cu braţele pline de sânge
un om râde
un altul citeşte ziarul
o femeie îşi ceartă copilul
un bărbat zace în mijlocul drumului
beat şi arogant 

după o vreme
violul era o normalitate
mirosul de coniac persista şi în părul ei 

i-a cuprins gâtul
cu braţele pline de sânge uscat
cineva continuă să fluiere 

cineva continuă să plângă
mi-am dat seama că râd în somn 

ori somnul râde în mine? 

pământul sărută sufletul 

care? 

clişeu e această imagine  

şi următoarea tot clişeu se naşte 

iar noi suntem o mare făcătură a lui Dumnezeu 

cu mâinile amândouă ne ridică şi ne adună 

ne fărâmă şi ne lipeşte 

sanchi 

criteriu obsedant de fericire 

se vinde la poarta muzeului 

fire poetice deşiră o scară 

tot scrie săraca la cuvinte 

crezând că face poezie 

uite 

am furat câteva cuvinte 

atunci n-a contat
m-am descompus din întuneric
şi-am ridicat în jurul genunchilor
rugi de iubire 

de parcă .... 

trupul meu nu cunoştea sângele