CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Manuscris > Studii >  





dr.Ionuț ȚENE:Sandu Tudor a introdus mesajul Rugului Aprins în lirica contemporană
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Sandu Tudor a introdus mesajul Rugului Aprins în lirica contemporană 
  
Sandu Tudor, care s-a născut pe 22 decembrie 1896 la București. A fost pseudonimul literar al lui Alexandru Teodorescu, cunoscut gazetar, poet, monah român din perioda interbelică, cunoscut și sub numele monahale de Monahul Agaton de la Mănăstirea Antim și Daniil de la Rarău. În anul 1948 s-a călugărit, duhovnic i-a fost cuviosul Ilie Cleopa. Sandu Tudor este inițiatorul grupului Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim din Bucureşti, care prevedea o rezistenţă spirituală faţă de regimul comunist, perceput ca un instrument de stat satanic.În 1949 este arestat de Securitate și condamnat după o înscenare de proces, acuzat fiind de spionaj și înaltă trădare a Republicii Populare Române. Execută între 1949-1952 pedeapsa de muncă silnică la Canal-Dunăre-Marea Neagră. După prima perioadă de închisoare Sandu Tudor se retrage la Mânăstirea Rarău unde devine în 1955 Ieroschimonahul Daniil de la Rarău. „În 1944, când am fost acceptat oficial în rândul prietenilor lui, Sandu Tudor era închinoviat ca frate în Mănăstirea Antim din Bucureşti, cu scopul evident de a deveni călugăr. Cu banii lui a renovat chiliile şi Paraclisul mănăstirii pictat de Nicolae Stoica. Şi-a ales că patron pe cel mai controversat dintre toţi misticii Bisericii Ortodoxe, pe Sfântul Simeon Noul Teolog, la fel de violent şi nonconformist în raporturile lui cu formalismul şi legalismul Bisericii oficiale; şi, întocmai ca el, şi-a construit o chilie sub clopote, în care intrai pe brânci. Acolo a fost primul sediu al Asociaţiei Ortodoxe «Rugul Aprins». Mai târziu, prin bunăvoinţa stareţului, Arhimandritul Vasile Vasilache, grupul de studiu, conferinţe şi practică a rugăciunii inimii, s-a mutat în biblioteca mănăstirii. Era greu să stai în preajma lui Sandu Tudor. Dacă nu găsea nimic valoros în tine, te dispreţuia; dar te şi ajuta să intri pe linia unei gândiri autentice. Părerea lui era că omul de rugăciune, oricât de simplu ar fi, devine o personalitate pentru că trăieşte în adevăr. Nu cuvintele frumoase caracterizează pe omul de cultură, ci conştiinţa teoforic. Dacă într-adevăr suntem temple ale lui Dumnezeu, atunci Duhul Sfânt trebuie să grăiască prin noi. Trivialitatea, superficialitatea, sunt roade ale oamenilor care nu trăiesc în Dumnezeu. Hristos a zis: „Rămâneţi întru Mine şi Eu intru voi” (Ioan 15, 4). Cum poate vița să aducă alte roade decât butucul?…Din pricina schimbărilor fundamentale ce s-au petrecut în el, Sandu Tudor devenise punct de atracţie pentru intelectualitatea bucureşteană. Frecventau grupul «Rugul Aprins»: Ion Marin Sadoveanu, Alexandru Mironescu, Paul Sterian, Anton Dumitriu, Poetul Dr. Vasile Voiculescu, Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Dr. G. Dabija – conferenţiar la Facultatea de Medicină, Arhimandritul Andrei Scrimă – azi profesor la Universitatea Iezuită din Beirut, Arhitectul Constantin Joja…, toţi aceştia aducându-şi familiile şi tot cercul lor de prieteni”. (Pr. Roman Braga – Pe drumul credinței, HMD Press, Inc., Rives Junction, USA, 1995, pp. 172-175). 
  
Rezistenţa sa religioasă la comunism nu a rămas fără consecinţe, fiind urmărit de aproape de către securitatea comunsită. Istoricul Adrian Nicolae Petcu a scris despre ultima periaodă a vieţii călugărului Sandu Tudor, care nu a fost trădat de mucenicul Adrian Făgeţeanu, ce a fost torturat ca să spună că mentorul „Rugului Aprins” a uneltit împotriva regimului: „În noaptea de 13 spre 14 iunie 1958, ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor era arestat din locuinţa profesorului Alexandru Mironescu. A fost acuzat de „activitate subversivă”, însă el refuzând în mod categoric să recunoască. Ulterior, anchetatorii l au acuzat de „activitate intensă contra clasei muncitoare”, pentru activitatea publicistică din perioada interbelică. Prin Sentinţa nr. 125 din 8 noiembrie 1958, părintele Daniil a fost condamnat la 25 ani de temniţă grea pentru „uneltire contra ordinii sociale” şi 15 ani pentru „activitate contra clasei muncitoare”. După condamnare a fost transferat la Jilava (noiembrie 1958), apoi la Aiud (martie 1959). La Aiud, Virgil Maxim l a reîntâlnit pe părintele Daniil, despre care spunea: „Părintele Agaton (Daniil) Teodorescu de la Rarău, pe care l mai întâlnisem la Jilava, după multe peripeţii, a ajuns la Aiud (unde compusese un Acatist al Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, pe care l ştiau mulţi băieţi) şi fusese izolat pe una din laturile scurte ale T ului, spre administraţie. Se cereau declaraţii din care să reiasă compromiterea Bisericii şi ierarhilor ei. Primind hârtia şi cerneala, în loc să facă plăcerea adversarului, părintele [Daniil, n.n.] a făcut un rechizitoriu detaliat concepţiei materialiste şi guvernării comuniste, deconspirând lucrarea satanică. […] Aproape o lună de zile a scris întruna şi a aşteptat din zi în zi să fie chemat la confruntare. Într o dimineaţă însă, s a zvonit în tot Aiudul că a fost găsit mort în celulă”. Pe 16 noiembrie 1962, părintele Daniil a trecut la Domnul. Potrivit documentelor Securităţii, cauza morţii a fost `hemoragie cerebrală`”. Alexandru Mironescu a considerat că sandu Tudor a fost de fapt şi un mare poet: ” Prietenul meu Sandu Tudor e un mare poet, și a scris câteva acatiste, al Sfântului Dimitrie Basarabov, al Rugului Aprins, care e nu numai de o mare frumusețe literară, dar acoperă o întreagă teologie a Rugăciunii Inimii, acatistul Sfântului Calinic de la Cernica și, în pușcărie, acatistul Sfântului Ioan Evanghelistul, pe care întâmplător lam auzit acolo, și când m-am întors l-am așternut pe hârtie; e monumental!… Acestea nu sunt vorbe prietenești. Prietenia, dimpotrivă, mă stânjenește în elogiul pe care aș fi vrut să-l aduc. Acatisul Rugului Aprins a ajuns la Paris, unde a produs o atât de puternică impresie încât s-a făcut propunerea să fie publicat imediat, text românesc și text franțuzesc. Iar într-o revistă, sub semnătura unei personalități bine cunoscute, a apărut pe tema acatistului articolul intitulat: L’ortodoxie, ou le Buisson Ardent”. Comuniştii nu l-au iertat pe Sandu Tudor că le-a descifrat secretul lor izvorât din „căderea” luciferică. 
  
Sandu Tudor a trecut de la Acatist la lirica de factură religioasă, cu reale valenţe lirice. Continuă stilul poeţilor interbelici Nichifor Crainic şi Radu Gyr, cu inflexiuni blagiene şi inflxiuni religioase din Sfinţii Părinţi. 
  
„Hristoase, prin ceardace de înfrunzate şoapte 
  
porneşte din roşi inimi cu suflet de mireazmă 
  
un vânt care să umble în nevăzută-aiazmă 
  
s-aducă pe străinul ce drumuie în noapte. 
  
Am să aprinz ferestrii în sfeşnic o lumină 
  
să-ntâmpin ostenitul sosit fără îndemn 
  
cu somnul de evlavii când te sărut pe lemn. 
  
Şi-am să-l aşez să-mi frângă al pâinii trup de cină”. 
  
(Răgaz Vecernic) 
  
Sandu Tudor compune universul liric ca un ucenic al unui pustinic rus din romanele lui Dostoievski, natura fiind o imagine a veşnicului necreat, o înduhovnicire. 
  
Din tot hrisovul nopţii aurii, 
  
doar luceafărul stă hărăzit 
  
şi din ceara zării, din Nefiresc 
  
se-nfâlfâie avântul ceresc. 
  
Străinul purcezător cu crinul 
  
în vestmânt vioriu ca vinul 
  
suie pe depărtările lumii 
  
nădejdea vârstelor humii. 
  
(Vestea vieţii) 
  
Poetul Sandu Tudor percepe poezia ca o înălţare spre cer, un urcuş psalmodic decupat din Scara lui Ioan. 
  
La margini dinlăuntru mă pierd în aţintire. 
  
Îmi ţiuieşte ruga undiri de peste fire 
  
ca un ghioc de scoică cu mările în ea. 
  
Presimt aripi cât zarea cum paşnic, undeva, 
  
în roată de sfială pe îngeri s-au culcat 
  
E linişte de arc sub frunte încordat. 
  
Mă zvârl, străpung în sus, în suliţă de viaţă. 
  
O clipă-n ceas bătaia în miezul ei îngheaţă. 
  
Sub fără fund de clopot vecii de hău se cască. 
  
Oprit pe vârful vremii în pacea nefirească 
  
ascult cum se ascultă cu-nfiptă ascuţire 
  
pe alăuta veche o coardă în strunire. 
  
Ascult la fârşit. Tot cerul îl ascult. 
  
Şi-n ascultarea trează, strunită aşa de mult, 
  
prin larga răsunare Te-aud îndepărtat 
  
pe afunzimea lumii trecând în lung oftat. 
  
(Suire lăuntrică) 
  
Viaţa poetului Sandu Tudor a fost percepută liric ca o călătorie spre marea trecere spre mântuire. Poezia e o chemare la isihie, o stare a inimii „arzând”, absolută pentru obţinerea păcii interioare înaintea judecăţii de apoi. Sandu Tudor este un poet care abia acum îşi găseşte chemarea trâmbiţei în isotria liricii româneşti, alături de un Radu Gyr, Nichifor Crainic, Ioan Alexandru sau Daniel Turcea. 
  
Pe râpa rugăciunii, urzită în uitare 
  
Să-ţi afli marea schimă a gândului călit. 
  
Şi la un schit de vis, pe drumul ocolit 
  
Dintre dezgustul vieţii şi binecuvântare. 
  
(Stih smerit) 
  
Versurile lui Sandu Tudor sunt o perpetuă introvertire a păcii şi liniştii până la isihie, o modalitate prin care autorul poate ajunge la esenţele cele mai tari ale unui lirism împărtăşit preajmei în vederea unei mântuiri reale, nu numai culturale. Versul său e încărcat de conţinut spiritual şi loveşte ca un baros acedia, ţinând cititorul într-o sinergie a trezviei omului după Chipul Fiului. Toate acestea le îmbrăţişează poetul pentru că „o dulceaţă minunată de psalm,/dragostea lui Dumnezeu ne împresoară”. Prin poezia sa Sandu Tudor a refăcut legătura sufletului uman cu Fiul Omului. 
  
Ionuţ Ţene UZPR 
  
Referinţă Bibliografică:
dr.Ionuț ȚENE:Sandu Tudor a introdus mesajul Rugului Aprins în lirica contemporană / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 3017, Anul IX, 05 aprilie 2019.

Drepturi de Autor: Copyright © 2019 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!