CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Poeme > Duiosie >  




Autor: Adina Dumitrescu         Ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016        Toate Articolele Autorului

Adina DUMITRESCU - POEME DE SFÂRŞIT DE AN

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CE CAUTĂ  
 
Oare ce caută zâmbetul de  
gloată, circ sau bun simţ lipsă  
în clisa pâinii coapte din casa  
florilor? Printr-o pată îmi pot  
şterge imaginea de alb, verdele  
cânepii la dospit fuiorul  
întregitor, al fiorului risipit  
de viaţă. Îmi fac dorinţă dintr-o  
poză voalată, tocmai în clipa cu  
bătaia gongului, osana fiinţelor  
bune, perfecţioniste,  
ale malului stâng.  
Cabiria, cântă şanţul de bocetul tău,  
ascultă scâncetul căţelului după proscris!  
Mai am ceva interzis de zis?  
Da, prea multe pete negre  
puse să-mi ascundă gânduri albe,  
prea multe lucruri perfecte,  
tăiate impulsuri, prea multe dări  
la o parte, tăiate ca la cartea de etică.  
Bulboana mi se face vârtej, mă înec  
în ea, mă înghite, merg în jos cu  
regretul refuzului inumanului,  
singură mi-am fost inamicul  
corpului, aşteaptă-mă  
dacă poţi pe fundul oceanului,  
prinde-mă, scoate-mă  
vârtejului, târăşte-mă  
în Grand Canaria, taie-mi  
amocul, dă-l binelui înjumătăţit  
răului dacă nu-i prea târziu,  
plimbă-mă printre flori carnivore,  
ia-mi putinţa trăirii în  
rochia imaculată singură,  
spune-mi că şi tu eşti o pată  
nearătată, întoarce-mă  
într-un An Nou, un amalgam  
între ce am făcut bun şi ce trebuia  
să fac vieţuind, păcătuind.  
De Revelion, arată-mă din cenuşie,  
neagră, ninge-mă zgură prezentului  
maculat, timpului instaurat…  
 

RENAŞTERE
 
 
- Ei, acum, asta la primăvară!  
- Ştiu, dar, să zicem...  
- Să zicem, spune, ce te paşte?  
- Să zicem că am o grădină bătrână  
şi-n ea un măr creţesc la fel de  
bătrân. M-am tot întrebat,  
dacă pe măr îl iubesc  
ce să fac, cum să fac să-l  
întineresc?  
- Dă cumva semne?  
- Nu dă, Doamne fereşte să  
ajungă la aşa ceva, întreb mereu  
grădina şi nimeni nu-mi spune.  
- Prima soluţie şi după mine,  
ar fi cel mai bine să mă asculţi,  
e o tăiere zdravănă de  
întinerire.  
- O, nu, să n-aud de tăiere, taie unii  
porcul, coada câinelui,  
înţelesul cuvântului, capul!  
-Atunci, fă-i o altoire!  
- Aha, m-am gândit şi eu  
mai mereu, dar m-am temut  
de urmare şi-ţi spun de ce:  
altoiul trebuie să fie tânăr  
altfel nu merge altoirea nici  
în ochi, nici în T, nici cap  
în cap.  
- Exact, exact!  
- Am să-l altoiesc, prea  
îl iubesc, am şi spus odată  
că-i deschis ţarcul de mânze  
cu nări dilatate, în loc să mă  
înţeleagă măcar pe jumătate,  
a luat-o anapoda, dar îmi fac  
„mea” că prea-mi umple  
grădina şi merele-s bune,  
minune!  
 
 
SONATA LUMII CU INSTRUMENTE DEZACORDATE  
 
când în marginea de pădure nu dănţuieşte aer frânt şi-ntrupat iar în triluri,  
în şoapte când e fuga mistreţilor mai săracă în tropote decât vocea gonacilor  
când gâtul privighetorii se ascunde pe fundul cuibarului  
şi răgacea are cleştii pliaţi lângă ramuri uscate trecute  
iar din zare se-aude bubuit şi se vede doar fulgerul despicând vârful de brad  
când poiana-i umbrită de norul cu ploaia cu praful  
şi cu lipsa arcuşului în acordare de greier  
când ca marea e lacul petrecut de stihia de valuri fără bras  
de broscoi-despicare de aer  
fără tremur d-elitră unduire de şarpe peste frunză de nufăr  
când pe mirişte macul îşi pierde petala mestecând-o ciulinii de mov şi albastru  
şi de praf şi de fir cenuşiu ce-a picat de pe oaia cu mielul alături  
când se-ascunde pescăruşul sub mal  
pe sub corp de stabilopod tot cu ochi pe pontonu-n mişcare de val  
când se-nalţă acesta cât casa pe tălpici care muşcă din plajă-un castel de nisip risipit răsucit şi urcat coborât şi pleznit de alt val ce-l aduce-napoi  
şi-n cochilii golite de midii l-aşază  
când alunecă dealul de sus de pe coamă pe casă şi pe văi de torente săpate  
când plângându-şi din sevă cad retezaţi brazi peste boabele roşii de fragi  
peste frunzele verzi şi uscate când stăpână-i furtuna  
când stăpână-i tornada cu fir alb răsucit cum e miţa de lână de oaie pe fus  
melodia se desface în sunete grave nebune şi te-ntunecă norul  
şi te-ameninţă cerul când se ceartă căţeii pe ţâţa de lapte golită  
şi se-ncalecă loc să apuce  
mai aproape de pielea fierbinte-a căţelei numai piele şi os  
când se-ascunde porumbelul rotat cu cap alb sub aripă  
sau degeaba îşi cată cu ciocul penajul ce-i acoperă sternul  
când te scuipă pisica şi-şi găseşte loc în ungher  
şi cu coada făcută covrig se acoperă ea şi culcuşul  
când se ceartă vecinii pe mejdina împărţită de ani de hârtii  
şi de panglica de ruletă  
când pluteşte veninul între fraţii de-o mamă de-o prispă  
când pe stradă se plimbă cuţitul ascuţit în afara cămăşii  
când străbate desculţă aleea ţâfna de orice din nimic  
când poetului noaptea pe lună îi e frig de sonată  
şi fugite-s ascunse şi rima şi muza  
când la marginea drumului se încearcă-n zadar dezghiocarea din fiare  
şi-n afară de piste se tot cată cutiile negre printre giulgiuri şi fumuri  
când se uită vorbirea trecută legea apărând parapete  
focuri pale sau vii când se-aprind peste lumi  
se-nteţesc se înalţă se întind pe ţinut de legende  
când îţi aperi în gând fapta bună şi-ţi bagi capu-între umeri numărând la mătănii  
când dreptatea nu-şi găseşte nici acul nici locul nici omul  
când se-ncuie sipetul cel de azi ca şi cel din poveste  
când veninul lipeşte fişicul bancnotelor puse bine pentru zile mai negre  
când se uită-nţelegeri şi răsar noi pretenţii  
când nu ştii de apare sau nu curcubeul după ploaia cu stropii de sânge  
când spre cer în plutire vezi pian răsturnat cu piciorul cu coada pe sus  
ciocănel rămânându-i captiv corzii-ntinse a registrului grav  
gravitând după el tot pământul pe-un bănuţ apărat doar de puşcă  
s-a pierdut s-a uitat acordajul  
şi-ţi astupi din urechi băgând capu-între umeri murmurând rugăciuni  
imn închini spre iertare  
imn te leagă de imn psalmi acoperă stâlpi într-o mare de-mpreunare  
voci angelice aşteptând din eter acordaj de pian  
în sonată acordaj dintre lume şi stare  
-----------------------  
Adina DUMITRESCU  
Râmnicu Vâlcea  
31 decembrie 2016  
Referinţă Bibliografică:
Adina DUMITRESCU - POEME DE SFÂRŞIT DE AN / Adina Dumitrescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2192, Anul VI, 31 decembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adina Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Adina Dumitrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!