Biblioteca şcolii nu a dispus niciodată de un spaţiu corespunzător- eterna poveste a şcolilor rurale. În acelaşi spaţiu strâmt de 3m/5m sunt dispuse rafturile cu acces liber la cartea dorită.Tot aici se află fişierul, punctul de documentare şi cel de lectură (cele două din urmă doar presupuse). Locul de depozitare a fondului de carte se află tot aici, iar acesta nu a fost niciodată îndestulător şi nici adaptat nevoilor bibliografice ale elevilor. Fondul de carte provenea din repartiţii ale forurilor cu atribuţii în munca cu cartea (din cultură, învăţământ, etc.), donaţii în perioada interbelică, cumpărarea de cărţi din fonduri şcolare (serbări, manifestări cultural-artistice ale şcolarilor sau cadrelor didactice). Multe neajunsuri au fost suplinite de bibliotecarii şcolii, care au pus pasiune în desfăşurarea muncii lor oneste şi înălţătoare.
Încă de la înfiinţarea sa la mijlocul deceniului al treilea al secolului trecut, biblioteca a fost prevăzută cu fonduri bugetare care căpătau îndeobşte o altă destinaţie, cu deosebire cea legată de cheltuielile pentru aprovizionarea cu combustibili şi reparaţii, întreţinere. Pentru prelungirea duratei de viaţă a cărţilor, pe lângă bibliotecă a fost înfiinţat şi a funcţionat un cerc de legătorie, alcătuit cu elevi voluntari conduşi de înv. Gh. Constantin. Cu toate acestea biblioteca nu depăşea 1500 de volume, iar funcţia de bibliotecar era îndeplinită voluntar, pe rând, de cadre didactice-învăţători sau profesori de română. În anul 1955, biblioteca avea aproape 3000 de volume însă, dotarea editorială începuse să facă loc amestecului politicului în materie de opţiune bibliografică.
Broşuri de propagandă partinică, de popularizare a cunoştinţelor ştiinţifice de pe poziţii materialist-ateiste, bibliografie filtrată de ochiul atent al cenzurii erau apanajul şi direcţiile impuse de forul de propagandă raională sau judeţeană de partid. Grija de a nu „infesta” conştiinţele (până şi la acest nivel şcolar) de atitudini subverive, nesănătoase, mic burgheze şi reacţionare făcea ca deseori, prin circulare de la "centru" să fie curăţite rafturile de cărţi cu conţinut, chipurile, „manifest" duşmănos, antiromânesc şi antisocialist.
S-a început cu Arghezi, Goga, Blaga, cu Petru Dumitriu s-a făcut loc lui A.Toma, M. Beniuc, Dan Deşliu şi tuturor novicovilor şi dulilor, adevăraţi "făuritori" şi "şlefuitori" de conştiinţe partinice şi revoluţionare. Un Sadoveanu "la comandă", cu al său Mitrea Cocor, trebuia musai să pregătească şi la Rucăr "opera" de colectivizare şi transformare socialistă a agriculturii, de care rucărenii auziseră că are loc în altă parte de lume românească, niciodată la ei, cu ei şi pe pământul lor.
După 1989, biblioteca a fost prevăzută cu un post cu normă întreagă, pe care l-au ocupat pe rând d-nele Elena Cosma, între anii 1990 şi 1997, şi de la această dată şi până în prezent (2009), Elena Magdalena Ghica. Numărul total al cărţilor din bibliotecă este de peste 10 mii de volume, ultimele achiziţii totuşi modeste făcându-se în anul 2008 iar activitatea bibliotecii diversificându-se şi prin manifestări cu cartea mai susţinute: lansare de carte în prezenţa autorilor, a unor invitaţi de marcă, a publicului şcolar şi din mediul comunitar, donaţii de cărţi cu acest prilej dar şi venite din partea unor oameni de cultură legaţi de sat prin naştere sau prin adopţie (Gh. Pârnuţă, Ioan Muţiu, Adrian Simionescu), atragerea cât mai multor elevi către lectură.
(din monografia Şcolii generale "Nae A. GHica" din Rucăr-Argeş, autori Gherghe Pârnuţă şi Gh. Nicolae-Podişor, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită)
