CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Poezie > Amprente >  




Autor: Ana Podaru         Ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016        Toate Articolele Autorului

Ultimul vals -grupaj de poezii cu Ana Podaru

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Viscolul și lacrima  
Ana Podaru  
 
Brrr, crapă pietrele-n cărare osândite de-aspru ger,  
Iarna asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer,  
Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și văi,  
Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi.  
 
Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalină,  
Caii înhămați la sănii se-opintesc fără hodină,  
Un țăran cu-o cușmă roasă strânge hățurile-n mâini,  
După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini.  
 
La fereastră se arată un copil îmbujorat...  
Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat,  
Cumpăna de la fântână scârțâie când bate vântul,  
A-nghețat în ciuturi apa și în inimă... pământul.  
 
Vacile mugesc în grajduri, crapă țâțele nemulse,  
Boii au slăbit de foame, carele-au rămas neunse,  
Mămăliga are coajă... săul oilor e rece...  
Viscolul, prăpăd în cale-i, numărata-mi zile, zece.  
 
Pomii îmbrăcați în gheață-și osândesc chircite ramuri,  
Flori de gheață nemiloasă înfloresc timid pe geamuri,  
Pe obrazul unei mame curge-o lacrimă sărată...  
Numai ea în miezul iernii nu îngheață,-i prea curată.  
 
Păpușa de cârpă  
 
În fiecare zi când se-ndrepta spre școală  
Fetița se oprea la o vitrină... goală...  
Se-apropie acum cu o mânuță-ntinsă,  
Să mângâie fereastra ușor întredeschisă.  
 
A fost un magazin cu multe jucării  
Ce aducea în suflet la cei mici bucurii,  
Acolo în vitrină era o balerină...  
Unde-a plecat acuma, a cui e-această vină?  
 
Copila poartă lacrimi în ochii-i triști, mirați,  
Iubea acea păpușă, știau și ai ei frați,  
Păpuși de porțelan ce poartă crinolina,  
Cu piele albă, pură, cu fața spre lumină.  
 
Unde era păpușa ce-o-nveselea odată  
Făcându-i piruete pe-acea micuță piatră?  
A dispărut odată cu bietul vânzător  
Pe care ea-l credea un zeu nemuritor.  
 
S-a așezat pe-o piatră fetița noastră dragă  
Și a venit un înger o lacrimă să-i șteargă,  
Un înger îmbrăcat la fel, în crinolină,  
Cu aripi de mătase purtând în jur lumină.  
 
În mâna lui avea frumoasă păpușică  
Făcută dintr-o cârpă și fire de-ață... mică,  
Cu ochii mari, cu zâmbet, cu rochie-aurită  
Care-și dorea din suflet să fie doar iubită.  
 
Fetița ia păpușa și-o strânge-acum la piept.  
O, draga mea, tu nu știi de când și cum te-aștept!?  
Vei fi a mea de-acuma, te voi iubi pe veci,  
Păpușa mea de cârpă pe tristele-mi poteci.  
 
Rătăcind în noapte  
 
Rătăcind în noapte printre poieni de vis  
Doar eu și gândul meu de negură atins  
În pânza de păianjeni fără să vreau m-am prins  
Lângă un fluturaș care nevrând ...s-a stins.  
 
Am încercat zadarnic să-i reclădesc aripa  
Ce încă-mi lumina privirea de culoare  
M-am zvârcolit în lacrimi tot blestemându-i clipa  
Acelui țesător de lațuri prinse-n floare.  
 
Dar n-am putut să sfarâm fuiorul de mătase  
Și mâinile-amândouă legate-au fost de fir  
Doi ochi ce stau la pândă m-au săgetat în oase  
Dorind să-mi dau suflarea-mi întinseră-un potir.  
 
Un iz de mătrăgună amestecată-n miere  
Cu douăsprezece feluri de poame otrăvite ,  
Am luat o-nghiţitură simțind un gust de fiere  
Și pleapele-mi de plumb căzut-au adormite.  
 
Trezit după o clipă de urletele morții  
Cu aripa de fluture fusesem înzestrat  
Și m-am desprins cu sete din lațurile sorții  
Ghidat fiind de-un înger cu nimbul colorat.  
 
Iar cealaltă aripă mi-o-ntinse cu blândețe  
Când pânza de păianjeni a dispărut subit  
Și am zburat la stele cuprins de frumusețe  
Privit de ochii goi ...dansând către zenit.  
 
Icarii timpului  
 
Din pântec dorința de zbor către soare  
Copilul o are...născându-se viu  
Purtând moștenirea strămoșilor care  
Rămași fără aripi, păcatul și-l știu,  
 
Speranța mustește din fragede timpuri  
Când pasul devine mai ferm pe-al său drum,  
Dar urma se pierde dormind sub nisipuri  
Iar pasărea Pheonix renaște din scrum,  
 
Din nou o privire spre caldele raze,  
De pleoape căzute se pierde-n ocean  
Și gândul respiră-n iluzii și oaze  
Când sufletul pare străin de alean,  
 
Curtean fără rege în turn de castel  
Cu mâinile-ntinse spre cerul cu stele,  
Când vântu-n duet cu un vechi menestrel  
Îi mângâie tâmpla cu versuri culese  
 
din inimi de munte, povești de izvoare,  
din miez de mesteacăn, lăstar ce nu moare,  
din clopot ecou, scrie versul în zare  
lumina din lună căzând la picioare.  
 
Secunde se duc prin urlet de lup,  
Magnolii presară covor de petale,  
Iar foi dintr-o carte ce iute se rup  
Călcâiul demult nu mai poartă sandale,  
 
Covoare de stele și flori presărate  
Ascund spini și cuie, iar blânda făptură  
În cursa de iederi cu lacrimi udate  
Dorința din cale-i agață și fură...  
 
Și rupe...și fură speranța din lume  
Ajuns lângă visul născut din pruncie,  
Cu aripi de ceară nu-i vreme de glume  
Când seceta arde cerând veșnicie.  
 
Ultimul vals  
 
Cade bruma nemiloasă peste frunza ruginie,  
Ea tresare și icnește la preludiul nesfârșit,  
Se desprinde-apoi din ram și-și ia zborul spre câmpie  
Ca o aripă de înger de păcate răvășit...  
 
Vântul face-o reverență acordând ușor vioara,  
Printre crengi se-aude cântec, altă frunză dă să cadă,  
Zboară dup-a ei surată fără înapoi să vadă  
Cum pe creanga părăsită se așează-o biată cioară,  
 
Cântul vântului întoarce prima frunză lângă pom  
Lângă cealaltă surată face scurte piruete...  
Delicată-n jur valsează altă frunză cu paiete,  
Bruma fuse generoasă a-mbrăcat-o ca pe-un gnom,  
 
Ramurile se apleacă într-un dans amețitor...  
Valsul frunzelor cu brumă, un miraj născut de toamnă,  
După-atâtea roade strânse azi arată ca o doamnă  
Ce-a muncit întreaga viață, zi și noapte, la decor,  
 
Ce spectacol, ce minune, drama ultimului dans  
Fără poante, fără aripi, fără rochie de bal...  
Frunze ce-o să moară mâine sub copitele de cal  
Azi valsează brumărite, geamăt, patimă, balans.  
Referinţă Bibliografică:
Ultimul vals -grupaj de poezii cu Ana Podaru / Ana Podaru : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2181, Anul VI, 20 decembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ana Podaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ana Podaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!