CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  





Când băutura conduce
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ana-Cristina POPESCU  
  
 
  
Când băutura conduce  
  
 
  
(Teatru scurt – Piesă într-un act)  
  
 
  
Personajele: Ghiță și Mărie  
  
Decorul: La sat. O grădină și o cocină.  
  
 
  
Scena I  
  
 
  
Mărie: Ghiță! Vino măi, Ghiță! Scapă porcu-n grădină.  
  
Ghiță (vine supărat în grădină): Mai lasă-mă-n pace, nevastă. Ce porc? Ce grădină?  
  
Mărie: Am dat lături la porc și a căzut ușa de la cocină. Nu vezi că abia mă țin la porcul ăsta să nu iasă afară și să dripească toate straturile.  
  
Ghiță (uitându-se la ușa căzută): Cum a căzut ușa? Nu înțeleg.  
  
Mărie: A căzut. Cum să nu cadă? Toată ziua ești la birt cu Ion. Nu mai pui mâna pe nimic, pe urmă te mai și întrebi cum să nu cadă ușa?  
  
Ghiță: Așa? Cum?  
  
Mărie: Cum?  
  
Ghiță: Ușa. Cum a căzut?  
  
Mărie: Era toată coaptă. Bine că nu a împins-o chiar porcul cu râtul.  
  
Ghiță: Atunci, repar-o.  
  
Mărie: Cum să repar ușa, Ioane? Nu e treabă de muiere.  
  
Ghiță (plictisit): Atunci las-o așa.  
  
Mărie: Cum să o las așa? Vrei să distrugă porcul toată grădina?  
  
Ghiță: Îl tai.  
  
Mărie: Cum să tai porcul, Ghiță? Porcul se taie de Ignat. Mâine, poimâine bate Paștele la ușă și tu vrei să tai porcul.  
  
Ghiță: Și așa nu avem miel de Paște.  
  
Mărie: Nu avem miel, pentru că nu ești tu bun de nimic.  
  
Ghiță (cu răutate): Ai grijă cum vorbești cu mine, femeie, că acum îți dau una.  
  
Mărie: Numai să ridici glasul știi. Vino aici și ține-te la porc, căci mă duc după Pavel să ne ajute să reparăm ușa.  
  
Ghiță: Nu te duci niciunde! Ce să cauți tu la Pavel?  
  
Mărie: Să ne ajute cu ușa de la cocină.  
  
Ghiță: Cu ușa de la cocină? Cu ce ușă, Mărie? Ce ușă repară Pavel când eu nu sunt acasă?  
  
Mărie: Nu repară nicio ușă.  
  
Ghiță: Atunci de unde știi că Pavel repară uși?  
  
Mărie: Nu știu.  
  
Ghiță: Dacă nu știi, de ce te duci să-l chemi, ca să repare ușa?  
  
Mărie: Pentru că tu nu ești bun de nimic.  
  
Ghiță: Și e bun Pavel.  
  
Mărie: Nu știu cât e de bun, dar măcar încearcă.  
  
Ghiță: Ce să încerce, Mărie, Pavel? Ce să repare Pavel?  
  
Mărie: Ce nu poți tu să repari.  
  
Ghiță: Așa. Bine. Am înțeles. Te duci la Pavel și îl chemi la tine să repare ceea ce eu nu pot să repar. Pleacă! Acum să pleci!  
  
Mărie: Cum să plec, că fuge și porcul în grădină?  
  
Ghiță: Ce mi-e porcul, ce mi-e scroafa.  
  
Mărie: Nu înțeleg.  
  
Ghiță (plecând): Nici nu trebuie.  
  
Mărie: Unde pleci, Ghiță?  
  
Ghiță: În lume.  
  
Mărie: Vino să te ții la porc!  
  
Ghiță: Ești tu prea bună la acest lucru.  
  
Mărie: Nu pot să stau toată ziua aici în soare. Am multe treburi.  
  
Ghiță: O să stai până mă întorc cu un ciocan și câteva cuie.  
  
Mărie: Să te întorci repede!  
  
 
  
Scena II  
  
 
  
Mărie: De nimic nu-i bun omul ăsta al meu. De când m-am măritat eu sunt și bărbatul și femeia în casă. Așa-i când asculți de inimă. Era plin satul de feciori bogați și harnici, frumoși la chip dar mie mi-o trebuit Ghiță, că-i glumeț, că-i place jocul și voia bună. Acum spală-te, Mărie, pe cap, cu Ghiță al tău. Nici la joc nu mai e bun, nici de bancuri nu se mai ține, dar se țin bancurile de el. E bețivul satului, Ghiță ăsta al tău. Tot ce a moștenit de la părinții lui se duce pe apa sâmbetei. Grajdiul a rămas fără animale, căci Ghiță a vândut vaca și calul, ca să-și achite o amendă și să nu se ducă închis după ce a spart toate geamurile de la birtul lui Biba, fiindcă nu i-a mai dat să bea pe datorie. Coasa ruginește în cui și holdele prind pădure. Ghiță, Ghiță, ce bărbat te-ai dovedit a fi! Mâine, poimâine o să cânți la muzicuță ca Ioșca și o să alerge copiii pe uliță în urma ta ocărându-te. Doamne, ce-a căzut pe capul meu! Omul meu e la un pas să ajungă ca bețivul satului, ca Ioșca, cel de care râdeam în copilărie. Of, că nu mai vine odată! Am și oala cu păsulă pe foc. Ghiță! Ce faci Ghiță? De ce nu vii mai repede?  
  
 
  
Scena III  
  
 
  
Ghiță își face prezența cu o sticlă de băutură în mână.  
  
Ghiță: Ho, că vin. (Merge împleticit înghițind câte o gură de alcool din sticlă.)  
  
Mărie: Ce faci, Ghiță?  
  
Ghiță (mai înghițind o gură de alcool): Ce să fac, femeie. Beau. Beau, ca să uit cât este de amărâtă viața asta.  
  
Mărie: Ai adus ciocan și cuie.  
  
Ghiță: Nu.  
  
Mărie: De ce, Ghiță?  
  
Ghiță: Fiindcă le-am dat lui Biba pe nectarul acesta din sticlă. (Sărută sticla.)  
  
Mărie: Ești un nenorocit, Ghiță! Distrugi totul în jur.  
  
Ghiță (apropiindu-se de Mărie cu sticla): Haide, ia și tu o gură, că-ți trece de supărare!  
  
Mărie (lovind sticla): Ia otrava de lângă mine!  
  
Ghiță: Ho, că-mi trântești nectarul divin.  
  
Mărie: Nectarul drăcesc.  
  
Ghiță (trăgând încă o gură): Îți dă sănătate.  
  
Mărie: Vino! Stai aici, ca să nu plece porcul în grădină, până ce mă duc să văd de mâncare și să-l chem pe Pavel să ne ajute.  
  
Ghiță (trecând lângă ușă și sorbind cu nesaț din sticlă): Las că scot eu coasta de drac din tine.  
  
(Mărie pleacă.)  
  
 
  
Scena IV  
  
 
  
Ghiță (stând lângă ușa cocinii, clătinându-se dintr-o parte în alta și înghițind câte o gură de alcool din când în când): Femeile astea! Din cauza lor se apucă omul de băut. La început le suportă cum le suportă. Mai încearcă să le facă și pe plac, că, de, dragostea-i mare, dar cu timpul se satură și dorește să scuture jugul robiei. Să nu vă însurați oameni buni! Oameni buni, mă auziți? Să nu vă însurați niciodată! N-aveți idee cât e de rău să fii însurat. Bărbate du-te încolo, vino-ncoace, fă așa, nu fă așa. Nu mai sunteți liberi. Vă închideți singuri în colivia nevestei și cântați cum vrea ea. În zori cântați Vivaldi, iar seara Ciprian Porumbescu, dacă mai puteți, că la un moment dat vă ia urâtul și glasul nu vă mai ascultă. Priviți-mă pe mine! (Încearcă să stea drept cu sticla în mână, dar nu poate, se dezechilibrează.) Ați văzut? Sunt așa cum a dorit ea să fiu. Da, ea, femeia! Sunt un amețit. Nu mai am echilibru. Mă clatin în toate părțile. Uite ce a făcut din mine! Doamne! (Începe să plângă strângând sticla în brațe.) Doamne, ce-am ajuns! Norocul cu ea. (Sărută sticla.) Ea e singura care mă anesteziază, ca să uit de colivia nevestei. Ce liber eram înainte! De când m-am însurat sunt ca o jucărie pe care o pui în mișcare învârtind cheia. (Strânge sticla în brațe.) Nu mai pot! Nu mai vreau! M-am săturat! Vreau să fiu cel de odinioară! Ea mă omoară treptat și viața se scurge repede. (Se pitește jos și plânge.) Nu vreau să mor! Am auzit că cei care beau se îmbolnăvesc la ficat și mor. Nu vreau. Nu vreau să mor. Doamne! Nu vreau să mor! Și totuși nu pot fără ea. Ea mă conduce, ea îmi dictează ce să fac. Ea îmi pătrunde în minte, în suflet și mă amețește. E așa de bine când te transformă în robul ei.  
  
 
  
Scena V  
  
 
  
Mărie (venind în grădină): A cui rob, Ghiță?  
  
Ghiță (tresărind): Al nectarului divin sau ce credeai, că al femeii?  
  
Mărie: Nu mai credeam nimic.  
  
Ghiță: Unde-i Pavel?  
  
Mărie: Nu a fost acasă, dar mi-a împrumutat, Ioana, nevasta lui, cuie și un ciocan.  
  
Ghiță: Și cine bate cuiele, Mărie?  
  
Mărie: Le-oi bate eu, că am ajuns și bărbat și femeie în casă.  
  
Ghiță: Atunci eu plec.  
  
Mărie: Nu pleci niciunde.  
  
Ghiță: Atunci stau.  
  
Mărie: Atâta știi să stai și să bei.  
  
Ghiță: Atunci stau sau plec?  
  
Mărie (uitându-se în cocină): Unde e porcul, Ghiță?  
  
Ghiță: Nu știu. Doarme.  
  
Mărie: Cum doarme, Ghiță? Cum doarme?  
  
Ghiță: Doarme așa cum doarme.  
  
Mărie: Porcul a fugit din cocină.  
  
Ghiță: De ce să fugă? Eu nu l-am gonit.  
  
Mărie: Nu ești bun de nimic! Uite porcul. A nenorocit toată grădina! Am lucrat degeaba toată primăvara. Prinde porcul, Ghiță! Hai să-l băgăm în cocină!  
  
Ghiță (încercând să alerge, se împiedică și cade, dar sticla tot nu o scapă din mână): Îl prind, acum îl prind.  
  
Mărie: Pe cine să prinzi, Ghiță? Pe cine?  
  
Ghiță: Porcul.  
  
Mărie: Tu nu poți să te ții pe picioare și vrei să prinzi porcul. Ajută-mă să-l direcționăm spre cocină!  
  
Ghiță: Vin! (Se ridică, merge aplecat în zig-zag, se împiedică, mai și cade.)  
  
Mărie: Nu ești bun de nimic. E distrus totul. Toată munca mea a fost zadarnică. Acum! Hai că reușim! (Cei doi determină cu greu porcul să intre în cocină.) Am reușit. Dă-mi ciocanul și cuiele!  
  
Ghiță (împiedicându-se, aduce ciocanul și cuiele): Le-am adus.  
  
Mărie (ia ciocanul și cuiele încercând să repare ușa): Nu reușesc. E treabă de bărbat.  
  
Ghiță: Lasă-mă pe mine! (Ia ciocanul și un cui și în loc să lovească cuiul își dă cu ciocanul peste degete.) Au! (Suflă peste degete aer.) Mi-am nenorocit degetele din cauza ta! Plec! Mă duc în lume.  
  
Mărie: Du-te, du-te, că de nimic nu ești bun. (Mărie ia ciocanul și cuiele și reușește într-un final să repare ușa.) Gata. Mi-a ajutat Dumnezeu și-am reparat-o. Măcar de aș mai salva ceva și din grădină.  
  
Ghiță (care s-a oprit la câțiva pași de Mărie din cauză că a căzut și nu s-a mai putut ridica): Ajută-mă să mă ridic, că mi-e foame!  
  
Mărie (ajutându-l): Ai muncit ceva, ca să mănânci?  
  
Ghiță: Da. Am alergat după porc. Toată viața am alergat.  
  
Mărie (sprijinindu-l pe Ghiță ca să poată merge): Da, ai alergat toată viața și acum te lași condus.  
  
Ghiță: De femeie.  
  
Mărie: Nu de femeie, Ghiță, de alcool.  
  
Ghiță: Nu vreau să mor!  
  
Mărie: Atunci renunță la alcool!  
  
Ghiță: Nu pot, Mărie, nu pot! Mi-a intrat în sânge și nu pot.  
  
Mărie: O să ajungi de nu mai ai unde să-ți pleci capul, că alcoolul este lacom, înghite tot ceea ce ai, înghite avere, casă, familie, sănătate.  
  
Ghiță (plângând): Ce mă fac? Ce mă fac?  
  
Mărie: Îți spun eu. Nu mai bei.  
  
Ghiță: Să nu mai beau? Ce greu e! Să nu mai beau.  
  
Mărie (părăsind grădina împreună cu Ghiță): Să nu mai bei, Ghiță, să nu mai bei!  
  
Referinţă Bibliografică:
Când băutura conduce / Ana Cristina Popescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2594, Anul VIII, 06 februarie 2018.

Drepturi de Autor: Copyright © 2018 Ana Cristina Popescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ana Cristina Popescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!