CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  




Autor: Adrian Lițu         Ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016        Toate Articolele Autorului

XXV. ECOU RĂTĂCIT
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Deşi obişnuit cu orele matinale, de această dată, Albert s-a trezit buimac şi cu oarece întârziere faţă de ora care şi-o propusese. Corvoada repetiţiilor la care fusese supus în ultima vreme luase sfârşit cu o seară înainte, de fapt noaptea târziu, odată cu terminarea „rolului său din spectacolului omagial ocazionat de împlinirea a o sută de ani de la cucerirea independenţei „de sub jugul otoman.  
Nu atât cei care au luptat şi s-au jertfit pentru a cuceri redutele turceşti au fost omagiaţi cât „partidul, Ceauşescu şi poporul de parcă eroul central al cuceririi independenţei ar fi fost Nicolae Ceauşescu.  
De cum avusese ocazia să se strecoare în afara stadionului „Republicii Albert alergase într-un suflet să prindă un tramvai „treisprezece care să-l poarte până aproape de casă. Cei câţiva kilometri rămaşi i-a străbătut în fugă pe traseul pustiu al autobuzului „cincizecişipatru. De ce atâta grabă ?! ...  
În ziua care urma, de fapt în aceeaşi zi, începea sesiunea de examene, a doua lui sesiune iar primul examen ce urma să-l susţină, acum, era la matematici aplicate în economie materia lui cea mai dragă.  
Avusese şi încă mai avea dreptul să-şi reprogrameze, individual, examenul dar considerase că nu-şi avea rostul date fiind prea puţinele cunoştinţe pe care apucase să le dobândească la această materie.  
Oricum avea să pice acest examen şi cine ştie dacă îl va lua vreodată. Considera doar, că trebuie să se pezinte, că era dator să facă asta, să înfrunte realitatea şi să suporte consecinţele. Ori, tocmai această atitudine se va dovedit a fi, în cele din urmă, salvatoare.  
Până să ajungă în Piaţa Romană şi mai apoi în clădirea ASE-ului din strada Batiştei ceva anume, inexplicabil defel, i-a creat convingerea că va reuşi să treacă, cu bine, de această încercare.  
Ajuns la sala de examinare a fost cât pe ce să se ciocnească de profesorul examinator. Avea de ales între a se repede să intre în sală înaintea profesorului şi a se opri, politicos, pentru a-i da prioritate acestuia. În loc să dea buzna, chiar şi cu riscul de a-l doborâ, s-a înclinat uşor, în semn de respect şi a aşteptat intrarea lui în sală.  
Ceea ce a urmat l-a făcut să înţeleagă faptul că a ales varianta nepotrivită. Fără ca măcar să-i solicite vreo explicaţie, fără ca măcar să catadicsească a-l privi, rămas cu spatele la el, profesorul i-a făcut semn lui Albert, cu dosul palmei, s-o roiască.  
A crezut mai întâi că este o glumă de mai mult sau mai puţin prost gust dar nu, nicidecum nu era o glumă.  
Dându-şi seama de absurditate Albert a dat să îngaime o scuză, o explicaţie. Dosul palmei profesorului a căpătat nervozitate, semnele de a părăsi îndată sala au devenit mai repezi şi mai accentuate astfel că a trebuit să dea curs îndemnului.  
Cât să ajungă la secretariatul facultăţii, în timp ce cobora scările, asupra lui Albert a coborât o stare de nedumerire, de furie şi de oboseală, oboseala nopţii dormite pe apucate, deabia mai putându-se ţine pe picioare.  
L-au poftit să ia loc pe un scaun şi i-au oferit un pahar cu apă, al cărui conţinut l-a sorbit pe nerăsuflate. Aflat în faţa unor persoane dispuse să-l asculte şi-a revenit cu firea spunându-şi păsul, pătimaş dar şi coerent.  
I-au pus la dispoziţie, îndată, o coală de hârtie cât şi toate programările posibile ale examenelor ce urma să le dea îndemnându-l să-şi aleagă ce date dorea să solicite şi să le menţioneze în cererea adresată decanului facultăţii.  
A reprogramat totul fără să ţină cont că va da examenele, pe rănd, când cu o grupă când cu alta indiferent că grupa face parte dintr-o serie sau din cealaltă.  
Restul a decurs de la sine. Fiecărui profesor i s-a adus la cunoştinţă modificarea făcută, fiecare profesor a trebuit să asculte întâmplarea aşa cum numai secretarele pot să relateze, cu indignare şi compătimire.  
Asupra profesorului de matematici s-a pogorât dezaprobarea şi oprobiul public. Să ia examenul la matematici, fără să ştie mai nimic, a rămas o simplă formalitate.  
*  
Ştia. Chiar ştia subiectele şi nu numai atât. Ar fi făcut faţă la toată materia predată de profesor. O anume parte din materie o ştia mai bine decât profesorul, o ştia încă din liceu. Şi-a dat seama atunci când acesta preda „tehnologia zahărului .  
Atunci când profesorul universitar a predat această materie, în mijocul orei de curs, s-a ridicat din ultimul rând al amfiteatrului, „ultima cracă şi a coborât către catedră.  
Datorită reparaţiilor din ASE, de după cutremur, cursurile şi seminariile se ţineau în „Agronomie . Treptele, din lemn, scârţâiau al naibii de îngrozitor, Albert reuşind să nedumerească şi chiar să scandalizeze o parte din colegi.  
Profesorul a rămas însă imperturbabil aşteptându-l. Oarecum stânjenit, jenat de ceea ce dorea să spună, studentul i s-a adresat pe un ton confidenţial :  
- Ştiţi...., dom’ profesor, tehnologia asta am făcut-o doi ani în liceu !  
Profesorul, un om deosebit, a avut prezenţa de spirit să realizeze situaţia şi i s-a adresat cordial :  
- Şi acum te doare capul ? Mergi afară, la aer..., să-ţi revii !  
Atunci şi-au zâmbit reciproc, cu complicitate, dar acum, acum la examinare, în loc să fie sucit pe toate părţile cu întrebări din materie, aşa cum se aştepta, după o examinare sumară Albert a fost întrebat de profesor :  
- Unde ai fost, la cutremur ?  
- La OD 16, dom’ profesor !  
  
- Bine..., ai nota zece.  
  
Ştia. Chiar ştia subiectele şi nu numai atât......  
*  
  
Se fac selecţii pentru viitorii studenţi-brigadieri la canalul Dunăre-Marea Neagră. Motiv de frisoane.  
În urmă cu zeci de ani aici au murit şi s-au îmbolnăvit, cu miile, deţinuţii politici. Se pare că ideea construirii unui canal i-ar fi dat-o Stalin lui Gheorghe Gheorghiu Dej, în scopul de a anihila burghezia şi intelectualitatea „reacţionară şi orice alţi opozanţi ai noului regim.  
În mintea tinerilor aceste informaţii sunt confuze părând a fi legate de o legendă aproape dată uitării.  
Mult mai pregnantă este legenda meşterului Manole privind sacrificiul de acum sute de ani. Ce s-a petrecut în contemporaneitate este pomenit doar pe şoptite, cu frică.  
Decizia lui Ceauşescu de a relua această construcţie trezeşte amintiri dureroase celor ce au supravieţuit supliciilor din anii cincizeci şi totuşi au speranţa ca odată dusă la bun sfârşit, această lucrare să reprezinte nu atât o realizare cât o mărturie a celor petrecute şi nemărturisite încă, de nimeni.  
*  
Spiritul de conservare îndeamnă la refuz. „Tineretul revoluţionar al Republicii Socialiste România caută subtrefugii.  
Fişele medicale, în urma controlului medical, sunt completate cu boli cronice închipuite sau neînchipuite chiar şi fără să fii nevoit să strecori medicului cartuşul de kent sau orice altceva.  
Albert a aflat, de la medic, că ceva este în neregulă cu bătăile inimii lui. A fost întrebat dacă, din când în când, nu resimte oboseală. Nici pomeneală ! Totuşi... i-ar putea trece în fişa medicală că are suflu sistolic. Oricum, ceva este în neregulă cu bătăile inimii ! Ar fi calea de scăpare.... acolo s-au întâmplat şi se pot întâmpla atâtea nenorociri...  
Refuzul îi este categoric. Atât de categoric încât medicul regretă cele spuse crezând că are de-a face cu vreun pui de comunist fanatic.  
Motivul nu este, nici pe departe fanatismul. Faptul că trăieşte „în Epoca de Aur nu îl face să se simtă nici mândru nici înciudat şi nici altcumva.  
Simte doar că trăieşte între oameni şi că poţi trăi cu adevărat doar dacă nu îţi fentezi semenii. Acesta este şi va fi „Crezul său. Vrea, doar, să fie alături de cei care vor trece prin această încercare.  
  
*  
  
Referinţă Bibliografică:
XXV. ECOU RĂTĂCIT / Adrian Lițu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2168, Anul VI, 07 decembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adrian Lițu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Adrian Lițu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!