CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Eveniment > Actualitate >  




Autor: Andrei Toader         Ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017        Toate Articolele Autorului

Și totuși Doamne , de ce eu?
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Și totuși Doamne, de ce eu? 
  
-Suflete de vânzare- 
  
-poveste de pacient- 
  
Ce vrea Dumnezeu? Frig. Boli. Sărăcie. Foamete. Spitale infectate. Bătrâni cu perfuzii, copii gripați, tineri bolnavi de cancer, medici nepăsători, internări de depresie la psihiatrie, de multe ori nefondate, cerșetori, oameni săraci și bolnavi sau șomeri, tineri plecați cu forța să muncească pentru stăpâni străni. 
  
Și totuși Doamne, ce ai cu mine? Mă numesc Andrei, și în rândurile următoare am să vă spun povestea mea. 
  
Acum zece luni eram operat la SJU OLT ( spitalul județean de urgență ) de doctorul Răzvan Georgescu de o apendicită acută, după două ecografe și analize de sânge și dureri groaznice abdominale. Mă documentasem înainte pe net și mi-am dat singur seama de diagnostic. Doctorul mă intreba dacă sunt sigur ca vreau să mă operez, în timp ce eu printre dureri îi spuneam că doresc cât mai rapid operația. Zis și făcut. 
  
Operația s-a făcut cu anestezie parțială în coloana vertebrală și tăietură abdominală cu bisturiu clasic, plus o altă gaură pentru evacuarea infecției din peritoneu. L-am auzit pe doctor vorbind cu anestezista și spunând : „ Bine că ai venit că se putea agrava. ” Păi bravo, eu ce vă ziceam printre dureri? Mi s-a pus o mască de oxigen pe nas, după ce jumătate de corp era paralizat. Nu simțeam decât propriul puls și o liniște perfectă, caldă, calmă, dumnezeiască. Am mai simțit de altfel niște mâncărimi pe nas, probabil că acea mască avea bacterii intraspitalicești, mai devreme eu vazând pe holul spitalului și doi gândaci ce urcau agale pe niște uși cam ruginite. 
  
Am trecut de operație cu bine, deși inima mi-o cam luase pe brazdă, m-au pus pe o targă, anesteziat, să mă ducă în salonul de terapie intensivă, asta dupa ce ai mei părinți au scos cinci milioane să le dea la operație, că eu săracul fiind casnic, nu îmi permiteam decât să mor în spitalul lor trist și depresiv, unde o apă chioară se numește ceai și pe unde gândacii umblă pe și sub paturi. 
  
Eu când mă operasem condițiile din spital erau excelente, mai ales la triaj, unde infirmierele și mai ales multe asistente medicale cu aere de dive bosumflate țipă la tine dacă vorbești la telefon, unde pazncii se răstesc la cei care vin cu pacienți ca la animale, unde praful este ca la mama lui, unde lipsa de doctori de gardă și de asistenți te face să aștepți și șase ore și să fi oricum tratat fără respect, ca un câine și ca o simplă cifră în foile lor. 
  
Zeci de oameni în triaj, ca la gară, unii cu probleme grave, alții poate fără probleme grave, însă toți cu probleme, care nu ar fi venit degeaba la spital și fiind toți tratați la fel. Se vede frate și pe fața paznicilor că sunt ca niște animale fără milă , care se uită cu ochii bulbucați după potențiali însoțitori ca să îi dea afară. În triaj altă poveste. Asistentele mai tinerele, unele, nu toate, care se cred Dumnezeu, urlă și stau pe telefoane, pun diagnostice în locul doctorilor și fac și mișto de tine dacă unele analize îți ies bine. Un post de asistent se cumpără cu 10.000 de euro, caracterul însă ipocrit , nu e de vânzare. 
  
Avem suflete de vânzare, avem pacienți de vînzare și medici inutili, dorește cineva? Mulți pleacă în afară , pentru condiții mai bune, în timp ce aici se alege praful, bătrânii ne mor, tinerii se îmbolnăvesc de depresie și de cancer. Asta e România crudă despre care nu vorbește nimeni. 
  
La cei cu cancer uneori li se injectează apă , în loc de citostatice, că oricum trebuie să moară, dar nimeni din industria medicală ori farmaceutică nu suflă o vorbă despre vitamina b17 care vindecă cancerul și care a fost intenționat scoasă de pe piață pentru a nu se pierde miliarde de euro prin dispariția citostaticelor. Aceasta printre altele se găsește in sâmburele de caisă românească. 
  
Și totuși ne moare iubirea, și totuși, totul pare blestem. 
  
După operația mea, liniște totală. Stau în terapie intensivă semianesteziat, gândindu-mă de ce trec eu prin toate astea sau când voi reuși să îmi mișc primul deget de la picior.Nimic , nici o reacție, de urinat nici nu mai vorbesc. Ce va urma va fi de domeniul sf-ului. 
  
După două ore de stat la terapie intensivă am fost mutat într-un salon cochet, cu sertare ruginite și cu un aer închis, de zici că mirosea a cadavru. Șapte zile am stat internat, pansat, cu injecții li cu perfuzii, cu ceaiuri, apă chioară și ciorbe strecurate ori iaurturi. 
  
Au trecut două săptămâni de la externare, până într-o noapte când, brusc, au început să apară gânduri negative, tensiune mare, palpitații puternice și o insomnie cruntă, cu stări de panică accentuată și gânduri de......altă viață. Au început să apară spasme musculare-contracții- ale spatelui, intestinului, ochilor, mâinilor care mă țin încă treaz dupa patru luni și care încă nu mă lasă să dorm liniștit, palpitații puternice, stări de panică, usturimi, înțepături sau furnicături de piele, unele dureroase,blocări ale laringelui-mușchiul vorbirii și la înghițire, cea mai cruntă criză fiind luna trecută când la 5 dimineața mi s-a oprit respirația și ceva m-a strâns puternic de gât încât m-am rugat să nu mai fiu. Cauza acestor contracții nu este nici azi știută. 
  
Am făcut câteva analize simple, de om modest: un hlg, un vsh, o tiroidă, cam atât mi-am permis. Starea psihică , lipsa de concentrare și de slăbiciune permanentă, durerile musculare și osoase, slăbirea bruscă a vederii, lipsa unui somn odihnitor precum și usturimile din timpul urinării nu îmi permit să am nici măcar un job part-time prin care să îmi continui analizele medicale și eventualele tratamente . A ieșit o tiroidă cu două chisturi poli-nodulare, unul mai mare , altul mai mic-normale după părerea medicului-, iau seleniu, un pth-parathormon- de două ori mai mic decat normal, iar ceva normal după părerea medicilor, un stafilococ auriu pe la nas luat probabil din spital, o infecție urinară cu e-coli luată probabil de la atâtea seringi cu care m-au înțepat pentru a-mi extrage sânge , o spasmofilie care nu se știe de la ce este. 
  
Oameni buni, eu nu știu cât mai am de tras pe această lume, lumea de dincolo este superbă, acolo nu există bani, prostituție, prostie ori războaie. Dincolo de moarte, de moartea fizică, există pacea, lumina, perfecțiunea și iubirea tuturor semenilor, căci toți ne naștem egali și murim egali, dar mai marii lumii prin religie, educatie, informație, manipulează și sperie copiii încă de prin școală spunându-le că nu contează viața spirituală și ajutorul aproapelui, ci doar banii, averile, corupția, egoismul, prostia și lipsa sentimentelor. Vedeți cum iubirea se mută din suflete pe telefoane, cum seducția și sentimentele devin din naturale, virtuale. Nu vă mirați că tot mai mulți oameni rămân singuri și mor la fel. Pentru ei contează cariera și distracțiile. Familia nu mai are importanță, copiii nu mai sunt educați să crească la sate, ci sunt îmbuibați cu șaorme cancerigene, cu cola la vârste de grădiniță. Fericiți părinții ce își hrănesc pruncii cu lapte și cereale de la țăranul din piață, căci copiii lor vor avea o șansă la sănătate. Sunt multe probleme delicate cu care se confruntă tânăra generație, care dacă nu va citi și nu se va întoarce la valorile strămoșești, va cădea în greaua decadență a timpului lor și va muri singur și nefericit. 
  
Îmi este greu să scriu aceste rânduri, nu pentru că pot să vadă cunoscuții sau străinii, ci pentru că nu am făcut asta și pentru că nu a fost nevoie, dar poate că mai presus de aroganțe și de bani este necesar să ne ajutăm, pentru că sistemul medical actual și lipsa banilor ne aduc în aceste stări , de aceea apelez la voi cu două rugăminți, care sper să ajungă unde trebuie: 
  
-doresc să știu cine a mai trecut prin asemenea stări și ce este de făcut sau cum le-a rezolvat și unde, sau la cine pot să apelez. 
  
-doresc să strâng banii necesari-pe care nu îi am, pentru a face toate aceste analize, pentru simplul motiv că vreau să trăiesc și iubesc viața, pentru simplul motiv că atunci când am să fiu sănătos și știu ce am să tratez, am să pot să ajut și eu pe alții la rândul meu și să pot contribui la dezvoltarea spirituală, culturală și artistică a altor tineri sau la ajutorul altor oameni care sunt în situații asemănătoare. 
  
Mai nou, unii medici îmi spun ca pot avea leucemie sau alte forme de cancer, eu fiind deja anemic foarte mult în ultimul timp. 
  
Țin să precizez că nu caut milă sau fonduri pentru chestii ascunse , întrucât sănătatea mea este periclitată și aici nu este loc de glume. 
  
Ce vrea Dumnezeu de la mine? Recent am aflat că am o gastrită severă erozivă și o discopatie lombară, cu început de hernie de disc, am dureri uneori crunte de cap, de spate, de articulații, de ochi, de cap, vederea imi este slăbită, am de urmat tratament anti-depresiv și pentru somn de la medical psihiatru, bag in mine cate 12 pastile zilnic…….ce am ajuns. Pe corp îmi apar rapid ca niște alunițe, nu știu cauza. Unii medici imi spun ca am fie melanom fie boala Hodkin.Nu știu ce să cred sau unde să mă duc , mai ales ca nu sunt nici asigurat. Ce viață grea. Dar mă rog la Dumnezeu zilnic să mă salveze, iar doctorul care m-a operat este un doctor bun, nu am ce să ii reproșez. 
  
Oamenilor li s-a spus că ce vrea Dumnezeu este ca banii să fie considerați sursa răului. Banii sunt răi iar Dumnezeu este bun-așa că banii și divinitatea nu pot fi amestecate. 
  
Oamenii nu ar trebui să primească o grămadă de bani pentru a face lucruri bune, iar dacă fac ceva într-adevăr bun, ar trebui să își dorească să o facă gratuit.Lozinca omenirii este : cu cât mai înalt e scopul, cu atât mai mică e răsplata. 
  
Multor oameni li s-a spus că ceea ce vrea Dumnezeu este ca oamenii să aibă liber arbitru, în acest fel ei putând hotărî și decide pe care dintre soluțiile finale- Raiul sau Iadul- le vor aborda după moarte. Ei po hotărî în orice moment , la orice cotitură. Nu au niciun fel de restricții. 
  
Majoritatea oamenilor observă o contradicție în toate acestea. Ei înțelegând perfect că nimeni nu este cu adevărat liber, dacă trebuie să suporte urmările cele mai îngrozitoare, în cazul în care nu fac ceea ce li s-a spus. Doar un nebun ar putea numi o astfel de alegere liberă. 
  
Multora li s-a spus că suferința trebuie să fie folosită pentru a deveni mai buni, pentru a se purifica spiritual, li s-a spus că suferința este bună și că ea aduce credite în mintea lui Dumnezeu, mai ales dacă este îndurată în tăcere ori că suferința este o parte necesară a evoluției și învățăturii omenirii, că doar așa oamenii pot fi salvați în ochii lui Dumnezeu. Toate religiile sunt cosntruite pe astfel de credințe sau dogme, cu scopul de a manipula. 
  
Dar noi cei care suferim dureri fizice sau pacienții cu dureri teribile ce să facă? 
  
Oamenii au îndurat suferințe de neimagnat pe perioade îndelungate, pentru a nu atrage mânia Domnului, și tot în chinuri groaznice au murit. Milioane de oameni consideră că fiecare persoană trebuie să îndure orice îi oferă viața și să nu moară, ci să suporte dureri interminabile. Eu nu consider așa. 
  
Mulți oameni consideră că moartea este un lucru cumplit și ceva de care trebuie să ne temem, este capătul drumului, ultima cădere a cortinei, clopotele de încheiere. Aproape toate imaginile ce însoțesc moartea sunt negative, încărcate de teamă sau tristețe. 
  
Cei mai mulți dintre oameni nu vor nici măcar să vorbească despre moarte-cu atât mai puțin să o experimenteze. Eu nu cred asta. Oamenii se agață de viață, uneori cu disperare. Nici macar pacienților de cancer sau alte boli cronice care doresc să moară, nu li se permite acest lucru. Aceste temeri formează baza pentru nenumărate legi civile, tradiții culturale, moravuri sociale, obiceiuri de familie sau dogme medicale, care ating toate ființele umane. 
  
Sunt zile cand trebuie sa ne reamintim sa fim mai buni.. Toti trebuie sa facem ceva ! Doresc să mulțumesc tuturor acelora care, cel puțin, citesc acest mesaj și vor încerca să facă ceva atât pentru mine, cât în fond pentru ei, pentru aproapele lor, nu contează cine sau cât se oferă, poate acest mesaj să ajungă și la ministerul sănătății dacă este cazul. Mulțumesc tuturor și celor care sunt de bun simț și celor care înjură pentru că așa sunt educați. Aștept mesajele și sprijinul vostru. Cer discreție totală momentan, prezint bonuri, chitanțe, bilete de externare, rețete sau analize medicale la cerere. 
  
Să ne ajutăm și să ne ajute Dumnezeu ! 
  
Andrei Toader. 
  
contul meu . pentru oamenii de bun simt, ca nu imi doresc decat sa traiesc si sa stiu ce am este urmatorul: 
  
RO76RNCB0200152049140001 
  
Andrei Toader 
  
Referinţă Bibliografică:
Și totuși Doamne , de ce eu? / Andrei Toader : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2252, Anul VII, 01 martie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Andrei Toader : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Andrei Toader
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!