CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE PROZĂ


Acasa > Strofe > Introspectie >  




Autor: Adina Dumitrescu         Ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016        Toate Articolele Autorului

Adina DUMITRESCU - DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI)

 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
AMNAR UITAT  
 
Motto:  
„Aţi terminat cu râsul?”  
Charles Kingsley - (Alton Locke)  
 
Era într-una din zilele acelea,  
cu ceaţa, de s-o tai cu cuţitul.  
Se auzeau voci nemulţumite de trafic  
ale obligaţilor să conducă,  
ale bătrânelor pieţii şi pantofii târşiţi  
ai purtătorilor ce s-ar mai fi culcuşit pe sub pilote  
în loc să se scoale şi să meargă la şcoală ori grădiniţă.  
Pe mine ceaţa nu mă deranja, chiar puteam spune,  
că pe undeva o aşteptam. Intrată în ea,  
cum nu vedeam nici la doi paşi de eram în stradă,  
nici pe fereastră de eram în casă,  
automat îmi studiam conturul.  
Nimic nu-mi era mai aproape în aria vizuală.  
Nu rămâneam niciodată pe linia exteriorului meu,  
ci tot pătrundeam, de parcă tot căutam, ceva.  
Şi cum să nu caut? Veşnic fiecare are  
câte ceva de căutat, numai cu găsitul  
era ceva muuuult mai complicat.  
Căutam două lucruri, să mă înţeleg  
definindu-mă într-un fel,  
că-mi tot spuneam că-s mai altfel  
decât restul lumii, că-mi lipseşte ceva,  
dacă nu chiar o doagă, iar al doilea era,  
să-mi caut stilul. Dădusem iama-n toate!  
Ajunsesem să recunosc scrisul mort de cel viu,  
mă pretindeam vie, dar ştiam de la prima  
ochire pe-o pagină, cine tara-tara de doi bani jumătate,  
de-amorul artei cum s-ar spune,  
rotind mii de cuvinte,  
astfel încât prin aiureală de cap, să-ţi pună  
căpăstrul şi să pară scrisul viu.  
Scarabeu în pustiu.  
Să nu mă întrebe acum cineva ce-i acela  
scris viu. Viu adică viu şi cu asta, gata!  
Viu, viu, dar în ce stil?  
Ce stil ar fi mai penetrant şi mai ales  
instructiv, adică să şi ducă la ceva,  
ca-n retortă. La o reacţie din partea cititorului!?  
Ca vrejul de fasole făceam volute în jurul tuturor stilurilor.  
Dar tematica? Acelaşi lucru, cu toate că  
mă feream de şabloane, dar mai greşeam.  
Trece toată lumea prin scris şi prin viaţă, prin mode.  
Fusese moda cu chinurile dinainte de revoluţie,  
toţi hop în ea, fusese a monografiilor, hop,  
fusese a chinurilor deţinuţilor politici, hop,  
fusese a naţionalismului mascat în iubire de ţară,  
hop, hop, hop, fusese a sfinţilor şi teozofilor, hop, hop  
şi din hop în hop îmi dădusem seama  
că trebuie făcut neapărat ceva.  
Am luat buretele şi am început să şterg.  
Intrasem, cum s-ar spune semiotic, în deconstrucţie.  
Bine, bine, dărâmi, dar ce? Opreşti ceva, dar ce?  
Se dărâmă tot, nu se opreşte nimic?  
Zero şi apoi de la zero! Reconstrucţie, dar în ce fel?  
Am ieşit din deconstrucţie? Ies acum, minten,  
mai am câteva lucruri de uitat.  
Şi-ncep la voia întâmplării, încep cu amnarul.  
Trebuie să scap de amnar! Scânteie fără amnar?  
Categoric, că doar nu numai cu amnarul  
se producea ce se producea!  
Zis şi făcut, uit amnarul, încerc să-mi uit  
amarul, uit voit de tot şi de toate,  
mă înscriu pe poteca descendentă,  
închid ochii şi aştept finişul, ca să mă scutur de praf,  
să-mi cârpesc pe piele ce am de cârpit ca să-ncep,  
nu-i aşa, reconstrucţia de la zero.  
Şi curat şi murdar, n-am ce zice,  
mă scutur, mă scutur, dar s-o putea?  
Încercarea moarte n-are! Pare scris râs cu plâns,  
dar mai mult cu plâns.  
Păi cum altfel, când eu tot la vale, tot la vale,  
dar nu pe tălpici, ci de-a berbeleacul?  
Adică tot hop, hop, hop, că-i tare capul,  
eu făcută covrig şi când îi venea rândul pe pantă, trosc!.  
Şi mă apuc iar de scris. Pun întâi sclipici noii scriituri,  
las la o parte muze şi zei-zeiţe, formez un nucleu  
dintr-un eu veşnic şi biruitor,  
îl înconjur cu un cor pe o singură voce sfâşietoare,  
şterg ce şi ce să dau oarecare patină,  
aprind flashurile în rogvaiv numai pe planşeu,  
plafon gri lăptos din care coboară fumuri,  
aduc mobilă, dicţionare şi travel-photo să le pun  
să vorbească prin scrisu-mi, aleatoriu.  
Din primul moment corul se aude ca gramofonul stricat,  
uitasem că înaintaşul meu într-ale schimbării, John Cage  
mutase între timp accentul corului  
antic din cor în om şi instrument,  
luând cu el şi sacul tragismului famen.  
Sau poate feminist. (Dânsa dixit).  
Fumul din plafon cade ceaţă pe nucleu-eu,  
pe recuzită, tuşim iritativ, dar dau la citit.  
„Nu înţeleg nimic. Mută ştacheta. Mai jos.  
- Dosul acoperit sau cum m-a făcut mama?  
- Cum vrei mata, şi-om mânca!”  
Îţi dau foc – strig! - Nu vezi că sunt de abia  
la începutul reconstrucţiei? Şi dau să aprind bricheta…  
ea nimic, doar clik, la toate apăsările…  
îmi strig în sân – la omul sărac nici boii nu trag!  
Iar pentru sfătuitor – un amnar, laptopul meu pentru un amnar!  
Adică să aduc în discuţie amnarul? La vremuri noi…  
Da, la vremuri noi, tot noi! Ei, John Cage, John Cage,  
scripcă, scripcă, dar ai avut şi puţintică dreptate,  
scrisul nu e proces, ci-n primul rând e scânteie…  
scânteia talentului! Dar cine poate spune despre el că o are?  
Cum cine? Culegătorul, spărgătorul de pietre,  
mânuitorul amnarului! – Mă-nscriu la martiriu!  
 
 
SÂNZIANA FATA FLOARE  
 
prin poiană hat şi soare, galben pată de  
culoare peste floare, uite-un fir de sânziană,  
fir de aţă înflorită, zăpăcită de cicoare  
şi de rose colorate, graţii grase  
şi frumoase, bibilite.  
agăţată e de-un spin. agăţată-agăţată,  
dar străpunsă până-n cambiu dacă facem  
calambur cu stejarul lemn şi aer, cerc  
pe cerc pe inimă. pe cărare sânziana  
fir căzut din mândră floare  
dă să-şi sprijine un cot, ia, o frunză  
dintr-un nod, să ajungă la surate, coroniţă  
de fetiţă ce va fi zburată-n şită,  
căciuliţă de noroc, lângă coşul coşar lipsă  
că e vară şi-i potop sau e vară şi e smog,  
fierbinţeala frunţilor de plecarea minţilor.  
chin şi zbatere şerpească vindecare iască  
fag agăţată de cârlig, bade pălărie nouă  
de sub rouă.  
se târâse doar pe burtă, în decubitus ventral,  
să nu credeţi despre mine că axonu-mi nu-i  
centrat sau plecat din neuron.  
în decubitus dorsal, deci întoarsă magistral  
sânziana ochi rămase peste rosele bazale,  
mici plăpânde-amiroasne, nefăcute pe tăiate  
mari artiste-n stand de rose curcubeu  
cu stea în frunte. se-ntremă din boare  
dulce de sub tufă-nobilată şi ajunse  
printre fete, simple şi îmbujorate,  
la-mpletit coroană-casă, zburătoare,  
zburător salvat de boare,  
pentru zi de sărbătoare…  
 
 
CADRIL  
 
iarna înainta prea repede pentru  
mine prea departe mi se părea drumul  
înapoi o lamă ascuţită siroco sau zefir încins  
îmi tăia faţa alerga peste lespede  
făcea rotocoale ultimele note din cimpoi  
cădeau fără aer se aşternea deasupra ţipând  
o trompetă sfâşietoare prelungă umbre îşi  
îndreptau spatele de pe pietre păşind peste  
morminte acoperite de magmă strângându-se  
spre circ în agora pentru ultimul bal umbra cu fireturi  
de mareşal bătea săgeata sarbacanei arma  
doamnei cernite de trei ori orbi şi-alegeau  
perechile ascuţindu-şi urechile după  
şuierul respiraţiei partenerului nu  
încetase trompeta m-am aruncat în grămada  
de zdrenţe aveam doar masca şi o jupă  
de colombină o şuviţă de păr sur prins  
într-o clamă prin decolteu mi se vedea  
trecerea speranţei în aramă-nverzită  
pe margini aveam buze cenuşii un condur  
pierdut o mână albastră întinsă ce mi-a  
fost prinsă de o gheară ştiam reverenţa  
din memoria şuviţei sure numărul  
paşilor după contrapunctul condurului  
la schimbarea perechilor mi-am lungit  
arcul din gât şi-am ştiut că-mi schimbasem  
perechea locul ghearei fiind luat de o mână  
uscată descărnată albastră era o umbră cu  
buzele cenuşii cu o şuviţă sură de păr la  
reverul fracului tablă de şah o arlechino mi-am  
spus în gând ce cauţi aici în timpul  
acesta pierdut cine să râdă şi cine să  
plângă dintre umbrele surde şi oarbe  
tac paşii ne duc în aceeaşi cadenţă  
la reverenţă plecăm frunţile pe jos  
peste roca încinsă de undeva apăruse  
un fir de izvor limpede prinzându-ne  
picioarele în două bucle le-am urmărit  
se înnodaseră ca o fundă de cleştar  
apoi din două un singur pârâu fugind  
purtând deasupra un spic de grâu va ajunge  
la râu ne-ntrebam fără să ne răspundem fără  
să schimbăm partenerul o reverenţă un fir de  
aţă umil condus de un fir de izvor urca lin înspre cer  
în cadril  
 
 
CĂUTARE  
 
te văd ţânc  
ba eşti miel  
ba eşti ied  
bâjbâind după sfârc  
căutând apucând  
apă vie prefăcută în  
năvalnică inimă  
pâine unsă cu miere  
suflet tainic picând  
bob de rouă curată  
bob de plumb şi de  
smoală şi zăbavă în  
bob şi speranţă în  
rugă şi drum  
printre spini  
ori în cercuri  
săgeată ce zvâcneşti  
înspre cer te văd deal  
aşezat peste vale  
cu colnicele coaste  
prinse şanţ peste  
care iarbă verde  
răsare urmăresc  
din privire drum  
săpat de intrare  
drum săpat de ieşire  
pătrundere-n spice  
ce-s mărunt măcinate  
rumenite de coapte  
se despart cărări două  
doi colaci bobonaţi  
ce zvâcnesc omenesc  
tic ascuns de lăute  
rezemate de pulpe  
îmi apropii doar palme  
să te văd să te simt  
să mă plec să te-ating  
mă plimb, fulg pe bob  
un bârlog de-nfrăţit  
pe polog margini lungi  
psoaşi dungi porţi de  
strungă s-ajungă minutar  
în cuibar inelar circular  
rotocol aştrilor luminiţe  
pocnite scânteiere  
pe piele peri cărunţi  
punţi pe umeri revin  
degete mişc rotocol  
în sensul acelor de ceasornic  
perpetuum mobile  
în rotire de aştri scrâşnete  
interioare la atingere  
între spate  
dealuri lungi  
fire de păr pe ceafă  
se strâng ceară de albine  
culcuş şaua umerilor  
nu las nimic frigului  
acoperindu-ţi spatele  
până-n brâu omoplaţii  
supuşi rozelor fragede  
crăpate drese din  
busuioc sau  
frunză de salcie  
şi mă scutur  
să-şi lase pe tine  
întreagă aroma grădina  
din mijlocul verii  
sunt altoi tai  
ochiuri lăstari  
lângă tine să crească  
de la mijloc în jos  
şi aud sunând  
coarne de berbeci  
de cerbi boncănit  
dansează iele naiade  
lebede diferit colorate pe  
lacul lumilor  
sunt în afara  
universurilor omeneşti  
cunoscute sunt lipită  
crescută din tine  
pe sus pe cer  
imponderabilitate  
----------------------------  
Adina DUMITRESCU  
Râmnicu-Vâlcea  
7 noiembrie 2016  
----------------------------  
DUMITRESCU Adina, născută la 1 decembrie 1944 în comuna Grădiştea din judeţul Vâlcea. Absolventă a Liceului „Mircea cel Bătrân” Între anii 1963-1966 a urmat cursurile Facultăţii de Agronomie Craiova, iar între 1967-1972, cursurile Facultăţii de Biologie ale Universităţii din Bucureşti. Romane publicate (în ediţii restrânse); „Caruselul intenţiilor” editura INTOL PRESS Râmnicu-Vâlcea; „Cărarea dintre secole” editura I.P.; „După-amiaza păsărilor cântătoare” editura I.P.; „Shakerul cu bragă” editura I.P.; „Umblă puţin la sonor – editura I.P.; „Rezervaţia Lacul Roşu să fie închisă la ora 3 a.m.!”, editura I.P.; „Aripa frântă”, vol. I, premiat, editat INTOL PRESS, Râmnicu-Vâlcea 2011; vol. II, sub titlul „Ieşirea din timpul nevăstuicilor”; „Cucuta lui Socrate”, editura I.P.; „Clona”, editura I.P. Proză scurtă: Alergătoarele din Kenya - pagini autobiografice; Între lumi - note de călătorie în Anglia; Corespondenţă în străfunduri; Naufragiaţi în paradis; Armonograful cu două oscilatoare (piesă de teatru) Omagiu Tudor Arghezi – Culegere de poezii reunite sub titlul „Sunt sticletele ce-şi va arde penajul”. Volume de versuri: Poezii – 2012-2013, editura I.P.; Poezii – 2014-2915, editura I.P.; Poezii – 2015, editura I.P. (George ROCA, Rexlibris Media Group, Sydney, Australia)  
Referinţă Bibliografică:
Adina DUMITRESCU - DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) / Adina Dumitrescu : Confluenţe Literare, Ediţia nr. 2139, Anul VI, 08 noiembrie 2016.

Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adina Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Adina Dumitrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.org@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia prin postare directă a lucrărilor multor autori talentaţi din toate părţile lumii.

Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile expuse nefiind sub responsabilitatea administrației publicației. Răspunderea juridică asupra conținutului articolelor, inclusiv copyright-ul, aparține exclusiv autorului.

Sistemul de publicare fiind automat, administrația publicației nu este implicată în promovarea vreunui autor sau a scrierilor acestuia și nici în asumarea răspunderii editoriale sau de conținut. Dacă apar probleme de natură rasială, etnică sau copyright, vă rugăm să ni le semnalaţi pentru remediere prin ștergere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată.

Articolele care vor fi contestate justificat prin e-mail vor fi retrase de pe site, mergându-se până la eliminarea completă a autorului care a încălcat principiile de copyright sau de non-discriminare.


E-mail: confluente.org@gmail.com

Fondatori: George Roca și Octavian Lupu

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.


 
DECLARAŢIE DE CONFORMITATE CU GDPR

DECLAR CĂ SUNT DE ACORD!

ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


RETROSPECTIVA
SĂPTĂMÂNALĂ
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!