CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Poeme > Sentiment >  




Autor: Ana Podaru         Ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016        Toate Articolele Autorului

CÂNTUL APUSULUI

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Mărul văratic  
 
Te-ai dus copilărie cu mărul tău văratic  
În sânul meu renaște mireasma și dulceața,  
Îmi bucur astăzi ochii și-mi luminează fața  
Un pom cu mii de fructe și-un prunc cu pumnul mic.  
 
Renasc din amintire un coș cu mere dulci  
Culese dimineața când roua-mpodobește  
Și-un măr cu ramuri pline golindu-se regește  
În brațele-mi flămânde în care poți să-l culci.  
 
Adulmec primăvara prin ramuri înflorite,  
Stau la fereastra goală umplută de imagini,  
Ca un pastel ce curge cu versuri printre pagini,  
O carte veche-mi ține clișee-mbătrânite.  
 
Mă simt copil și tremur simțind pe cerul gurii  
Dulceața mușcăturii din măru-acela roșu,  
Mă simt copil și parcă mi-e dor un pic de Moșu  
Ce-mi dăruia tot mere din tainele pădurii.  
 
Dar sunt bătrân și mărul a fost tăiat c-o drujbă,  
I-au smuls și rădăcina din care-a dat să iasă  
Lăstar de măr văratic de care-acum îmi pasă,  
Mă rezem de-un toiag de măr și plec la slujbă.  
 
Dar tot copil voi fi și mângâi iar... toiagul...  
Când nu mă vede nimeni și nimeni nu-i pe drum,  
Sub pasul meu cresc merii din pulbere de fum  
Și-mi dau o-mbrățișare în ani umplând șiragul.  
 
Rând pe rând  
 
S-a mai desprins o frunză din pomul vieții azi  
și uite cum se duce spre zări necunoscute  
împins de-un vânt năprasnic printre poteci de brazi,  
se-aude-n depărtare o doină:- Du-te!... du-te!  
 
Când alte voci mai cântă al disperării cânt,  
în urma ei morminte vor găzdui genunchi,  
copaci înfipți în stâncă se-apleacă la pământ,  
în mâini cresc lumânări ce ard: Mănunchi!...Mănunchi!  
 
Dar cui îi pasă oare de frunza ce-a căzut?  
Îi pasă rugăciunii ce-ngroapă-a ei plecare,  
ecoului din clopot... îi pasă...bate mut...  
dar nouă nu ne pasă? pentru că: Doare!...doare!  
 
Îi pasă cucuvelei că de o lună strigă,  
Îi pasă chiar și morții ce dă de mult târcoale,  
ne pasă chiar și nouă și asta ne obligă  
la a lăsa în lume un nume...jos la poale...  
 
de munte sau de cruce, de pom sau de cuvânt  
ce va rămâne veșnic subscris pe-acest pământ.  
Tăișului din coasă nu-i pasă, are-un gând  
și-așa ne ducem toții...ca frunza: Rând pe rând.  
 
Vis  
 
Legat la ochi am rătăcit în munți  
Pe o cărare-ngustă și pustie  
Și tălpile-mi gemeau de carne vie  
Din frunze moarte-mi făcea vântul punți.  
 
Dar am alunecat pe-o creangă udă  
Și-atunci m-am prăbușit adânc în hău  
Am adormit un timp atât de rău  
Nici n-am simțit cum trupul îmi asudă.  
 
Visam cum îngeri negri mă ridică  
Cu aripi jumulite se-opinteau  
De rădăcini pierdute mă loveau  
Iar stelele se zgribuleau de frică.  
 
Reci șerpi se unduiau din vizuină  
Târându-se pe trupu-mi ud și rece  
Pământul crapă -adânc la doisprezece  
Și râuri sapă șanțuri de ruină.  
 
Mă zvârcoleam, și ale mele brațe  
O rugă către lună înălțau  
Iar ochii mei de ramuri se-agățau  
Săltând în lacrimi conturau nuanțe.  
 
Și auzeam un murmur de izvoare  
Cum se sfădeau copacii-ngrijorați  
Și mă răcneau condorii disperați  
Pe piele-mi iederi curg agățătoare.  
 
Și-ncet mă ningea cerul cu luceferi  
Și m-afundam tăcut în visul meu  
Doream să pot să scap din acel hău  
Cu flori de nuferi tu să mă acoperi.  
 
Sfârșit și geneză  
 
Nu-ți plânge desfrunzirea pomule  
întoarce-te la nemurire nud  
așa cum universul te-a născut  
vei fi cărbune,  
din cercurile anilor trecuți  
lăstarul ce-a crescut  
va înfrunzi din nou  
iar tu zâmbește c-ai lăsat  
în urma ta splendoarea înfrunzită  
a unei vieți  
ce poate deveni-va lemn de foc  
iar tu vei aduna cenușa ce-a rămas  
ca pe-o îmbrățișare  
a pruncului născut la fel de nud  
la fel de desfrunzit  
ducând spre cer iubirea  
a ta, a lui, a tot ce-a înflorit.  
 
Cântul apusului  
 
Ți-ai zărit chipul în oglinda sufletului,  
Te certai cu timpul cu tandrețe-n glas,  
Te rugai la prezent...la nisipul rămas  
Să-ți mai dea primăveri...cântul apusului,  
 
Cu mirarea-n privire te uitai în trecut  
Alergai prin poieni fericit...mai apoi  
Te vedeai tânăr domn ce vânai vânt din ploi,  
Te-ai oprit pe un drum strâmt și necunoscut,  
 
Căutai ce-ai pierdut...clipe care s-au dus,  
Nu priveai către cer ci în miez de pământ  
La părinti ce-au rămas numai murmur și cânt,  
Lacrima-ți nu cădea, se urca tot mai sus,  
 
Ai zâmbit ridicând pleoapele amândouă  
Când priveai spre o doamnă agățată de cer  
De-ale soarelui raze, leagăn, vers și mister.  
Ai uitat pentr-o clipă că în inimă-ți plouă.  
 
Nu știai ce va fi, câte nopți ți-au rămas  
În oglinda ce ține chipu-ți trist, ostenit,  
Ai știut doar un lucru că iubit...ai iubit  
Și-a plecat un ecou rupt din clopot de glas,  
 
Ai întins doar o mână învelită-n mănușă  
Și ai dat cu oglinda de pământ, blestemând,  
Ai cules doar un ciob chiar din ultimul rând  
Și-ai plecat nicăieri ferecând vechea ușă.  
 
Nimeni nu vrea să ierte blestemul de părinţi  
 
Când se răzbună cerul, e vai și-amar de sfinți  
se-ascund după icoane în mânăstiri cernite  
cu aur, cu podoabe și lumânări plătite  
de două babe care, îngenuncheate cer  
să li se ierte totul, în jur... numai mister.  
De sus se-aude-un clopot ce-a răgușit strigând  
pe undeva prin vreme cu vocea tremurând,  
doi îngeri trag cortina împleticiți în cruci ,  
dar vai...nu mai au pene, nici aripi, parcă-s prunci,  
ce prunci?... bătrâni de vină își caută veșmântul  
sfințit cu puritate, la zei și-au dat cuvântul  
că nu-și vor vinde nimbul la demoni sau la iele,  
nici aripi nu vor pierde, chiar dacă-s foarte grele,  
dar i-au uitat sărmanii prin cimitire pline,  
sau prin biserici goale ce gem printre ruine.  
În turn o cucuvea rotește capul ceas...  
la poale doar iertarea pământului rămas,  
cer toți, făcând mătănii... iertare, dar certați  
cu cerul, cu măicuța, cu frații,-n frunți pătați  
de gheața care curge din lumânări fierbinți,  
nimeni nu vrea să ierte blestemul de părinți.  
Coboară de pe trepte alai de sfinți ce-s nud  
și-au dezbrăcat blândețea și-n tunet se ascund  
noroi pe la genunchi, mireasmă de tăciune  
o pasăre de noapte un cânt la lume spune,  
stă agățată-n ramuri de brad și cu o gheară  
încearcă să mai stoarcă tămâia, scoarța zbiară,  
nu vrea să-și dea ofranda ce se-nălța la zei,  
mai bine chihlimbar pe trupuri de femei...  
Și cerul se răzbună și-aruncă cu săgeți  
de fulgere, de tunet, spălând cu ploaie vieți,  
și plouă, e furtună ...și bradul se despică,  
se-aprinde și se crapă ca un pahar de sticlă,  
un turn de mânăstire mai fumegă în noapte  
ducând spre cer păcatul purificat prin fapte  
de doi copii desculți ce-au amuțit de frică,  
ce plini de puritate întreaga scenă strică...  
Referinţă Bibliografică:
CÂNTUL APUSULUI / Ana Podaru : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2158, Anul VI, 27 noiembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ana Podaru : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ana Podaru
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!