CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Fictiune >  




Autor: Ana Podaru         Ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017        Toate Articolele Autorului

Închisorile sufletului-Destinul Magdalenei- Capitolul II
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Închisorile sufletului-Destinul Magdalenei- Fragment  
  
Ana Podaru  
  
 
  
II  
  
Într-o dimineață Magdalena pregătește hăinuțele Cristinei, fetița mijlocie, și pleacă spre soacra ei pentru a o ajuta la treburile casei. Ce dimineață…soarele parcă refuză să răsară printre norii negrii prevestitori de ploaie rece, dar razele câștigă bătălia și alungă norii grei dând cerului o culoare roșiatică. Cristina țopăie bucuroasă în jurul ei, o iubea pe mamaia, asa-i spunea. Adora papara făcută de ea din făină de mălai pripită amestecată cu iaurt, o bunătate. Ajung la mijlocul satului unde Cristina strigă la poartă:  
  
-Mamaie, mamaie… am venit la tine să ne jucăm. Bunica deschide poarta și le primește bucuroasă în curte.  
  
- Sărut mâna mamă soacră !..spuse Magdalena, am venit să te ajutăm în gospodărie.  
  
-O, ce bine…vă așteptam să tăiem niște găini, că-s prea multe. Avea bunica-n bătătură tot felul de păsări: rațe, gâște, curcani, pui, găini, boboci de rațe zburdau prin în voia lor prin toată curtea. Se așează Magdalena pe un scăunel și desface un coș cu știuleți de porumb pentru animale. Apoi îi dă o parte din boabe Cristinei să le împrăștie păsărilor.  
  
-Pui, pui, pui!… strigă fetița voioasă dând de mâncare orătăniilor care se strecurau printre picioarele ei. Un boboc de rața se opintește și se rostogolește căzând în șanțul cu apă.Cristina îl scoate și-l șterge cu rochița ei, apoi îl sărută strângându-l la piept.  
  
-Ce prostuț ești, spuse ea, dacă nu eram aici ce făceai?... și-l așează într-un lighean departe de celelalte păsări.  
  
-Să stai aici, e cald, o să te usuci, apoi ne jucam…și se îndreaptă către o legătură de araci proaspăt făcuți pentru vie. Alege un arac potrivit înălțimii ei și se joacă de-a calul prin curte. Între timp bunica pusese pe plită un ceaun cu apă să fiarbă pentru opăritul găinilor. Magdalena ia gălețile și pleacă la fântână să aducă apă. Dă drumul găleții legate de capătul lanțului în fântână și învârte de roată repede, premeditând parcă nenorocirea ce-o să se întâmple. Bunica ia ceaunul cu apă clocotită și îl așează în curte fără să se asigure că fetița era în preajmă, apoi pleacă să caute securea să taie gâtul păsărilor pregătite pentru sacrificare. Cristina țopăie cu aracul între picioare prin toată curtea:  
  
-Diiiiiii căluț, diii căluț!… și cade-n ceaunul cu apă clocotită țipând de durere.  
  
Magdalena aude urletele copilei, aruncă gălețile din mână și aleargă disperată către ea.  
  
-Doamne, ce s-a întâmplat, ce ai pățit?... Cristina urlă de durere și leșină-n brațele mamei.  
  
-Ajutor… să mă ajute cineva !... strigă Magdalena cu inima zbătândui-se cu putere în piept. Bunica fuge și ea speriată către ele.  
  
- Fugi în sat, cheamă salvarea, Cristina s-a opărit, fă ceva, nu te uita la mine…Cristina-și revine-n simțiri și geme de durere în brațele mamei.  
  
-Te doare?... nu te mișca, o să-ți scot pantalonașii să văd ce-ai pățit. Cu lacrimile potop pe obrazul ei, dezbracă fetița și încearcă să o liniștească.  
  
-Nu mai plânge, te ducem la spital, să nu te miști. Între timp bunica cheamă salvarea dând un telefon din vecini. Se-ntunecă din nou cerul și ploua mărunt, stropii reci se contopesc cu lacrimile fierbinți ale Magdalenei. Timpul parcă se oprește-n loc atent la durerea mamei. Fetița leșină din nou din cauza durerii. Un zgomot de sirenă se aude-n sat. Vine salvarea, oprește la poartă și două cadre medicale preiau fetița din brațele mamei.  
  
-Vă rog, lăsați-mă să stau lângă ea până la spital, vă rog salvați-o.  
  
-Bine urcați repede lângă targă, liniștiți-vă, o să fie bine. Cristina începe iar să plângă cu ochii atințiți asupra mamei ei, speriată, doar ea putea să-i aline durerea.  
  
Salvarea ajunge repede la spital, fetița ajunge repede la terapie intensivă, Magdalena așteaptă vești pe hol în fața ușii. Palidă, flămândă și sfârșită de puteri se roagă cerului pentru fetița ei. Alexandru apare furios mirosind a alcool. Se apropie cu pumnii strânși de soția lui și-i șoptește printre dinți.  
  
-Ți-am spus să ai grijă de fete și-i trage o palmă peste fața plânsă. Magdalena-și acoperă fața cu palmele izbucnind în plâns, iar el continuă să o amenințe.  
  
-Te omor cu mâna mea, nu ești bună de nimic! Cristoșii mă-ti! Ajungem noi acasă, te calc în picioare curva dracului, unde erai când a căzut Cristina-n ceaun?... dar este întrerupt de o asistentă.  
  
-Sunteți părinții fetiței cu arsuri?... vă așteaptă domnul doctor în cabinet, urmați-mă.  
  
Magdalena-și șterge lacrimile și pășește cu teamă către cabinet alături de soțul ei. Acolo primesc două halate sterile și măști de la asistenta salonului de arși.  
  
-Vă rog să vă puneți echipamentul de protecție, aici nu puteți intra în haine de stradă.  
  
-Fetița dumneavoastră are arsuri de gradul trei și patru pe o suprafața de treizeci la sută, starea ei este foarte gravă, o să facem tot ce putem s-o salvăm, dar o să dureze, trebuie să aveți răbdare.  
  
Magdalena se clatină la aflarea veștii și începe iar să plângă.  
  
-Dar nu o să moară așa-i… trebuie să o salvați!...mai bine mor eu, spuse ea printre sughițuri.  
  
-Nu putem să ne pronunțăm, va fi o perioadă critică și doctorul îi poftește-n salonul de arși.  
  
Cristina dormea sedată pe un pat steril, acopertă cu o folie argintie, medicii încă pregăteu prima interventie asupra rănilor ei. Corpul ei micuț trecu-se de primul tratament aplicat rănilor. O imagine de coșmar în ochii Magdalenei.  
  
-Eu sunt de vină, nu trebuia să plec după apă, eu ar trebui să fiu în locul ei. Iartă-mă fetița mea!  
  
-Vă rog să ieșiți, nu e voie să stați în salon, vizitele sunt scurte, așteptați afară…spuse o asistentă care-i conduce spre ieșire.  
  
-Dacă doriți vă putem da un pahar cu apă și un calmant.  
  
-Nu, mulțumesc!…nu vreau decât să se facă bine Cristina!... și se prăbușește pe o bancuță de pe hol. Alexandru o trage de mână și o obligă să se îndrepte spre ieșire.  
  
-Mergem acasă, ne întoarcem mâine, hai! .  
  
Magdalena îl urmează către ieșire cu inima frântă. Ajunși acasă cearta pune stăpânire peste căsuța de chirpici:  
  
-De ce nu ai avut grijă de fete?... urlă Alexandru ca ieșit din minți.  
  
- Am fost la fântână, am lăsat-o în curte cu mama ta, dacă știam ce-o să se întâmple…răspunde Magdalena cu un glas tremurat.  
  
-Acuma dai vina pe mama?... nu ești bună de nimic!?… și o lovește peste față cu putere… Nu ești bună de nimic, ești cea mai proastă femeie… apoi o trântește la pământ și o lovește cu piciorul peste tot corpul.  
  
Fetele încep să plângă, cea mare cu Dinu în brațe încearcă să se pună în fața tatălui, dar este împinsă către ușă.  
  
-Tu să stai aici, dacă nu vrei să iei bătaie. Iustina se retrage speriată ținându-l pe Dinu strâns la piept. Un vacarm de urlete se aude, fetele plâng rugându-l să o lase pe mama lor în pace.  
  
-N-o mai bate pe mămica noastră!..spuse Ana tremurând, nu o mai bate!…  
  
Alexandru iese din încăpere amenințând că se va întoarce în curând și va fi vai de ele. Fetele o ajută pe mama lor să se ridice de pe jos. Apoi ea printre lacrimi le povestește ce s-a întâmplat cu surioara lor. Le stânge în brațe și încearcă să-l liniștească pe Dinu care plângea neîncetat.  
  
-Gata puiul lui mama, să nu mai plângi, o să fie bine…  
  
Copiii o ajută pe Magdalena să facă ceva de mâncare, apoi ea pregătește câte ceva într-o gentuță pentru ziua ce urma să vină, trebuia să se întoarcă la spital. Avea mereu câți-va bănuți așezați într-un colț de batisă pentru zile negre, ascunși sub baticele înflorate cu care mergea duminicile la biserică, departe de ochii soțului. Noapte își lasă cortina peste sat, dar ea nu poate să doarmă, se gândește la întâmplarea precedentă și se învinovățește de accidentul Cristinei. Un ochi s-a tumefiat și aproape că nu mai poate vedea de la umflătură, o durea tot corpul, picioarele erau vineții, dar ea nu mai simțea decăt durerea sufletului. Nimic nu poate fi mai dureroasă decăt suferința sufletească. La cântatul cocoșilor Alexandru intră pe usă și beat fiind se tolănește în pat. Măcar nu mai are forță să mă bată își spuse ea-n gând, apoi pregătește fetele și pleacă la spital.  
  
Cristina trecută prin chinuri groaznice își recuperează treptat zâmbetul, la fel și starea de sănătate. Zi de zi mama a stat la capul ei. Speranța că fetița ei va fi bine îi dadea forță să reziste.  
  
Magdalena nu a știut că după accident una dintre cumnatele i-a presărat pe răni fetiței bălegar uscat de vacă, că așa auzise din bătrâni că e leac pentru arsuri. A aflat ulterior după ce au ajuns cu ambulanța la spital. Asta a îngreunat recuperarea stării de sănătate a fetiței deoarece rănile se tot infectau microbii săpând adănc în pielea micuței. Doctorii făceau eforturi să o facă bine, dar acele nenumărate injecții cu antibiotice i-au afectat musculatura piciorului, un tendon fiind atins de una dintre numeroasele ace înfipte în corpul ei. După luni de zile Cristina părăsește spitalul în brațele mamei ei.  
  
-Să aveți mare grijă la rănile care au mai rămas, altfel o să reveniți în spital, spuse doctorul către Magdalena, înmânându-i iețirea din spital…trebuie să reveniți la spital la control.  
  
-Sigur, o să fac tot ce-mi stă-n putință, vă mulțumesc tuturor că ați salvat-o.  
  
Acasă Magdalena o îngrijea pe Cristina ca pe ochii din cap, cu o pană îi ungea rănile cu opomadă preparată din ulei prajit și sunătoare. O învățase un doctor bătrân cum să prepare acea pomadă. Un adevărat leac care după câteva săptămâni nu a lăsat nici o urmă de cicatrici pe pielea Cristinei, dar timpul îndelungat de îngrijire a lăsat urme adânci în inima mamei. Piciorușul fetiței a rămas scurt odată cu creșterea ei lăsând urmări pe toată viața .  
  
sursa foto-internet  
  
Referinţă Bibliografică:
Închisorile sufletului-Destinul Magdalenei- Capitolul II / Ana Podaru : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2227, Anul VII, 04 februarie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ana Podaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ana Podaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!