Toamna asta miroase a moarte
s-au dezlănţuit stihiile din oameni
croncănitul corbilor nu a fost nicicând mai penetrant
femeia aceasta care cerşeşte
îşi poartă copilul desculţ
prin ploaia rece fără să-i pese
de plânsul lui tot mai dureros
ea îi intinde mana la fereastra fiecărei maşini
amorţit de frig copilul se prăbuşeste pe şosea
în fata unei maşini care nu ştie că oamenii uneori
cad la fel ca şi frunzele
şi nu se mai ridică
pe şosea e sânge , nimeni nu-şi smulge părul
nimeni nu plânge.
după tipic oamenii se strâng ca şi la circ
şi în cele din urmă pleacă
noaptea îmbracă locul în stele.