Toamna asta miroase a moarte  

s-au dezlănţuit stihiile din oameni  

croncănitul corbilor nu a fost nicicând mai penetrant  

femeia aceasta care cerşeşte  

îşi poartă copilul desculţ  

prin ploaia rece fără să-i pese  

de plânsul lui tot mai dureros  

ea îi intinde mana la fereastra fiecărei maşini  

amorţit de frig copilul se prăbuşeste pe şosea  

în fata unei maşini care nu ştie că oamenii uneori  

cad la fel ca şi frunzele  

şi nu se mai ridică  

pe şosea e sânge , nimeni nu-şi smulge părul  

nimeni nu plânge.  

după tipic oamenii se strâng ca şi la circ  

şi în cele din urmă pleacă  

noaptea îmbracă locul în stele.