CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Strofe > Timp >  




Autor: Adrian Botez         Ediţia nr. 2502 din 06 noiembrie 2017        Toate Articolele Autorului

Adrian BOTEZ - DE VORBA CU PLOAIA (POEME)

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
COMENTARII DIN MARGINEA PLOII  
 
comentez – din  
marginea ploii – fără a ţine cont că-s şi eu  
ploaie  
şiroaie  
de cuvinte - din ce în ce mai  
greoaie...  
 
ploaia – lup hămesit – cu botul  
trombon  
cântând: mă smulge m-aruncă din  
orişice loc şi  
mă lasă meditaţiei  
funebre : ambele – dar  
pe rând  
 
n-am nici ţigară – nici  
gând  
 
...noapte – buzunar secret – fără  
ţigări – al ploii: mă simt  
mult mai prost decât însăşi  
prostia oii  
 
„neamul nevoii...” – murmură îngheţat de  
statuile solitudinii - Eminescu – apoi elicopterele  
tornadei se prăvălesc – în spinarea  
pradei: toţi câţi suportă existenţa  
Everestului – plesnesc!  
 
...deci – pe mine - cel  
rămas fără gheb ori  
spinare – de nimic nu mă  
doare: îmi belesc – enorm  
fantomatic – doar  
ochii – ca eu pe mine să mă  
sperii – ca eu şi cu mine să  
facem faţă – socratic - acestei  
mizerii – acestei  
manifestaţii exhibiţioniste – a  
Prea (...mult prea...) Puternicului - care  
cască gura - ca  
fraierul - la multşiroindele  
bicicliste  
 
 
DRUMUL SPRE EMAUS  
 
„pe drumul de tristeţe – gând şi umilinţă  
pe drum de moarte şi de ne-ndurare  
aflarăm – din văzduh – Lumina-spre-Fiinţă  
văzurăm Pâinea cum se frânge spre mirare  
 
nu întrebăm – năuci – de Casă – ci noi credem  
ceruri de veste se deschid spre noi parfumuri  
ce ard acolo ca-ntr-o vatră – iar noi şedem  
privind minunea: Focul lămurit din fumuri”...  
 
...o – fluturii-n iubire să-mi scrie un alt trup  
iar stele văpăieze-mpreunări de gânduri  
contururile se topească în roìri de stup  
 
prin Lacrima-Cleştar să piară-n suflet tânguri...  
...şopteşte-mi – Criste – stih de şfichi – ca să tresar  
Drum fie-mi nu spre tulburi somnuri – ci spre Har!  
 
 
NOAPTE DE TOAMNĂ  
 
afară-i gaură enormă – trei schelete:  
„copaci” încă îşi spun – dar pe-ndelete  
în ochi – epilepsie înspumată  
mă-ndepărtează şi de mine – şi de zloată  
 
trăiesc o tragedie-n multe acte  
orb pretutindeni – fără Căi Galacte  
cresc buruieni – cresc umbrele de urs:  
ciudat că vântul încă nu m-a smuls  
 
în jungla-mi se încurc' meridiane  
habar nu am – dar mă dor mii de rane  
ţip în delir – dar nimeni nu-i pe-aproape  
 
ca să mă scuipe – ferm – drept între pleoape...  
...moartea s-apropie – sfioasă – de noptieră  
iar lampa-mi luminează înc-o slovă – înc-o sferă...  
 
 
BALADA LUI LUCIFER  
 
în savane chelesc leii  
fac scurt-circuit cu beii  
lăfăit pe cinci tipsii  
măcelăresc galaxii  
 
vino moarte – vino viaţă  
în piaţă arde-o paiaţă  
mă-ncovoi peste inìmă  
ca să-mi iasă iar de-o crimă  
 
alelei – acizii mei  
storşi de zei – umpluţi de zmei  
îmi fac casă-ntr-o idee  
din liră îmi fac femeie  
 
dar spre ziuă – lăutare  
lăutare cu samare  
scoate-mă pe coş spre lună  
căci îmi stă în gât o strună  
 
încă nu te chem – Lumină  
fiica mea curat deplină:  
telegarii fără splină  
răstignitu-m-au pe roate  
 
...mi-au străpuns şi tălpi – şi coate...  
 
mi-este bine - mi-este cald  
îmi recapăt iar Smarald:  
scris de vulturi – sunt un rege:  
...”la bufet Satan se drege”...  
 
„să trăieşti - Luciferică  
ai făcut iarăşi burtică  
să întorci slova-n hrisov  
Crist să fie iarăşi Iov...”  
 
...Lucifer cel trist – văpaie  
s-a născut tot între paie:  
Prinţul Alfa - Prinţ de Bezne  
cu gloata nu-i este lesne...  
 
 
EPOPEEA FIULUI DE DUMNEZEU,  
A FRATELUI DE DUMNEZEU  
ŞI A LUI ÎNSUŞI DUMNEZEU  
 
când m-am dus la  
Primărie – să solicit  
locuinţă – mi s-a spus că sunt  
Fiu de Dumnezeu – şi că – deci – am  
repartizată casă (sau loc de...) – pe undeva – printr-un  
cartier din rai – numai să mă  
interesez...  
 
apoi – când am solicitat  
pensie (...după o  
viaţă întreagă de  
trudă – din poartă în poartă...) – mi s-a  
adus la cunoştinţă că sunt  
Frate de Dumnezeu – şi că – deci – n-am de ce  
să-mi mai număr anii – ci  
„valea de pe-aici – că te ia mama dracului cu  
făraşul...” – n-am înţeles eu prea bine cine anume  
trebuia să execute această  
gingaşă operaţiune – dar nici nu  
ţineam cine ştie ce  
să aflu...  
 
când hoinăream – zdrenţăros şi  
abătut – pe  
stradă – cu buzunarele rupte fluturând şi  
crăpând de foame – s-a apropiat  
grăbit – de mine – un domn poliţist – şi mi-a spus că  
locul meu nu-i printre oamenii cu bani şi  
înţoliţi – ci numai printre  
sfinţi („grijania mă-tii”) - m-a luat zdravăn de umăr şi mi-a spus cu  
binişorul („anafura şi cristelniţa mă-tii”) – că-s  
„Însăşi” (...pasămite - un soi de  
Dumnezeoaică...) - „Însăşi” Dumnezeu (...aşa – unul mai  
scăpătat – un Dumnezeu -...”Însăşi”... - mai de  
mâna a doua... – ...ca să nu mă ia oamenii  
la ochiu şi să se dea la mine...) – şi să fac bine să  
nu-i împiedic pe cei  
„nesfinţi şi nedumnezeiţi” - ca mine (adică  
ăştia ce merg pe  
stradă acum... – ...voia el să zică, în  
traducere...) – să nu-i împiedic (zice el  
cam burzuluit - ...domnul poliţist – care va să  
zică) - să nu-i împiedic pe  
nesfinţiţii ăştia – „grozav de  
onorabili şi  
de toată stima” – nu ca mine (tot domnul  
poliţist zicea...) - să nu-i împiedic - zice - ca să  
mă-nghiontească („'tu-ţi evanghelia  
mă-tii”) - şi că-i cazul să mă  
mai duc pe-acasă – pe la domiciliul meu (unde-o  
mai fi şi ăsta...) – nu care cumva să fi uitat  
vreunul că-s Fiu de  
Dumnezeu - şi Frate  
de Dumnezeu – şi-s chiar  
„Însăşi” Dumnezeu – şi să-mi fi spart casa – iar dacă  
ăla CU SPARTUL casei nu-şi va fi făcut  
meseria şi nu mi-a SPART casa (cu tot ce  
are... – ...aş fi şi eu grozav de curios  
CE...) – atunci el  
domnul cel aşa de  
poliţist – e nevoit (prin compensaţie – se pare...) să-şi facă  
munca („crucea mă-tii”) – adică  
să-mi SPARGĂ (...el – cu mâna lui!)  
maxilarul (...sfântul meu  
maxilar...) – ...dar asta cu  
maxilarul - doar  
aşa - ca să-mi amintească – să-mi pună o  
ştampilă ceva – o ştampilă care să-mi confirme  
oficial - puterile mele  
„nemărginite” (adică – pe  
ghicite - pe-un fund de  
ciur - să devin – din  
A-BĂTUT –  
BĂTUT...simplu ca bonjour...)  
 
aşa că – auzind eu toate aceste sfinte  
evanghelii atât de curat  
poliţiste (cu  
addendele lor sacralo-mârâite  
cu tot...şi cu  
toate topos-urile cristice-mplinite - impecabil  
numite – „la marele fix”  
nimerite...!) - îmi iau eu („binişor” – ca şi un  
domn poliţist...) la  
spinare – puterea mea cea atâta de  
mare (de fapt – se zice: „nemărginită”...) – şi  
cam tăcut (...de fapt - într-o tăcere  
fără cusur...!) – m-am făcut  
nevăzut – din  
ochii oamenilor (...nu le fie de  
deochi – lor – neputernicilor şi  
nesfinţilor ca mine - dar  
straniilor...teribil  
belicomanilor...)  
 
asta nu-nseamnă că  
dacă mă feresc de  
oameni – nu-mi păstrez – intacte şi  
bine ascunse (...nearătate  
nimănui... – că nu mai  
vreau s-o mai – Doamne fereşte! -  
păţesc...pătimesc...na! – c-am dat în  
stilul...poliţist!) – ...da – îmi păstrez  
intacte - sfintele mele  
puteri...ce-mi cam  
prisosesc...  
 
deci eu rămân – ca-n memorie oricui să-i  
tot rămâie - şi să se  
ştie: Fiu de Dumnezeu – Frate de  
Dumnezeu - şi – pe deasupra (foarte - teribil de  
periculos!) – „Însăşi” ...Însuşi Dumnezeu...”nemărginită  
putere”... – ...de fapt  
un biet  
caraghios – amăgit cu – cică (vorbă să  
fie!) „un strop de  
‚miere”...de unde atâta  
miere – dintr-atâta  
fiere?  
 
...nu prea ştiu ce să fac cu  
zdrăngănelele astea aşa de  
forţoase şi  
belicoase (care-mi dau numai  
mie la oase...): se pare că tocmai de  
asta mi-a mai rămas un  
ciot de viaţă (mizeră...) – ...mi-au rămas  
ca o senilă  
arteră - ca să mă  
gândesc bine (...cu moartea în  
bandulieră!) – ce să fac cu  
sus-zisele – meritorii (nici vorbă!) însemne ale  
puterii („nemărginite” şi...pe margini...cam  
roase şi  
ruginite...însemnele astea – care va să  
zică...) -  
decoraţii – cu care (bălăngănind-o insistent şi  
tare – pe fiecare!) - mă opresc să  
cerşesc – la  
metrou – în orişice  
staţii...  
 
...şi se vede că Lui  
Dumnezeu – băiat bun – nu-i prea pasă de toate  
titlurile astea de nemurărie - a mea  
cu El - titluri  
demente (...pentru că eu nu-s borfaş - nu poţi să  
pretinzi că-s de mine  
ciordite ori  
pe şest furate – ca nişte rufe de pe  
sârmă – uscate...nu vezi că - din partea mea - -s total  
inocente? - ...dar şi-au băgat aici  
Coada de Topor – Cel Rău şi Cel  
Batjocoritor...) – ...îţi zic astea toate – pentru că Îl  
văd pe Preasfântul – tot mai des - la  
metrou (frumos şi înţolit – ca un  
bibelou! – ...după ce-l cunosc? - după costumul Lui cel  
veşnic - în vergi ori pătrăţele - dar total  
nou...) – ...şi ce crezi că face Preabunul? – îmi  
strecoară - -n pălăria pusă la  
picioarele mele (îmi strecoară  
pe ascuns – pe  
„neve”...păi da, că...„e tot mai  
grele”!) – câte-un  
pitac – ca să  
tac...  
 
pesemne - e un soi de  
„mită cerească” – pentru că-L mai scap şi eu (cu deruta şi  
confuzia asta a  
preaînaltei – supremei  
sfinţenii) – ...Îl mai scap de  
„însăşi”... umflaţii  
milogi  
pintenogi - cei  
oficiali - autoscripţi şi  
teribil de bine  
înfipţi! – ...da - îl mai scap  
de unii...  
...adică – ce mai! - de mai toţi  
proştii şi  
nebunii...!  
 
 
SONET AL BIETULUI POET  
 
mult te-ai zbuciumat – mult te-ai frământat  
lumea asta toată ţi-a fost un oftat  
duhuri te-au mânat – vis te-a sugrumat  
ai ajuns acuma la capăt de-olat  
 
şi nimica-n viaţă n-ai agonisit  
lacrima-n Hristosu-ţi – rouă s-a oprit  
scris-ai rugăciune şi potir de floare:  
amândouă scrisuri – sânge de răcoare  
 
ca izvor bătut-ai stânci şi pietre-n noapte  
doar pe Maica Sfântă o auzi în şoapte  
te-a albit pe culme traiul cu zadar  
 
ai ars multe candeli – câte oare-n har?  
...ai ajuns la ceruri – nodu-n gât se pună:  
nu mai ai lăută – nu mai ai nici strună...  
 
 
NE-CAPODOPERA LUI DUMNEZEU  
 
Mărite Doamne – capodopera Ta-s munţii  
pădurile – păsările şi florile  
şi-n toată noaptea – privighetorile:  
aceştia-Ţi ajung – nesmintit – dimineaţa - în dreptul frunţii  
 
nu omul – făptură târzie şi-obraznică  
ne-darnică - şi cu înfăptuirile Tale - groaznică  
sanchìu – fudul degeaba şi mereu pus pe harţă  
făptură de ceaţă – ce nimic - niciodată - nu-nvaţă  
 
arătare – ce-o scăpaşi din poalele Tale de cer – într-o marţă...  
...şi numai o clipă devine senin – când îi şopteşti  
că de mult s-a-nserat – că el nu-i şi Tu eşti  
 
îi şopteşti – chiar lui – la urechea de-ncăpăţânare:  
bine-i ca toată făptura din ceas - să se fi liniştit – acum - la culcare...  
...dar Tu ştii dinainte: omu-i mic la suflet – doar la prostie e mare...  
 
 
CU FRUNZA ODATĂ  
 
cu frunza odată – a căzut – din Pomul Lumii - şi sufletul meu  
cu frunza deodată – l-om vedea – curând - pe Dumnezeu  
-„ce faceţi – hoinarilor?” – va-ntreba El blând  
...eu şi frunza – sfioşi – L-om privi când şi când...  
 
e curăţenie mare-n ceruri – toţi îngerii au măturat  
eu şi frunza – dac-am avut cândva nume – l-am uitat...  
umbre de frunze şi umbre de suflete tot sosesc  
dar sub ochii Preabunului – se luminează şi liniştesc  
 
-„de ce tăceţi?” – insistă El să ne simţim în larg şi bine  
-„aici e casa Mea cea din veci – şi e plină de rime  
scrieţi cu umbrele voastre poeme – sau o epopee...  
 
numai să nu fie vorba despre Vis ori Femeie...!”  
...pe-aici lumina-i gratis şi nu se stinge nicicând  
iar noi scriem pe parfumul corolelor – surâzând şi pe rând...  
 
 
NERĂBDARE  
 
karma mea-i să fiu dobitoc o viaţă  
nicicând s-osebesc traiul meu – de piaţă...  
făcui compromis pân' şi cu amibe:  
le-am dat zurgălăi – mi se-ntorc diatribe!  
 
de m-oi re-ncarna într-un prost mai mare  
şi nu voi primi dreptul de-a fi floare  
rog să se sisteze „buddhe” şi „nirvana”:  
pe tigri-i asmut să-mi „rezolve” rana...  
 
să fii buzunar - gol şi-ntors pe dos  
e-un sadism scârbavnic – de boz păcătos...  
de mine se scarpin' porcii – mii! – râioşi  
 
ca de stâlpul cosmic:...zei răutăcioşi...  
...nu mai rabd – Părinte din Aeroplan:  
scoate-mă degrabă din cerescu-Ţi plan!  
 
 
DOINĂ  
In memoriam Eugen EVU  
(„fratrele” meu – unicul!)  
 
n-o chem – n-o chem pe cea lină  
dar m-ar uşura să vină  
să vină pe flori de rouă  
să dăm lumea pe din două...  
să vină cu ploile  
plece cu zăpezile...  
 
să vină pe izvoraşe  
pe câmpuri şi pe imaşe  
că lumea-i tot mai golaşe...  
şi să vină pe lumină  
să nu fie vreo pricină  
şi să vie făr' de coasă  
căci lumea-i totuşi frumoasă...  
 
frunză verde şi ucisă  
i-am lăsat uşa deschisă  
şi am uns uşii uşorul  
să mă ia cu binişorul  
să nu-mi afle pruncuşorul...  
 
şi iar frunză de aramă  
să vină şi c-o năframă  
să m-adoarmă pe sub flori  
să mă poarte pe sub nori...  
 
că nu-i bai de casă goală  
mâne lumea iar se scoală...  
poate că vrun ucenic  
s-o-ntreba de ce-i nimic  
poate că vrun baci de sus  
să se mire el că nu-s...  
 
norii-or curge tot aşa  
nici vântul n-o adăsta...  
...poate greierul din sobă  
să-mi scrie-n cenuşi vreo vorbă  
...dar cin' să cetească vorba?  
năruitu-s-a şi soba  
cenuşa s-a spulberat  
apele o au luat  
şi au dus-o-n jos de munţi  
s-o treacă prin frunţi şi nunţi...  
 
şi frunza s-a risipit  
am plecat – n-am mai venit...  
 
lună – soare – şi tu lume  
n-aţi pierdut măcar şi-un nume:  
nu vă fie cu bănat  
o pasăre a zburat  
din arţar tocmai în nori:  
va fi mâne – vor fi zori...  
 
doar e toamnă pe pământ:  
se duc cocorii pe vânt...  
...nadaina şi nadaina  
numa-n cer s-a stins o stea...  
nadaina şi nadaina  
întrebaţi de turma mea  
poa' să ştie ea ceva:  
c-au bătut az' noapte grindeni  
iar eu eram pretutindeni...  
 
 
ÎN PALATUL CU BROBOANE  
 
în palatul cu broboane saltă nebunia  
dar copacii-şi văd amarul (mulţi – copilăria...)  
în palatul cu broboane – frică fără nume  
oarbe duhuri căinează – „lume şi iar lume”...  
 
noaptea – pân' şi toamna crede că-i împărăteasă  
dar supuşii fără frunze-i mor sub ploaia deasă  
iar sudori îngheaţă-n streşini – teroare visată  
e pustie şi cetatea – înecată-n zloată  
 
toamna şi-a tocmit - prin ceţuri - meşteri buni - geamgiii  
facă geamuri colorate – în coasta urgiei...  
neamuri mii de păsări-îngeri dispar în Nirvana  
 
au rămas ciorile iernii de-mi hrănesc prigoana...  
...cârâit-ai cârâit – sfânt hoinar de-altare  
însă iată ţi-a sosit ceasul de-nălţare...  
 
 
CÂNTECUL – CÂNTECUL – SALVAŢI CÂNTECUL  
 
cântecul – cântecul – salvaţi cântecul  
nu vă mai gâdilaţi atât pântecul!  
cu-incendii celeste v-aştept la intrare:  
intraţi pe culoarul dintre stele şi mare!  
 
stih după stih – o marèe poemă  
salvaţi reîntoarcerea-n zarea boemă!  
stih după stih – epopei nemurite  
vă fie arhangheli feriţi de ispite...  
 
e un cânt tot ce mişcă – de la crug la zeiţă!  
îndrăzniţi şi cântaţi în imensa dorinţă!  
un cosmos întreg vă aşteaptă cântarea  
 
care-nvie pădurea – -aducând liberarea...  
...vor veni după flautul – dezvelit dintre iele  
amintiri – fulgerări – toate vieţile mele...  
---------------------------  
Adrian BOTEZ  
Adjud, Vrancea  
noiembrie 2017  
Referinţă Bibliografică:
Adrian BOTEZ - DE VORBA CU PLOAIA (POEME) / Adrian Botez : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2502, Anul VII, 06 noiembrie 2017.

Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Adrian Botez : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Adrian Botez
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!