic! Doar privirea?! Arde cu jăraticul ochilor negri!  
  
După ce ne-am regalat, eu dedicându-mă exclusiv băiatului, ne-am strecurat hoţeşte în bulevard, apucând-o spre Romană.  
  
-Și ţie-ţi place să flanezi, cum zice francezul?! mă surprinse companionul ieşit dintr-o tăcere menajată şi de mine, apelând la un franţuzism cu aşa dezinvoltură. Oare i se părea inexpresiv a hoinări?!  
  
Acum reactualizai că mamă-sa e profesoară de franceză şi că are ore la Coşbuc de când sfârşise Facultatea. Asta mă-mpinse la indiscreţie:  
  
-Tu unde stai?  
  
-La doi paşi de atelier. În blocul alăturat Librăriei Bastilia. Ocupăm etajul. Te-am văzut de multe ori apucând-o spre V. Alecsandri, de-a- lungul anilor mei! se lăudă indiscret tânărul colocutor.  
  
*  
  
-Pentru săptămâna viitoare, îmi comunică Mădălin, pot rămâne cu tine de vineri până duminică seara?! Ma pleacă până la Paris. A primit de la firma de traveling un bilet de weekend pentru nişte traduceri şi retroversiuni.  
  
-Poftim?! m-alarmai. Îmi căzu greu vestea. Totuşi, simulai o exuberanţă care-i păru convingătoare petentului, eliberând un alt Uraaa! Acum urechea stângă îşi diminua potenţele auditive...  
  
-Mama să-mi dea un telefon deseară pentru instrucţiunile de funcţionare a găzduirii unui... belfer! Da?!  
  
-Îţi voi comunica răspunsul după ce intru pe Dex Online şi aflu sensul ultimului cuvânt. Pe curând! se grăbi el înveselit.  
  
Nu putui să nu-i zâmbesc laaarg, chiar de nu se găsea lângă mine! Şi, adunai pe abacul minţii, încă ceva care-mi plăcea la fiul Radei. De când nu-i mai rostisem numele?! Îmi amintii! Din clipa când sugerase divorţul!  
  
Târziu, către miezul nopţii, un SMS îmi flutură pe la urechi. Nu adormisem, dar nu vrui să-l citesc, imaginându-mi un expeditor banal, aflat în afara unor minime politeţuri.  
  
Nici a doua zi nu mi-am verificai mesajele!. Treburi amânate mă luaseră cu asalt. Şi zilele următoare, la fel. Memoria mea, însă, fu zguduită tot noaptea!  
  
-Alo! Am aşteptat o confirmare din parte-ţi! Mădălin şi-a luat răspunderea. Dacă nu-l poţi primi, încerc în altă parte, bine?! îmi recită fără talent vocea. Închisese repede şi nu-nţelegeam de ce.  
  
În răstimpul cât mă nedumiream de telefonul grăbit, un mesaj îmi surprinse conştiinţa. Conţinutul mă înveseli adhoc!  
  
În Dex mi se dau trei variante semantice, scria omul dintr-a cincea. Probez potrivirea cu mine folosind enunţurile: M. e profesor. M. e dascăl. M. trăieşte în lux. M-am gândit şi le-am declarat ireale pe primele două... Nici al treilea nu acoperă adevărul vieţii mele, dar, gândindu-mă la copiii din preajmă, cred că duc o viaţă extra! Şi-am comunicat mamei doleanţa ta! OK?!  
  
*  
  
Vineri, fiindcă muncisem până târziu şi n-apucase nici să mănânc, îl întrebai cu timiditate în glas dac-a mâncat vreodată la vreun Fast-food şi, bine-nţeles dac-ar fi avut voie s-o facă!  
  
-Ma nu mă duce! Zice să decid eu căile greşite ale vieţii, dacă m-ar tenta să ies din linia dreaptă! Am citat-o aproximativ. Singur sau cu colegii, nu m-aş încumeta! Dar cu tine...  
  
Replica mă salvase şi ne grăbirăm spre KFC. Norocul nostru, nu era lume şi ne-aşezarăm la masă cu câte un Smart Meniu în faţă, mâncând sănătos ca bărbaţii flmânzi.  
  
-Deşi e seară şi nu sunt recomandate dulciurile, începui eu strategia, salivând la gândul unei...  
  
N-apucai să finalizez, ca Mădălin îmi propuse:  
  
-Desigur, pentru cine nu ştie ce-i în lume, cum zicea buni, o masă fără desert... nu-i o masă! Şi dădu liberă cale unui râs de clopoţel, care mi-aminti de glasul ex-ei, căci tare semănau!  
  
Când să mă ridic să oficiez servirea dulcelui, Mădălin se sălta, apucă tăvile anunţându-mă:  
  
-Stai, stai! Să ţi se aşeze mâncarea! La maturi digestia decurge mai greoi, nu?! Şi oricum trebuie s-achităm nemţeşte masa?! Cel puţin aşa ştiu eu!  
  
Îi lăsai drum liber de afirmare a peronalitaţii. În scurtă vreme apăru cu două felii de tartă cu ciocolată şi câte o plată. Dovedea îndemânare şi la servit, şi la debarasat, încât mă-ntrebai zavistios Nu care cumva Rada îl exploatează?!  
  
Ceva, ceva îmi schimbase chipul, astfel că puştiul mă citi:  
  
-Lui Ma îi place şi nu prea înclinaţia mea pentru bucătărit, pentru servit... Chiar se miră cu cine m-adun, că ei nu-i place decât... să mănânce!  
  
Şi-ncepu să râdă cu îngăduinţă pentru meteahna genitoarei. Mă implicai şi eu atmosferei, dar simulam cam prost...  
  
-Ei, ei! Mă prind când cineva joacă teatru, să ştii! Când ajungem la paradisul tău, aşa-mi poreclise atelierul, îţi voi dezvălui ceva!  
  
De fapt, Ma zice că n-am asemănare în tot neamul, aşa mă pricep la toate!  
  
-S-ar putea... dinspre tată-tău să-ţi vină...  
  
La presupunerea mea, sări:  
  
-Nici gând, nici vorbă! Era exact contrariul meu!  
  
-Poftim?! dădui eu drumul la o indiscreţie grosolană.  
  
-Sigur! Poate de asta s-au separat?! A emigrat în Franţa înainte să mă nasc, rotunji lucrurile Mădălin, dându-mi prilej să meditez la multe...  
  
Atelierul meu era un open space într-o curte imensă cu artişti. Locul aducea c-o livadă, aşa de mulţi pomi îmbogăţeau cu sănătate şi frumos întreg spaţiul.  
  
Fiecare ocupa un apartament de 150 mp şi-l personalizaseră după necesităţi, gust şi, mai ales, după buget. Faţadele caselor luminau şi noaptea cu albul în care fuseseră vopsite, încât nu s-ar fi impus ledurile semănate pe laturile aleii.  
  
*  
  
În răstimpul petrecut împreună, fără să fiu avertizat, i-am satisfăcut noului meu amic şi o veche dorinţa! Exact.  
  
S-a întâmplat duminică dimineaţa. L-am făcut c-un City tour! N-a zis nimic pe când urcam în autobuzul supraetajat. N-a rostit vreun cuvânt nici când a-nceput promenada! Privea în tăcere şi, din când, ofta.  
  
Cum nu puteam înţelege să fim chiar muţi de admiraţie, îl întrebam de-o clădire, de-o stradă întâlnită în cale. Recunoştea absolut orice locşor!  
  
-Dar văd că eşti un vero bucureştean?! Cel puţin zona revăzuta ţi-e familiară! îl zgândării eu cu elogiile.  
  
-Hm! Recunosc, am străbătut această parte şi per pedes, pe porţiuni, şi cu Matizul mamei! Dar astăzi, am admirat locurile de la... înălţimeee! Şi-o exuberanţa izvorî şi din priviri, făcând ca întregu-i trupşor să se cutremure de plăcere.  
  
Dacă am fi fost într-un loc mai retras, te-aş fi îmbrăţişat, Anghele! îmi aruncă pe şoptite.  
  
Zvâcnetul sincer al copilului acesta înfericit, ziua de toamnă însorită şi nu ştiu ce altceva mă-ncărcară de mulţumire. Iar numele meu rostit de băiat îmi sunase atât de înduioşător!  
  
Pentru asemenea bucurie, îmi promisei solemn să-i acord mult din timpul meu de-acum înainte! Dixit!  
  
*  
  
Ajunşi la vremea prânzului la paradis, înţeleserăm după şobolibozaurii stomacali, realitatea că paharul de iaurt şi croissantul luate la micul dejun îşi încheiaseră datoria.  
  
-Știi, mi se adresă companionul meu, în timp ce eu prizam în faţa casei nişte tutun Virginia trimis de un prieten din Romanaţi, cum suntem aşa înfometaţi, mă voi desfăşura în calitate de chéf! Ce zici?  
  
-Exceptând ustensilele pentru gătit şi servit, nu posed nimicuţa! Sunt uituc şi leneş, deci în frigider n-am decât sticle! mă scuzai.  
  
-Eeei, ar fi ceva de-am găsi un vin! Pentru ce-ţi voi găti, mi-ar trebui puţin de pus la sos, iar ţie, să te deznece după ce-ai să îngurgitezi grozăvia executată în cinstea amfitrionului meu, belferul Anghel!  
  
Luat aşa, îmi închisei tabacherea şi mă-nfăţişai la Frigi, găsind şi vin alb, şi roşu.  
  
Când mă-ntorsei spre masa unde Mădălin avea să proceseze gustarea, mă speriai, aş putea zice.  
  
Dragul de copil avea o calotă albă şi ţeapănă pe cap, la gât îi lucea un papion roşu-argintiu. Tocmai scotea din rucsac şorţul, împachetat în cutie de plastic, precum un tort.  
  
Când fu gata costumat, uită de mine, preocupat să-şi ordoneze ingredientele aduse: un pachet de spaghete, o cutie de roşii tocate, o cutie cu bacon făcut cubuleţe, trei căţei de usturoi, o bucată de caşcaval şi multe fire de pătrunjel, vin alb.  
  
Descoperi wok-ul, îşi potrivi flacăra plitei. Şi-ncepu!  
  
Remarcându-i îndemânarea şi meticulozitatea, mă-nduioşai, gândind cât greşeşte tată-său stând aşa departe...  
  
Cât a gătit copilul, m-am întins pe canapeaua pentru oaspeţi, aţipind. Să fi fost copleşit de-atâtea lucruri inedite văzute, încercate?!  
  
Nici când fusesem căsătorit nu încercasem uimiri în viaţa de familie. Locuisem cu Rada la socri. Fiind tineri ne slujiseră. Noi cu banul, ei, cu munca! Probabil, fără să ştiu, Rada punea şi mâna, ba la curăţenie, ba la gătit! Doar eu, nimic privind menajul...  
  
Mi se părea normal să fiu în atelier zile, săptămâni, să răspund, nu să dau telefoane, ca deh, creatorul din mine... Puah! Pe dată realizai cât de scârbavnic mă purtasem cu ea! Şi mă mai mirase refuzul ei de-a face copii?! Şi ce stupefiat fusesem când îmi vorbise de iminenţa divorţului...  
  
Mă rupse acestor frământări Mădălin. Îşi scosese accesoriile de bucătar. Aranjase masa. Un coşuleţ se lăuda cu chifle (când le cumpărase?) alături de un bol cu icre de somon afumat şi de altul cu măsline tunse, cum le prezentă. Iar în mijloc, castronul dolofan ocrotea pastele aburinde.  
  
-O masă de familie pentru prietenul meu! glăsui tăricel Mădălin, privind iscoditor către mine.  
  
Ne înfruptarăm fără jenă! Şi cam prea repede. Dar totul fusese delicios, iar foamea noastră maaare!  
  
-Acum, puţină odihnă nu-ţi strică! interveni copilul. Digestia, ştii?! Să zicem 20-30 minute, apoi te tratează il povero amico la gelateria din colţ cu ce-ţi pofteşte inima!  
  
-Iarăşi tu cu desertul?! Vrei să-ţi zic Dulceaţă?! îl întrerupsei mulţumit de propunere.  
  
În fine, mă conformai.  
  
Cred că dormisem peste un ceas. Mădălin lipsea, dar îmi lăsase un bilet Ţi-am lăsat dulcele afară! Ma, venind mai repede, m-a chemat acasă! Nu te supăra! Voi reveni! Şi semnă: Ghiaţă!  
  
Cum atunci când mi-am aruncat privirea să văd ce dulce m-aştepta în faţa casei, era cam înnorat, n-am zărit nimic. M-am gândit că acţionase motanul sculptoului de-alături.  
  
Abia târziu, m-aud strigat. Iosif, cu pisoiul în braţe, mă persifla din prag:  
  
-Bravo distinse pictor! Bravo! Umbli cu vicleşuguri tridimensionale?! Ai căpiat?!  
  
Surprins de acuze, ies şi dau cu ochii de-o îngheţată imensă. Un balon alb zăcea pe un strat din fructe de pădure, garnisit cu frunzuliţe verzi! M-am repezit cu nasul să văd a ce miroase şi... mi l-am izbit de piatra mesei...  
  
Râsetele amicului incitară la curiozitate, încât îşi făcură apariţia şi alţii, înfometaţi să afle, să ştie şi să-nţeleagă... Ce?!  
  
*  
  
Ce-i de făcut? începea mesajul. De data asta, Rada folosise Internetul. Abia de dimineaţă mi-a zis de ispravă! Te-a pedepsit că n-ai luat desertul propus!  
  
Sper că nu mă învinuieşti! Mie mi-a pictat în cadă, un crocodil micuţ, e drept! Părea viu! Şi ce m-am speriat, c-am ieşit printr-o altă uşă! Printr-una pictată!  
  
Referinţă Bibliografică:
COINCIDENŢĂ?! / Angela Dina : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2851, Anul VIII, 21 octombrie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Angela Dina
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!