CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  




Autor: Ana Podaru         Ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017        Toate Articolele Autorului

Închisorile sufletului-Destinul Magdalenei- Capitolul V
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Capitolul V  
  
Noaptea coboară pe dealurile Moldovei trăgându-și trena neagră după ea ca o mireasă îmbrăcată în doliu. În spatele ei aleargă stelele să o atingă împodobindu-i rochia neagră, luna apare și ea somnoroasă dar plină de dorința de a salva lumina acoperită de voalurile de lințolii. April se năștea în acea noapte pictând tabloul primăverii în culori pastelate. O noapte în care mugurii cireșilor Se mai zvâcneau sub învelișul subtire. Somnul Magdalenei este alungat de gânduri. Se apropia cu repeziciune săptămâna patimilor. Oare ce o să le pună pe masă copiilor ei în ziua de Paști? cum să împartă bănuții strânși sub baticele de țigaie din dulăpior? Câte lucruri ar trebui să cumpere, la care din aceste lucruri să renunțe? ...Zorile mijesc odată cu cântatul cocoșilor. Mireasa îmbrăcată în doliu fuge odată cu stelele trăgându-și trena după ea. Soarele aruncă cu săgeți în urma ei...Fugi! Fugi!...îngână zefirul la fereastră.  
  
Magdalena se ridică cu ochii umflați de somn, mai obosită decât era aseară dar cu multe planuri demne de a fi îndeplinite. Strânge preșurile din cameră și le pune la spălat, apoi începe să spele geamurile dezvelindu-le de sărăcăcioasele perdele. Curățenia trebuia să fie gata până la amiază. Asta s-a și întâmplat fiind ajutată de fetele ei harnice.  
  
-Să vă îmbrăcați frumos că mergem la cumpărături!... Bucurie mare pe fața lor, urma să primească fiecare pantofi noi, sau ceva de îmbrăcat. În fiecare an acest ritual sărăcăcios își urma cursul. Fiecare copil primea ceva nou. Ana și Cristina două bluze la fel, cele mai ieftine din magazin dar atât de frumoase păreau în ochii lor, alte două perechi de pantaloni din material ieftin și două perechi noi de pantofi. Arătau ca două gemene fiind apropiate de vârstă, uneori chiar erau întrebate de trecători dacă sunt gemene. Așa-i plăcea Magdalenei să le îmbrace înainte de Paști. O plăcere să le vezi bucuria din ochi, bucuria cu care-și strâng la piept hăinuțele noi. Iustina primește doar o bluziță nouă renunțând la pantofi în favoarea fraților ei, încă mai purta pantofii de anii trecuți, era o domnișoară îngrijită și reușea să-și păstreze cu grijă hăinuțele. Dinu s-a ales cu o pereche de adidași chinezești. Copiii crescuseră deja și înțelegeau lipsa materială dar cerințele deveneau din ce în ce mai mari. În sfărșit au mai rămas ceva bani pentru vopseaua de ouă, mirodenii pentru masa de Paști. De cozonaci nici nu putea fi vorba, fiecare sărbătoare trecea astfel, uneori găsea în comerț cozonac și cumpăra unul de poftă. Săptămâna Mare trece învăluită în miresme de tămâie zi de zi la vicernii și denii. Lumea se aduna în biserică urmărind cu atenție fiecare etapă a suferinței lui Iisus, la fiecare stauie din toate cele paisprezece se imortaliza durerea prin care a trecut Iisus pentru iertarea păcatelor, mulțimea rugandu-se în genunchi. Nu puteau să lipsească de la aceste vicernii. Dimineața pregătirile erau în toi iar postul negru pentru Magdalena nu era o corvoadă, era obișnuită să stea nemâncată. Ziua cea mare a sosit iar sărbătoarea Învierii Domnului nu s-a lăsat așteptată. Magdalena s-a îmbrăcat de sărbătoare și cu fetele la braț se îndreaptă spre biserică. Dinu a plecat cu băieții. Minunea Învierii Domnului se petrecea în fiecare an sub ochii sătenilor adunați la procesiune...satul era luminat de lumina sfântă plimbată pe toate ulițele încheindu-se cu întoarcerea la biserică unde urma sfințirea bunătăților pentru masa sfântă. De la această etapă Magdalena lipsea, ce să ducă la biserică?... câteva ouă? Prefera să plece spre casă să încălzească sarmalele făcute cu grijă. Era foarte pretențioasă la pregătirea lor, muncise mult să le facă mici și gustoase dintr-o mână de carne, orez mult și ceapă prăjită, cu mirodenii foarte bine alese reușea mereu să facă o oală de sarmale în foi de varză amestecate cu sarmale în foi de viță, o minunăție de mâncare ce ți se topea în gură. Ciorba de perișoare era și ea gata pe plită. Alexandru pregătise și el o damigeană de vin roșu cumpărat de la un sătean. Nu putea să treacă sărbătoarea neudată cu un vin bun. Îi plăcea și Magdalenei să aibă vin de sărbători, se gândea mereu că poate cineva o să treacă pragul casei în acea zi sfântă să le spună: Hristos a înviat!... Dimineața fetele au plecat iar la biserică să aducă sfintele paști în cana pregătită de mama lor. Pâinea și vinul sfințit, fără o linguriță din această hrană spirituală nu putea să înceapă festinul culinar așteptat. Odată cu primirea acestui dar dumnezeiesc un ou roșu era așezat cu grijă într-o cană verde de tablă în care domnea un bănuț. Se spunea că trebuie să te speli pe față cu acea licoare magică în dimineața sfintei zile de Paști ca să fi sănătos tot anul. Așa că rând pe rând copiii întindeau mâinile să primească licoarea roșiatică care se prelingea an de an pe fețele îmbujorate. Nu era sărbătoare mai frumoasă și mai așteptată ca aceasta în căsuța de chirpici de la marginea satului. A trecut și ziua aceasta urmând să vină Duminica Albă, prima duminică de după ziua de Paști care încheia ciclul acestei frumoase sărbători. Această sărbătoare era sărbătoarea tinerilor, o sărbătoare în care cei mai buni prieteni schimbau cele mai frumoase ouă între ei pentru a pecetlui prietenia lor veșnică, considerându-se frați, surori de cruce. Magdalena pregătea cu grijă ouăle rămase pentru încondeiere. Avea mereu strânse într-un sertar bucăți te lumânări de ceară, unele rămase de după pomenile morților la care a participat în decursul întregului an, altele rămase de după arderea lor în timpul întreruperilor de electricitate. Se întâmpla să rămână fără electricitate datorită penelor de curent. Lua rămășițele de lumânări și le așeza cu grijă într-o cană de tablă în care punea o mănă de tăciune scoasă de pe hornul sobei, așa colora ceara într-o nuanță de negru. Apoi dintr-un lemn moale pregătea chișița, unealta cu care se încodeiază ouăle. Învăța-se de la mama ei această tehnică veche de încondeiere. În vârful chișiței lega cu o sfoară subtire firele din păr de porc ațezate într-un orificiu de tablă meșterit cu grijă dintr-o conservă, această tablă era preferata ei, putea să o taie ușor cu o foarfecă de grădină cu care curăța primăvara via. Odată ce chișița era gata, ceara era așezată pe plita încinsă iar când ceara era topită Magdalena începea să așeze pe coaja roșie de ou motive florale asemeni motivelor populare de pe cămășile populare dar subliniate cu semnul sfintei cruci. Ouăle deveneau șevaletul pe care putea să picteze cele mai minunate tablouri culese din istoria satului românesc din zona Moldovei. În dreapta ei așeza mereu un castron cu borș plin de huști în care așeza ouăle încondeiate, unul câte unul, dar fiecare ou avea alt decor de ceară. Fetele priveau cu mirare și primeau învățăturile ei cu mare atenție. Fiecare încerca să creeze oul cel mai reușit. Apoi Magdalena le spăla cu huști diluând culoarea roșie de pe spațiile rămase goale. Ouăle deveneau albe ca laptele la bază, iar motivele țărănești în nuanță de negru lucitor pe roșu subliniau arta încondeierii. Așa primea Magdalena Duminica Albă ouăle fiind dăruite de copii altor copii primind în schimb alte ouă împodobite cu migală de săteni, fiecare după tehnica lui învățată din străbuni. O sărbătoare minunată în lumea satului românesc întâmpinată mereu de soarele arzător ce-și revărsa razele pe florile ce erau împrăștiate pe ulițele satului de către copiii care îmbrăcați în alb primeau prima sfântă împărtășanie. Trupul Domnului Iisus Hristos era așteptat cu nerăbdare până la vârsta de șapte ani când copiii erau pregătiți de părintele vicar despre tainele împărtășirii trupului, spovedania și înțelepciunea dumnezeiască a celor șapte sacramente la orele de catehism. Biserica era arhiplină de fiecare dată, florile împodobeau altarul și statuile sfinților. În dreapta altarului era așezat Sfântul Anton, tămăduitorul, iar în stânga Maica Fecioară cu Pruncul. Crinii aveau o mireasmă magică, îmbătătoare. În spatele altarului Iisus ținea o inimă mare în mâini, inimă în care preotul păstra cu sfințenie taina sfintei împărtășanii. Pâinea și vinul oferit de învâțător ucenicilor Săi. Magdalena privea fetițele îmbracate în rochițele de un alb imaculat amintindu-și cu drag de copiii ei care au trecut rând pe rând în anii trecuți prin acest frumos ritual de purificare a sufletului. Un ritual pregătitor pentru o nouă etapă a vieții spirituale. Un zâmbet îi luminează chipul. Dar cum putea să fie altfel în această zi de sărbătoare în care bucuria rivaliza cu strălucirea florilor din biserică?!...nimic și nimeni nu ar fi putut să-i fure această bucurie.  
  
Referinţă Bibliografică:
Închisorile sufletului-Destinul Magdalenei- Capitolul V / Ana Podaru : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2307, Anul VII, 25 aprilie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ana Podaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ana Podaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!