CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Literatura > Beletristica >  




Autor: Adrian Lițu         Ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016        Toate Articolele Autorului

XXII. ECOU RĂTĂCIT (ANTICAMERA ,,ÎNALTEI SOCIETĂȚI’’)
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Albert nu avea emoţii nicidecum şi nici nu avea nevoie de cineva să-l aştepte la ieşirea din Academie, să se frământe, să întrebe orice candidat, ieşit ceva mai devreme, ce subiecte s-au dat, cât de grele au fost, dacă a rezolvat ceva din ele şi cum le-a rezolvat. Parcursese toată materia din programă, rezolvase aproape toate exerciţiile şi problemele din culegerire „Stamate şi Stoian ” şi „Stamate şi Crişan ”. Faţă de probabilitatea că nu va reuşi nici anul acesta îşi rezerva dreptul de a se pregăti pentru o altă facultate, la care se intra cu mult mai greu. Îşi dovedise faptul că era capabil să înveţe oricât de mult, în orice domeniu.  
  
Lică a insistat să se alăture mulţimii nerăbdătoare de „chibiţi” de la Academie ignorând dorinţa lui Albert de a fi lăsat singur. Cu mult timp în urmă, Albert, care ajunsese în ultimul an de liceu numai datorită bunăvoinţei inexplicabile a profesoarei de matematică, îl rugase să îi explice modul de rezolvare a unei probleme. Strădania fratelui mai mare a fost zadarnică. Pe neaşteptate, Albert a primit o palmă puternică peste faţă. Nu a putut auzi îndemnul celui care l-a lovit, de a pune mâna pe carte, datorită năucelii, dar nici nu era neapărat nevoie să audă. A luat materia de la începutul primului an de liceu şi a trudit asupra ei fără să mai apeleze vreodată la ajutorul lui. Prezenţa lui, acum, era deranjantă dar trebuia să o ignore şi chiar a reuşit până ce, la ieşire, Lică la fel ca şi ceilalţi prezenţi, l-a asaltat cu întrebări asupra subiectelor rezolvate. Cei de afară acumulaseră, până atunci, o mulţime de informaţii contradictorii privind modul de rezolvare astfel că fratele lui l-a contrazis asupra a ceea ce făcuse el, Albert. I-a retezat-o scurt, cu siguranţă, dându-i de înţeles că nu avea ce să înveţe de la el. La următoarele două examene a fost scutit de prezenţa nedorită.  
  
*  
  
Vizita Dinului a fost total neaşteptată. Dormea, urma să intre la muncă în schimbul trei. Mai avea câteva zile din perioada de preaviz. Solicitase încetarea raportului de muncă urmare admiterii la facultate. Şefa secţiei, care nici nu ştiuse de intenţia lui de a da examenul, surprinsă, l-a dojenit pentru faptul că nu a solicitat concediu pentru studii, la care ar fi avut dreptul. După ce l-a felicitat pentru reuşită, a insistat să mai rămână până în preajma deschiderii noului an universitar dar a refuzat-o politicos. Abia acum simţea povara efortului susţinut.  
  
Dinu, care intrase la Politehnică îndată după absolvirea liceului, terminase primul an de facultate. Venise, entuziasmat, să se bucure împreună cu prietenul lui, pentru el. L-a scuturat cu putere pe proaspătul trezit din somn :  
  
- Tu chiar nu te bucuri că ai reuşit?!...  
  
- Ba da...  
  
Ştia însă că în urmă cu doi ani avusese nenorocul să pice acest examen, ştia că acum reuşise nu datorită norocului ci strădaniei. Pe faţa lui nu se putea citi nimic deşi prezenţa prietenului lui era motiv de bucurie.  
  
*  
  
Nu ştia că, în cartierul lui, consideraţia faţă de el atinsese cote înalte. Ştiau doar părinţii şi ceilalţi din familie. El unul răspundea felicitărilor primite din partea celer pe care îi cunoştea şi din partea celor pe care nu îi cunoştea, cu simplitate, cu oarecare reţinere, de parcă ar fi făcut o boacănă.  
  
Singurii, din clasa lui de şcoală generală, care mai avusese parte de cel puţin aceeaşi consideraţie fuseseră : Carmen, zvăpăiata de fată, despre care cu greu ai fi putut crede că va alege medicina şi Gabriel intrat tot la A.S.E. dar la comerţ exterior, colegul a cărui inteligenţă îi determinase pe toţi din jurul lui să-l îndrăgească. Pentru unii însă, simpatia celor din jur este ca ceva firesc, ca ceva care ţi se cuvine, ca mai apoi, cu timpul, ea să devină o povară.  
  
Va avea să afle, de la Milica, sora Iuriei, că oricât o va căuta din priviri, printre studentele din Academie, pe cea care i-a sensibilizat, pentru prima oară şi ireversibil, sufletul, nu o va afla. Iuria, draga lui Iuria, măritată de curând, pentru el se afla, pentru todeauna, în spatele unei cortine de fier.  
  
Lipsit de entuziasm faţă de propri-i reuşită, nu a băgat de seamă lipsa acestuia şi la Erica. Ea una şi-a reamintit discuţia avută cu prietena ei Toloşica : „Nu crezi că acolo îşi va găsi o altă iubită, mă rog, o fată care să fie pe aceeaşi treaptă socială cu el ? Îţi spun eu, îşi va urmări în continuare interesul ; încă de pe acum este preocupat mai mult de situaţia financiară decât de tine ! ”  
  
*  
  
Lică l-a invitat, pentru o săptămână măcar, la el în Miercurea Ciuc unde fusese repartizat, ca stagiar, în urma absolvirii facultăţii. Nu şi-a luat încă examenul de diplomă, echivalent cu licenţa. Repartizarea pe posturile scoase vacante se face după criteriul mediilor şi rezultatelor obţinute în anii de facultate, nota de la lucrarea de diplomă având preponderenţă. Există însă, în paralel, o vorbă potrivit căreia repartizarea absolvenţilor de facultate se face în strânsă legătură cu mersul trenurilor. Cei foarte merituoşi, dacă nu doresc altfel, primesc repartiţie în localitatea din care plecă mai toate trenurile. Următorii sunt repartizaţi în localităţi în care opresc trenurile, apoi în localităţi prin care trece trenul şi cei din urmă în localităţi în care s-a auzit de tren ori în localităţi prea puţin dorite indiferent dacă trenul opreşte, trece sau nici măcar nu trece pe acolo.  
  
Albert a vrut, mai întâi, să decline oferta. Între ei existaseră deseori conflicte ce ar fi putut avea urmări dintre cele mai grave. Această stare a lucrurilor încetase, nu demult, după ce îl dovedise, în luptă dreaptă, pe Lică. De atunci nu mai îndrăznit să ridice mâna asupra lui. Albert încă îi purta ranchiună. Ceva se petrecuse între ei, ceva ce stăruia în mintea lui. În urma celor petrecute, atunci, a sărit cu cuţitul asupra ticălosului. A avut norocul ca, înainte să făptuiască ceea ce avea de gând să facă, să primească, de la acesta, o lovitură în plină bărbie. Câteva zile după aceea s-a hrănit doar cu lichide având dureri groaznice când încerca să-şi folosească mandibula. Atunci chiar că l-a urât! Cu atât mai mult cu cât Lică se purta, faţă de el, ca şi un frate mai mare, grijuliu. A ajuns la concluzia că atunci când urăşti pe cineva sau chiar dacă porţi numai supărare faţă de el, îţi faci singur rău. Te laşi ros de gânduri potrivnice ţie iar celuilalt puţin îi pasă. Trebuie doar să-i spui, verde în faţă, celui care merită, dacă ai cui spune, şi să uiţi totul sau doar să dai totul deoparte. Trebuie, ca mai întâi, să-ţi faci datoria faţă de tine. A primit o lecţie pe care nu va avea să o uite vreodată. Tocmai de aceea, în cele din urmă, a acceptat.  
  
*  
  
Oraşul Miercurea Ciuc are o mulţime de fete frumoase. Lică l-a avertizat pe Albert că pe oricare ar aborda-o ar putea fi iubita vreunui hocheist şi va putea avea parte de necazuri. Nu avea de gând să abordeze vreuna, pentru el Erica însemna totul. Acest sentiment îi crea o stare confortabilă, putând să perceapă comportamentul oricăreia, dincolo de frumuseţe. Frumuseţea femeilor, sau, în lipsa acesteia, comportamentul lor îndrăzneţ, reduc un bărbat, de cele mai mai multe ori, la rangul de nătâng. Bieţi bărbaţi,... bărbaţi adevăraţi !...  
  
Serile se desfăşurau aproape după acelaşi tipic. Mâncau când la un restaurant, când la un altul, şi orice întâlnire cu alţi stagiari cunoscuţi devenea zgomotoasă. Albert se bucura de fiecare dată când îl întâlneau pe avocatul Beleanu. Era doar jurist, dar se recomanda întodeauna drept avocat şi avea, într-adevăr, limbajul agresiv, porcos chiar, şi comportamentul unui avocat de talie mare. Expresia cea mai des uzitată de el era : „să mă scuipi în cur, de la doi milimetri ! . Era prima dată când Albert cunoştea un astfel de specimen. Ştia de la Mitru că avocaţii, în timpul procesului, se porcesc unul pe altul, se înjură, se scuipă, cei drept nu de la doi milimetri deşi ar trebui să li se impună, pentru a-şi stoarce clienţii de bani, ca mai apoi să meargă să ciocnească un pahar împreună. Seară de seară, cu rare excepţii, urma jocul de poker însoţit de consumul de alcool şi fum de ţigare „să-l tai cu cuţitul”. Liderul grupului era inginerul Rădulescu care urma să fie directorul unei noi uzine proiectată a se construi cel mai probabil în Gheorghieni. În vreme ce îşi fila cărţile primite la prima mână, între paharele sorbite şi rotocoale de fum slobozite, inginerul reamintea fiecăruia, din grup, postul de conducere în care îl va numi. Abia după un timp anume, Albert va înţelege semnificaţia expresiei „omul potrivit, la locul potrivit ! ”.  
  
*  
  
A fost vara lor. Dealtfe, ori de câte ori îi cuprindea dorul unul de celălalt şi asta se întâmpla mai mereu, îşi încheiau scrisiorile cu încurajarea : „dar lasă, că vine ea vara ! . Erica, nu numai că s-a mutat de la Panait dar, regăsindu-şi câteva colege de liceu, a fost invitată, ca ori de câte ori doreşte să vină în capitală, să vină să stea la ele. Fetele lucrau la fabrica de bere Griviţa aflată în vecinătatea Gării de Nord. Administraţia intreprinderii amenajase pentru ele, în mansarda unei clădiri, un spaţiu de cazare destul de încăpător. A acceptat cu mare bucurie. Putea să-şi vadă oricând iubitul fără să mai fie nevoită să dea ochi cu Mitru.  
  
Nu au nevoie de nimic mai mult decât să fie împreună. Fiecare, simţind prezenţa celuilalt, nevenindu-i să creadă că se întâmplă aşa ceva, fiecare având senzaţia că trăieşte un vis. „Ce bine-i cu tine !... a exclamat Erica atunci când se aflau pe una dintre numeroasele alei ale parcurilor colindate. „Ba este mai bine cu tine !... i-a şoptit Albert nelăsându-se mai prejos. „Ba cu tine !... . „Ba cu tine !... .„Ba cu tine !... . Cearta ar fi continuat la nesfârşit dacă nu ar fi redescoperit că este infinit mai bine atunci când se contopesc într-o îmbrăţişare şi un sărut; atât de bine încât şi după desprindere rămân amândoi, pentru o vreme, fără grai.  
  
Exista însă cineva care va avea să ajungă la capătul răbdării. Cineva care fusese total împotriva iubirii lor şi chiar reuşise să-i despartă pentru o vreme. Toloşica făcea parte din grupul de fete care o găzduiau pe Erica. La începutul uneia dintre întrevederi, de faţă cu Albert, a întrebat-o pe Erica cu o anume intonaţie în glas :  
  
- Ce mai face Jenica, ce mai ştii...  
  
Paloarea feţei Ericăi l-a determinat pe Albert să intervină zâmbind linişti :  
  
- Cred că te interesează ce mai face Jen şi nu Jenica !  
  
În vreme ce paloarea trecea asupra feţie interlocutoarei, Erica l-a privit cu recunoştinţă. Nu ar fi vrut, cu nici un chip, să poarte, faţă de el, o discuţie subversivă. Ca să dea de înţeles că subiectul eventualei conversaţii nu putea fi decât banal, a precizat :  
  
- Ştie dragă, Ştie totul !...  
  
Deşi avea pus un nod în gât, prietena, a continuat cu neruşinare :  
  
- Ei bine,... ce mai face ?!  
  
- Nu ştiu. L-am dat la spate !  
  
„Prietena a tăcut mâlc. Nu se aştepta nicipedeparte la un asemenea răspuns. Chipul ei a căpătat culori şi nuanţe trecătoare. Dacă cineva i-ar fi putut privi sufletul nu ar fi putut vedea decât un gri-cenuşiu care devine din ce în ce mai întunecat. Dacă ar fi putut privi în continuare ar fi putut vedea mocnind, ca într-un tăciune aparent stins, o flăcăruie prevestitoare. Cei doi îndrăgostiţi au avut vina de a simţi la unison coeziunea sufletescă, simţire devenită vizibilă celor prezenţi.  
  
Nonşalanţa, naivitatea, credulitatea, încrederea oarbă în sentimentele înălţătoare, dau miez iubirii. Fără de toate acestea iubirea nu există, iubirea nu poate fi decât fragilă. Atunci când trebuie să lupţi pentru iubire, ea devine o cauză pierdută orice s-ar spune, oricum ar fi prezentată în afara realităţii.  
  
*  
  
* *  
  
Referinţă Bibliografică:
XXII. ECOU RĂTĂCIT (ANTICAMERA ,,ÎNALTEI SOCIETĂȚI’’) / Adrian Lițu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2147, Anul VI, 16 noiembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adrian Lițu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Adrian Lițu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX ARTICOLE DE AUTOR

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!