cu braţele pline de sânge
un om râde
un altul citeşte ziarul
o femeie îşi ceartă copilul
un bărbat zace în mijlocul drumului
beat şi arogant
după o vreme
violul era o normalitate
mirosul de coniac persista şi în părul ei
i-a cuprins gâtul
cu braţele pline de sânge uscat
cineva continuă să fluiere
cineva continuă să plângă
mi-am dat seama că râd în somn
ori somnul râde în mine?
pământul sărută sufletul
care?
clişeu e această imagine
şi următoarea tot clişeu se naşte
iar noi suntem o mare făcătură a lui Dumnezeu
cu mâinile amândouă ne ridică şi ne adună
ne fărâmă şi ne lipeşte
sanchi
criteriu obsedant de fericire
se vinde la poarta muzeului
fire poetice deşiră o scară
tot scrie săraca la cuvinte
crezând că face poezie
uite
am furat câteva cuvinte
atunci n-a contat
m-am descompus din întuneric
şi-am ridicat în jurul genunchilor
rugi de iubire
de parcă ....
trupul meu nu cunoştea sângele