EMILIA RIZEANU (emy.lys)  

 

Emilia Rizeanu, profesoară de limba franceză, a văzut lumina astrului de aur într-un sat din pusta cărăşană – BERLIŞTE – nu departe de Oraviţa, într-o familie de oameni simpli, dar cu suflet mare şi plin de poezie şi înţelepciune străbună. De la bunică face cunoştinţă cu poveşti şi întâmplări spuse în versuri uneori, căci bunica-i avea un suflet de poet. De la tată moşteneşte dorinţa de a afla, de a cunoaşte cât mai mult şi, în acelaşi timp, înclinaţiile lui spre lumea scrisului.  

 

Primele încercări literare i-au fost călăuzite de profesorul de limba română din şcoala primară, viitorul profesor universitar Vasile Creţu, fiind în special versuri specifice epocii şi publicate în revistele pentru copii ale vremii respective. În liceul urmat la Caransebeş, talentul literar şi-l manifestă atât în lucrările orelor de literatură, cât mai ales la cenaclul literar al elevilor din liceu condus de profesorul Mihuţa....După liceu urmează Universitatea din Timişoara, facultatea de filologie, fiind repartizată la Caransebeş, la acelaşi liceu unde a fost şi elevă, alături de foştii ei profesori. Îsi îndrumă elevii mai ales în activitatea literară, stimulându-le talentul, organizează activităţi culturale ca: montaje literar-artisitice, serate şi şezători literare , întâlniri cu scriitori locali, vizionări de spectacole şi muzee, excursii literare, brigada artistică a şcolii si echipa de teatru.  

 

În creaţia ei, preponderentă este poezia, ca de altfel pe tot parcursul creaţiei sale, dar scrie şi proză de natură diafană, plină de sensibilitate feminină, ca în bucata “Miriam”: “...e ceva... ce n-am văzut vreodată. Nu-i om, că are corp fragil, şi nici fetiţă, că are cap de floare. O fi o steluţă rătăcită, că uite, are-un ciob de stea în vârf.” “Sunt Bob-de-Lume: strop de univers, fărâmă de stea, bucată de floare, sunt....aşa!”  

 

A publicat sporadic in revista “Orizont”, formatul vechi, în reviste de mai mică circulaţie, (locale) făcând şi traduceri în şi din limba franceză .Poezii ale poetului din Strasbourg Ph. Brasseur, le publică traduse în revista “Coloana infinitului” condusă de profesorul universitar Nicolae Stanciu, căruia îi face şi o prezentare în România, la Timişoara, în cadrul cenaclului “C-tin Brâncuşi” şi a simpozionului organizat la nivel judeţean de Inspectoratul Şcolar. În ultima perioadă a activităţii lucrând la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara, activează în cadrul cenaclului “Pavel Belu” condus de scriitorul Mircea Şerbănescu iar în final, la cenaclul “Liviu Rebreanu” al Cercului Militar al armatei fiind secretar literar. Aici lansează tinere talente, prezintă din creaţiile proprii în limba franceză sau traduceri, cenaclu la care activează şi-n prezent. A publicat volumul de poezii in limba franceză „Amour théorème de l'absurde”, „Miriam” – proză în limba română.  

 

In prezent, pe langă pariciparea la patru cenacluri literare din oraş, din care la două este secretar literar, participă la majoritatea activităţilor de cultură si impreună cu fiul, Flaviu Rizeanu, se ocupă de activitatea Asociaţiei umaniste « Atlantida », continuând să scrie.