CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Impact > Istorie >  



Țara Cărvubnei (Dobrogea de sud ) un voievodat românesc cu capitala la Balcic și Caliacra, în secolul al XIV-lea, studiu de Dr.IONUȚ ȚENE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Țara Cărvunei (Dobrogea de sud): un voievodat românesc cu capitala la Balcic și Caliacra, în secolul al XIV-lea  
  
 
  
Întotdeauna m-au intrigat considerațiile futile din manualele de istorie, opiniile istoricilor, a presei și societății civile ”subțiri”, când venea vorba de tratatul de la București din 1913, că România a preluat prin ”furt” Cadrilaterul după al doilea război balcanic, un teritoriu care nu a fost românesc și că cedarea lui în 1940 a fost ceva firesc, deoarece etnic era populat de bulgari, tătari și turci. Chiar și în filmele artistice după 1990 e prezentat Cadrilaterul ca un rapt de care noi românii trebuie să ne simțim permanent vinovați și să ne punem cenușă în cap.În realitatea Dobrogea de sud, numită eronat și fără inspirație Cadrilaterul, a fost sediul central al unui puternic voievodat valah al Dobrogei din secolul XIV. Noi istorici facem greșeala să prezentăm istoria românilor în granițele statului actual România, de fapt poporul român a trăit în organizări cneziale și voievodale în teritorii care transced granițele de azi până spre Bug la est, Burgas la sud, Tisa la vest, Carpații Păduroși la nord, iar prin aromâni până în Munții Pindului. În secolul XIII Dobrogea a devenit capitala Hoardei de Aur prin prințul tătar Noqai, cu capitala la Isaccea și o placă turnantă a comerțului genovez spre China. La începutul secolului XIV cnezii și voievozii valahi și slavi din Dobrogea se revoltă cu sprijinul Bizanțului și înființează un stat puternic condus de româno-slavi cu rămășițe etnice cumane pe vechea temă Paristrion. În 1985 a apărut un fascinant studiu exhaustiv semnat de Sergiu Iosipescu intitulat ”Balica, Dobrotiță, Ioancu” la Editura Militară în care se evidențiază rolul major al acestui ducat românesc în geopolitica epocii între Bizanț, Țaratul Bulgar, Hoarda de Aur și comercianții genovezi. Putem considera Țara Cărvunei cu sediul în cetatea de piatră de la Balcic apoi mutată la fortăreața Caliacra, peninsula care făcea ca clima să fie considerată ”Valea fără iarnă”, pentru că oprea crivățul scitic, un voievodat alături de celelalte ale epocii Moldova și Țara Românească. Din punct de vedere istoric și etnic Țara Cărvunei a fost un alt voievodat românesc, ignorat de istorici pentru că nu a fost în actualele granițe ale statului român.  
  
 
  
Balica, un nume specific cnezilor din Ardeal, a fost un nobil vlaho-cuman din familia Terter care și-a declarat în 1325 independența, creînd un stat cu capitala la Karvuna, azi Balcic (denumirea provine de la pădurea carbonificată a Teleormanului și Deliormanului). Datorită implicărilor fiilor săi în luptele dinastice din Imperiul Bizantin, multe porturi genoveze de la Marea Neagră au fost atacate de flota greacă. Balica moare în aceste lupte cu unul din fii săi, lăsându-l despot pe Dobrotici, fiul cel mare. Acest duce Dobrotici s-a aliat cu bizantinii împotriva porturilor genoveze din Dobrogea și de la Dunăre. El și-a căsătorit fiica cu un prinț bizantin și a primit titlul de despot. A bătut monedă proprie cu stema vulturului bicefal dobrogean. Și-a întins prin lupte împotriva bulgarilor, tătarilor și genovezilor voievodatul de la brațul Chilia la nord până la sud de Mesembria, spre Constantinopol. El a ridicat o puternică cetate de piatră la capul Caliacra și a ocupat porturile genoveze de la Mangalia până la Vecina și Isaccea. A încercat să doboare mândrul port genovez Licostomo de lângă Chilia pe Dunăre. Genovezii îl urau de moarte pentru că încerca să le controleze comerțul și avea și sprijinul venețienilor, dușmanii lor seculari. În ciuda teoriei terra deserta a istoricilor români, în secolul XIV în Dobrogea funcționa un mare voievodat vlaho-slav care juca ca actor important în geopolitica epocii între bulgari, sârbi, bizantini, greci, genovezi și venețieni. În 1366 împăratul bizantin Ioan V vizitează Roma și Buda, încercând să capete ajutor pentru o campanie în Dobrogea, dar în drum spre casă este capturat la Varna. O campanie condusă de Amadeus VI de Savoia, sprijinită de Veneția și Genova încearcă să-l elibereze pe împărat. După ce Amadeus cucerește unele cetăți, Dobrotici negociază pacea eliberându-l pe împărat și căsătorindu-și fiica cu Mihail Paleolog, fiul împăratului. Din acest moment, Dobrotici preia titlul de despot. În 1369, Dobrotici împreună cu Vladislav I al Țării Românești l-au ajutat pe Ivan Strațimir să revină la tronul Vidinului. Dobrotici începe construcția unei flote, centrul proiectului fiind Varna. Voievodatul românesc al lui Dobrotici devine o forță navală la Marea Neagră impunând respect coloniilor genoveze. Pe la 1385 documentele nu mai vorbesc de Dobrotici, posibil ca acesta să fi căzut în luptă cu genovezii sau turcii ce ocupau o parte din Balcani. La tron vine fiul său Ivancu sau Ioancu, care pentru a avea liniște încheie la Genova pacea cu genovezii. În sala mare a palatului din Pera cei doi ambasadori a lui Ivancu, boierii Costa și Ciolpan încheie în mai 1387 pacea cu Genova și un tratat comercial. Prea târziu însă deoarece sultanul turc Murad I dorea să ocupe Serbia și Bulgaria și să supună voievvodatul vlah al lui Dobrotici. În 1387, după înfrângerea suferită la Pločnik înaintea oștilor sârbo-bosniece, sultanul Murad I le-a poruncit țarului bulgar Șișman și lui „Ivanco, fiul lui Dobrotici” să îi trimită trupe în ajutor, ca vasali. Nici unul dintre cei doi nu a respectat acest ordin drept pentru care, un an mai târziu, sultanul i-a poruncit Marelui Vizir Çandarli Ali Pașa să efectueze o expediție de pedepsire a răzvrătiților. După ce vizirul reușește să despartă armatele lui Șișman și ale lui Ivanco, se îndreaptă împotriva celui din urmă, refugiat în cetatea Varna. Deși beneficiază de indicațiile a doi trădători creștini din cetate, turcii nu reușesc asaltul asupra acesteia. Drept urmare, își schimbă obiectivul și pornesc să îl atace pe țarul Șișman, refugiat la Nicopole. Acesta însă îi oferă sultanului cetatea Silistra în schimbul păcii. Conducătorul turc primește această ofertă dar, în momentul în care trimisul său Ali Pasha dorește să preia cetatea constată că Șișman refuză acest lucru. Silistra va fi cucerită de către turci pe calea armelor, după care vor cădea Veliko Târnovo și Sviștovul. Cronicarul Leunclavius relatează că „după ce a fost luat Șiștovul, vizirul a pornit mai departe cu oastea sa împotriva acelor cetăți și castele, pe care mai înainte valahii transalpini le ocupaseră trecând Dunărea în Bulgaria (este menționată, printre altele, și Hârșova). Fără greutate le-a luat pe toate, iar garnizoanele au fost luate în captivitate”. Țaratul bulgar e ocupat de turci.  
  
 
  
În urma expediției, peste jumătate din teritoriul Dobrogei cade sub dominatia Imperiului Otoman. După acest episod, numele lui Ivanco nu mai apare menționat nicăieri și nici nu se știe care a fost soarta lui. Se presupune fie că a murit în luptă, fie că a fost luat în captivitate de către turci.În 1388/9, Mircea cel Bătrân învinge garnizoanele turcești lăsate de Marele Vizir în cetățile Dobrogei și astfel despotatul lui Dobrotici intră în componența Țării Românești pentru circa 32 de ani. Istoricul Sergiu Iosipescu are o altă părere. Acesta consideră că Ivanco și-a supus țara de bună voie la 1388 lui Mircea cel Bătrân pentru a putea face față ofensivei Imperiului Otoman în ascensiune. Doar după ce voievodatul lui Ivanco a trecut ca vasal la Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești s-a putut numi cu mândrie: ”Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului”. Pe hărțile și portulanele epocii putem vedea că Țara Românească se întindea pe actualul Cadrilater până la Caliacra și Balcic, în mare parte pe granițele Țării Românești a Cărvunei lui Balica, Dobrotici (Dobrotița) și Ivanco. Ca urmare, Cadrilaterul nu a fost un moft al lui Crol I la 1913, ci o recuperare istorică a unui vechi teritoriu românesc ce făcea parte din voievodatul lui Ivancu, care s-a supus vasal lui Mircea să scape de sultanul Murad I și de ocupația turcească.  
  
Ionuț Țene  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Țara Cărvubnei (Dobrogea de sud ) un voievodat românesc cu capitala la Balcic și Caliacra, în secolul al XIV-lea, studiu de Dr.IONUȚ ȚENE / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2138, Anul VI, 07 noiembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!